SAR cere abrogarea O.U.G. nr. 58/2010

feature photo

Societatea Academică din România cere abrogarea O.U.G. nr. 58/2010 şi a normelor sale de aplicare, precum şi eliberarea din funcţie a celor care au redactat sau au avizat actul normativ şi normele sale de aplicare.

„Societatea Academică din România, care a susţinut constant în decursul timpului lărgirea bazei de impozitare ca soluţie la creşterea veniturilor publice, a examinat O.U.G. nr. 58/2010, precum şi normele de aplicare ale acesteia. Rezultatul acestei analize a condus la următoarele concluzii şi recomandări:

1.  O.U.G. nr. 58/2010 are probleme majore de concepţie şi redactare şi trebuie abrogată neîntârziat. În formularea actuală, legea creste nepermis discreţia administrativă. Ordonanţa se contrazice flagrant cu normele de aplicare, fiind, de fapt, neimplementabilă. SAR recomandă contribuabililor să nu depună niciun fel de declaraţii până când actul legislativ nu este reemis într-o formă clară şi corectă.

Explicaţie: Definiţia activităţilor care pot fi „reconsiderate” ca activităţi dependente (şi pentru care taxele datorate sunt identice cu cele pentru contractele de muncă) este confuză şi imposibil de aplicat. În practica, autorităţile fiscale vor avea puteri absolute asupra contribuabililor, care riscă să fie sancţionaţi pentru că interpretarea pe care ei o dau acestei definiţii diferă de cea a organele fiscale. În plus, nu se ştie ce înseamnă din punct de vedere juridic „reconsiderarea” unor activităţi şi nici dacă acest proces va conferi persoanelor în cauza aceleaşi drepturi ca şi salariaţilor (de exemplu, concedii de odihna, medicale, pentru îngrijirea copilului, dreptul la grevă etc.).
În privinţa plăţii şi declarării contribuţiilor pentru activităţile non-dependente, normele de aplicare contrazic O.U.G. nr. 58/2010. O.U.G. nr. 58/2010 pune aceste obligaţii în sarcina plătitorului de venit, iar normele metodologice în sarcina beneficiarului de venit. Aceste contradicţii generează, în practică, haos şi vulnerabilizează atât plătitorii de venit, cât şi beneficiarii de venit in fata organelor de control care îi vor putea amenda fie pentru că nu au respectat O.U.G. nr. 58/2010, fie pentru că nu au respectat normele de aplicare.
Termenele de depunere a acestor declaraţii sunt, de asemenea, nerezonabile şi imposibil de respectat, împingându-i pe cetăţeni la nerespectarea legii şi culpabilizându-i în mod nejustificat. Culmea acestor aberaţii: nerespectarea obligaţiilor de depunere lunară e sancţionată cu amenda între 7500 RON şi 15.000 RON pentru fiecare contract în parte. Amenda este absurd de mare şi nu este corelată în niciun mod cu valoarea contractului declarat.

2. O.U.G. nr. 58/2010  nu va aduce la buget suma, de altfel modică, care este ţinta Guvernului. Ea creşte nepermis costurile de tranzacţie atât pentru cetăţean, cât şi pentru stat şi, la o analiză reală, se vede că e mai degrabă costisitoare decât profitabilă.

Explicaţie:  Erorile de concepţie şi formulare vor genera un şir interminabil de procese unde contribuabilii vor invoca neclaritatea legii în apărarea lor şi vor câştiga. Aceasta harababură ar fi putut fi evitată dacă O.U.G. nr. 58/2010 prevedea clar că taxele sociale sunt datorate şi pentru alte contracte decât cele de muncă (ar fi putut fi enumerate expres acele contracte exceptate de la plata acestor taxe), fără a se folosi aceasta falsa construcţie juridică a „reconsiderării unui contract”.
Pentru a se face o adevărată analiza cost-beneficiu a acestei prevederi ar fi trebuit oricum calculat timpul de implementare pierdut de organele statului şi de contribuabili, care depăşeşte cu mult beneficiile potenţiale. Aceste costuri provin mai ales din frecvenţa lunara a plăţilor. În mod rezonabil,  ar fi trebuit programată o singură plată pe an, la sfârşitul anului fiscal, şi nu lunar şi pentru fiecare contract în parte aşa cum este prevăzut în O.U.G. nr. 58/2010 şi în normele de aplicare.

În concluzie, O.U.G. nr. 58/2010 şi normele sale de aplicare sunt un exemplu clar de reglementare aberantă şi imposibil de aplicat, care sabotează statul de drept. Faptul că această reglementare a putut trece de instanţele de avizare ridică un serios semn de întrebare asupra capacităţii Guvernului. Cei care au redactat şi au avizat aceste reglementari trebuie demişi neîntârziat, iar ordonanţa abrogată”.

Sursa: Societatea Academică Română

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close