INM: Concluzii privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice

Dezbaterea cu privire la dispozitiile Legii nr. 330/2009 si ale Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, care a avut loc la 7 februarie 2011 la Institutul National al Magistraturii, Bucuresti a fost organizata avand in vedere solicitarile primite din partea mai multor instante cu privire la necesitatea organizarii de dezbateri in legatura cu implicatiile acestor dispozitii legale asupra practicii judiciare.

Au fost invitati sa participe la aceasta dezbatere presedintii de sectii sau judecatorii din cadrul completelor specializate in solutionarea dosarelor avand ca obiect modul de calcul al drepturilor salariale si al pensiilor. Au participat judecatori specializati in cadrul sectiilor de conflicte de munca si asigurari sociale de la nivelul curtilor de apel si ai tribunalelor precum si judecatori ai sectiei civile de la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Au fost dezbatute chestiuni de principiu, fara a degaja solutii ce ar putea fi pronuntate de instante, ci in scopul de a contura posibile optiuni pentru instante, rezultate din programul de formare profesionala; In vederea degajarii acestor optiuni au fost consultati magistrati in functie si formatori ai Institutului National al Magistraturii.

A. Astfel, a fost luata in discutie chestiunea daca instantele nationale pot aplica direct tratatele si conventiile in materia drepturilor fundamentale ale omului si practica CEDO, chiar daca si in masura in care curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra unor astfel de chestiuni.

A.1. Cu privire la acest aspect, s-a formulat opinia potrivit careia aplicarea cu prioritate a Conventiei in dreptul intern se poate face in conditiile existentei unei astfel de decizii a Curtii Constitutionale numai in cazuri exceptionale, respectiv atunci cand decizia Curtii Constitutionale consacra o grava abatere de la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. Judecatorul national confrunta motivarea deciziei Curtii Constitutionale cu standardul dat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului si constata motivat ca standardul creat de Curtea Constitutionala nu satisface standardul CEDO. Constatarea acestei grave abateri se poate face de catre judecatorul national doar motivat. Altfel s-ar ajunge la ignorarea deciziilor Curtii Constitutionale, respectiv al caracterului lor general obligatoriu, ceea ce este inadmisibil. Nu in ultimul rand, s-a aratat ca atat dispozitivul, cat si considerentele deciziei instantei constitutionale sunt general obligatorii si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept.

A.2. O a doua opinie exprimata a fost aceea ca intr-un litigiu concret, menirea Curtii Constitutionale este de a confrunta o dispozitie normativa din dreptul intern cu Constitutia iar, in cazul in care acea dispozitie normativa din dreptul intern are reverberatii si pe planul drepturilor omului, Curtea Constitutionala face si analiza compatibilitatii normei de drept intern cu conventia in lumina jurisprudentei pe nivelul de garantare a drepturilor omului respectiv. Cu privire la cazul concret al Legii nr. 118/2010, s-a ajuns la concluzia ca, prin deciziile sale, Curtea Constitutionala a constitutionalizat aceste dispozitii legale.

A.3. Cu titlu general, s-a conchis ca singura cale prin care se poate ajunge la transarea problemei constitutionalitatii si, prin urmare, si a conventionalitatii unor texte de lege este o noua sesizare a Curtii Constitutionale, pe calea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale aplicabile. Avantajul unei astfel de solutii consta in aceea ca evita riscul unei practici neunitare, ce ar putea sa apara in situatia in care fiecare judecator ar putea sa decida ignorarea deciziei Curtii Constitutionale intemeindu-se pe aplicarea directa a Conventiei. De asemenea, pe calea exceptiei de neconstitutionalitate se poate repune in discutie constitutionalitatea dispozitiilor Legii nr.285/2010 in vigoare in cursul anului 2011.

B. Cu privire la chestiunea daca venitul salarial este un bun in intelesul Protocolului 1, art. 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, a fost prezentata practica Curtii europene in acest domeniu, in principal hotararile Vilho Eskelinen impotriva Finlandei si Keshko impotriva Ucrainei, din care rezulta ca nu este garantat de Conventie un drept la un anumit cuantum al salariului bugetarilor si ca este in puterea statului de a determina ce sume trebuie platite angajatilor sai din bugetul de stat De asemenea, s-a aratat ca nu exista baza in jurisprudenta CEDO cu privire la necesitatea despagubirii in cazul in care ar avea loc o atingere adusa dreptului de proprietate pe aceasta cale. In acest sens, s-a precizat si ca, in conditiile in care articolul 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie nu este aplicabil rationae materiae in astfel de cauze datorita inexistentei unui „bun” in sensul Conventiei, in examenul sau obisnuit, Curtea nu mai constata existenta unei ingerinte si nici nu mai face o analiza a proportionalitatii. Nu au fost aduse in discutie alte situatii concrete de hotarari judecatoresti deja pronuntate. Totusi, in cazul in care va aparea practica neunitara cu privire la acest aspect, participantii au opinat in sensul ca este oportuna sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu un recurs in interesul legii, in conditiile procedurii prevazute de legislatia in vigoare.

