ICCJ, Secția penală. Decizia nr. 564/2008
Folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului societăţii. Dificultăţi de încadrare şi delimitarea faţă de alte infracţiuni cu conţinut similar
Fapta administratorului unei societăţi comerciale de a folosi creditul bancar acordat societăţii pentru realizarea unui contract comercial, în scopul achitării unor datorii proprii şi a unor datorii ale societăţii – unele dintre acestea către o altă societate comercială în care îndeplinea tot funcţia de administrator – punând astfel societatea în imposibilitatea de a-şi îndeplini obligaţiile asumate prin contract şi de a funcţiona, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, constând în folosirea, cu rea-credinţă de către fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii a creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.
