CJ nr. 9/2009 + Supliment GRATUIT

Preţ: 29,90 lei

ISSN: 1582-7526
Nr. pagini: 60 (481
-540)

 Cuprinsul Revistei (format PDF)

 

Supliment GRATUIT

Apelul
în Proiectul Codului de procedură civilă

Gheorghe-Liviu Zidaru


Editorialul lunii Septembrie

Prof. univ. dr. Gheorghe Piperea

 Criza din Justiţie. Cauză şi soluţii

În ultimele trei săptămâni am observat că, în lipsa oricărei reacţii credibile şi coerente a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), judecătorii înşişi, cu o forţă de mobilizare incredibila, au luat atitudine şi au propus spre aplicare propriile soluţii la criza din justiţie, de departe cea mai deşteaptă – dar şi cea mai controversată – fiind propunerea de a opri şedinţa de judecată la 14:30, pentru a putea delibera până la 16:00, în aşa fel încât şi judecătorii să poată termina lucrul la finele celor 8 ore zilnice, şi justiţiabilii să fie scutiţi de a sta pe holurile tribunalelor până pe la opt seara. N-ar fi rău ca judecătorii să dea termen de pe o zi pe alta, până epuizează listele de şedinţă dintr-o zi sau perioada anume. Pe de altă parte, n-ar fi fost rău dacă judecătorii s-ar fi sesizat contra reprezentanţilor lor în CSM şi ar fi cerut revocarea lor pentru ineficienţă şi lipsă de implicare. Eu personal nu i-am văzut pe aceşti aleşi decât pe la televizor, în talk-show-uri interminabile şi inutile în care se întreceau în platitudini cu vedetele politico-juridice de la TV.
Dar, să vedem care sunt cauzele reale, vechi si recente, ale crizei din justiţie.
În condiţiile în care încă din 2004 legea de organizare judiciară prevede trecerea bugetului sistemului judiciar în gestiunea integrală şi exclusivă a ICCJ, această normă legală este în „nelucrare” de peste 5 ani. Nu ştiu cum s-a putut amâna până în prezent acest transfer de buget de la MJ, la ICCJ, dar ştiu că soluţia actuala (faptică, şi nu legală), este justificată exclusiv politic, întrucât: (i) fiind vorba de un buget al unui minister, el poate fi „ajustat” după nevoi conjuncturale: dacă e criză, nu ne împiedică nimeni să declarăm că nu sunt bani la buget şi că sporurile obţinute în justiţie de magistraţi (forţat sau nu, nu mai contează acum) se amână la plată în 2011; dacă avem nevoie de bani care să fie pompaţi în administraţiile locale pentru a putea coafa realităţile ca să arate bine la alegeri, mutăm banii din taxe de timbru la autorităţile locale; (ii) banii fiind la Guvern, ei se pot da sau nu după „nevoi”: dacă justiţia ridica glasul şi se „dă” prea independentă, nu-i bai, că îi readucem noi la sentimente mai bune, reducându-le bugetul; probabil că puterea a ajuns la concluzia că prea multă independenţă a justiţiei strică.
În urmă cu aproape două luni, taxele de timbru (care, între timp, au fost consistent mărite) au trecut de la bugetul naţional la bugetele locale. În afară de haosul creat de lipsa de coordonare în materie de colectare a acestei taxe, trebuie observat că o suma de aproape 200 milioane care se încasează anual din taxele de timbru, în loc să fie alocaţi exclusiv către susţinerea şi finanţarea sistemului judiciar, este acum orientată către bugetele locale. Ştim cu toţii că şi bugetele locale au nevoie de bani, mai ales pentru finanţarea CET-urilor sau a salariilor cadrelor didactice, de exemplu. Dar mai ştim că această manevră s-a mai făcut în trecut şi s-a renunţat la ea imediat după alegeri. Şi, în afară de faptul că pentru astfel de cheltuieli ale primăriilor trebuie găsite alte surse de finanţare, hai să vedem ce fac primăriile cu banii din taxe de timbru: văruiesc copacii din parcuri, plombează şosele, montează fântâni arteziene în culori şi polifonie (?!!) şi, în general, coafează faţada localităţilor noastre, urbane sau rurale, care au primar fie de la… fie de la… (împreună, fac cam 70% din voturile din Parlament, nu e nevoie sa vi-i spun, îi ştiţi) şi care au fiecare câte un candidat la preşedinţie de susţinut pentru campania din toamnă. Banii cu care statul trebuia să finanţeze un minim de cheltuieli necesare funcţionării justiţiei sunt deturnaţi de Ministrul Finanţelor către primării. Taxele judiciare de timbru sunt cheltuite nu pentru susţinerea sistemului judiciar, ci pentru susţinerea campaniei electorale.
Observ că, informal şi în afara sau în pofida CSM, judecătorii şi-au format lideri de opinie foarte eficienţi. În afară de faptul că, la viitoarele alegeri pentru CSM, aceşti lideri ar trebui sa fie acolo, în CSM, să ceară reîntoarcerea taxelor de timbru la bugetul justiţiei, să ceară utilizarea exclusivă a taxelor de timbru pentru finanţarea sistemului judiciar (în definitiv, aceşti bani se produc în sistemul judiciar, iar principiul subsidiarităţii obligă statul să lase cei mai mulţi din aceşti bani celor care îi produc) şi să ceară Guvernului să aloce obligatoriu, de acum încolo, cel puţin 1% din PIB sistemului judiciar. Dl. Preşedinte ar trebui să înţeleagă, dacă nu l-a acoperit de tot populismul, că aici nu sunt în pericol salariile magistraţilor, ci este în pericol democraţia din România.
În orice caz, chapeau pentru judecători, dar mă grăbesc să adaug: nu blocaţi întregul act de justiţie, căci aduceţi atingere drepturilor şi intereselor justiţiabililor şi, totuşi, lupta dvs. nu este cu justiţiabilii, ci cu nişte guvernanţi obtuzi şi cu sistemul închistat şi anacronic.
În fine, chit că voi putea fi acuzat de subiectivism, vreau să asigur că actualul Ministru al Justiţiei a luptat la baionetă pentru trecerea banilor sistemului judiciar la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pentru utilizarea tuturor fondurilor obţinute din taxele de timbru exclusive pentru finanţarea sistemului judiciar. Dar se pare că independent este un dezavantaj în România prezentului.

 

 

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close