C. Cat priveste suspendarea Hotararii de Guvern nr.735/2010, asa cum se stie deja, aceasta a fost decisa cu caracter irevocabil de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal prin Decizia nr. 38 din 7 ianuarie 2011 pronuntata in dos. nr. 1371/33/2010. E adevarat ca printr-o motivare lapidara si sumara, Inalta Curte a dat efect erga omes acestei hotarari, plecand de la efectele pe care le produce un act administrativ unilateral cu caracter normativ. Prin urmare, pana la o noua jurisprudenta diametral opusa, HG nr. 735/2010 este suspendata cu efecte erga omes.

Mai mult, recent aceasta hotarare a fost abrogata expres direct prin Ordonanta de urgenta a Guvernului Romaniei nr. 1 din 2011, in vigoare de la 31 ianuarie 2011, conform art. 12 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 cu modificarile si completarile ulterioare. Prin urmare, eventualele litigii pe rol care au ca obiect suspendarea executarii acestei hotarari de guvern se pot solutiona prin retinerea lipsei de obiect avand in vedere ca, pentru viitor, nu mai exista in fiinta aceasta hotarare de guvern.

Cat priveste relevanta unei eventuale anulari pe fond a Hotararii de Guvern nr.735/2010 asa cum s-a aratat mai sus acest act administrativ este cert ca in prezent nu mai este in fiinta. Se pune problema daca, in pofida abrogarii sale, care produce efecte doar pentru viitor, deci incepand cu data de 31 ianuarie 2011, se poate dispune anularea acesteia cu atat mai mult cu cat aceasta hotarare a produs efecte juridice si actele administrative ori de alta natura emise in aplicarea si executarea acesteia poate au intrat deja in circuitul civil. Conform jurisprudentei ICCJ-SCAF, cel putin in cazul solutionarii unei exceptii de nelegalitate, prin decizia nr. 3358 din 11 octombrie 2006, accesibila pe portalul Inaltei Curti la adresa http://www.scj.ro/SCA%20rezumate%202006/SCA%20r%203358%202006.htm a fost admisa exceptia de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ care era abrogat la data solutionarii exceptiei de nelegalitate. S-a retinut, in esenta, ca: Faptul ca anterior abrogarii sale actul administrativ a produs efecte juridice, posibil aducatoare de vatamari ale drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane, impune ca cercetarea legalitatii acestuia sa poata fi ceruta oricand pe calea exceptiei de nelegalitate, asadar inclusiv dupa abrogarea lui.

Pe acest considerent, prin urmare, daca reclamantul este in posesia unei decizii date in aplicarea Hotararii de Guvern nr.735/2010, acesta ar avea interesul sa sustina in continuare anularea hotararii respective.

Nu trebuie sa omitem din vedere faptul ca aceasta situatie se poate perpetua pana la pronuntarea de catre Inalta Curte-SCAF in recursul declarat impotriva sentintei civile nr. 443 din 23.11.2010 pronuntata de Curtea de Apel Cluj prin care s-a dispus anularea art. 2 alin. 2, 3, 4 si 7, art. 6 alin. 1 si 2 si art. 10 alin. 2 din HG nr. 735/2010 deoarece efectele erga omnes conform art. 23 din Legea contenciosului administrativ se produc de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii respective sub conditia publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei.
 
D. Cu privire la chestiunea reducerii sau recalcularii pensiilor, s-a facut o distinctie, existenta si in jurisprudenta Curtii Europene, intre pensiile contributive si cele necontributive si s-a prezentat practica Curtii Constitutionale, mai favorabila, sub acest aspect, in raport cu aceea a Curtii Europene a Drepturilor Omului. Pensia contributiva este un „bun” in sensul Conventiei si, principial, cuantumul acesteia nu poate fi micsorat in nici un caz de catre legiuitorul national. Partea necontributiva a pensiei este, insa, un drept patrimonial sub conditie, acordarea sa fiind conditionata de existenta unor resurse financiare suficiente la indemana statului. Limitarea dreptului la pensie va fi verificata de judecatorul national si conventional potrivit regulilor generale: prevederea de catre lege, scopul urmarit, respectarea proportionalitatii.

Pe tot parcursul discutiei s-a subliniat, in repetate randuri, necesitatea identificarii unor solutii unitare a problemelor de drept cu care sunt sesizate instantele, pentru a se asigura aplicarea legii in mod predictibil. S-a precizat ca, potrivit prevederilor legale in vigoare, persoanele interesate nu au un remediu efectiv in situatia existentei unei jurisprudente divergente, pronuntarea unui eventual recurs in interesul legii neavand efecte asupra situatiei concrete a persoanelor care aveau deja o hotarare irevocabila la data pronuntarii recursului. Sub acest aspect, s-a aratat ca, de lege lata, recursul in interesul legii ca instrument de unificare a practicii nu este suficient de eficient, fiind necesara si gasirea altor solutii in vederea unificarii practicii.

S-a aratat, de asemenea, ca intalniri precum cea de fata sunt instrumente viabile pentru identificarea tuturor optiunilor posibile, insistandu-se asupra limitelor concluziilor prezentate, in special prin prisma necesitatii pastrarii independentei judecatorului.

Pentru mai multe informatii

Sursa: INM

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close