Avocatii isi vor putea exercita profesia si la instante unde au rude magistrati

feature photo

In Monitorul Oficial 67/2012 a fost publicata Decizia 1519/2011 a Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, privind interdictia exercitarii profesiei de avocat la instante unde activeaza rude pana la gradul 3.

Art. 21 alin. (1) atacat prevede: „Profesia de avocat nu poate fi exercitata la instantele, precum si la parchetele de pe langa acestea, inclusiv la Directia Nationala Anticoruptie, Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, Inalta Curte de Casatie si Justitie sau la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, unde sotul avocatului sau ruda ori afinul sau pana la gradul al treilea inclusiv indeplineste functia de judecator sau procuror, indiferent de sectia, directia, serviciul sau biroul in care isi desfasoara activitatea”.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de Marin Maciuca in dosarul nr. 1.478/1/2007 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia penala, in care s-a pus problema asigurarii asistarii sale de catre un anumit avocat, aflat in una dintre ipotezele vizate de textul de lege ce formeaza obiectul acesteia.

Aparatorul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia, aratand, in esenta, ca textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 16, 24, 41 si 53 din Constitutie. In acest sens, precizeaza ca este nesocotit dreptul la aparare, care implica si dreptul partii de a-si alege avocatul. Corelativ, se produce o degradare a dreptului avocatului de a-si exercita profesia, atunci cand este vorba despre Inalta Curte de Casatie si Justitie. Invoca dispozitiile Recomandarii (2000)21 din 25 octombrie 2000 a Comitetului Ministrilor Consiliului Europei, potrivit carora statele membre trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a respecta, a proteja si a promova libertatea de a exercita profesia de avocat, fara discriminare si fara imixtiuni din partea autoritatilor sau a publicului, in special avand in vedere prevederile relevante ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate in masura in care textul de lege criticat interzice desfasurarea profesiei la intreaga instanta, cu referire la Inalta Curte de Casatie si Justitie, indiferent de sectia la care sotul, ruda sau afinul avocatului functioneaza ca judecator. Apreciaza ca exista o tensiune in ceea ce priveste conditia proportionalitatii restrangerii dreptului la munca, avand in vedere caracterul unic al instantei supreme.

Curtea Constitutionala constata ca autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca interdictia impusa de textul de lege criticat restrange deopotriva libertatea partii de a-si alege avocatul si dreptul avocatului de a asista si reprezenta persoanele fizice si juridice in fata tuturor instantelor, autoritatilor si institutiilor. Arata ca interdictia nu este justificata, de vreme ce exista alte mijloace legale care pot asigura desfasurarea proceselor in conditii de impartialitate, respectiv abtinerea si recuzarea judecatorilor si procurorilor. Autorul exceptiei sustine ca textul de lege, in noua sa redactare data prin Legea 270/2010 privind modificarea si completarea Legii 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, interzicand avocatului dreptul de a pleda in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie, chiar si la o alta sectie decat cea la care functioneaza ruda sau afinul sau, incalca dreptul la aparare al partii care, din considerente independente de vointa sa, nu mai poate fi asistata de acelasi avocat si la instanta suprema, in calea ordinara sau extraordinara de atac ori in alte materii date prin lege in competenta acesteia. Or, avocatul respectiv fusese ales in considerarea experientei acestuia si a raporturilor de incredere care trebuie sa existe intre aparator si clientul sau. In plus, sustine ca privarea avocatilor abilitati – prin vechimea in munca, prin titluri stiintifice, prin prestigiu si notorietate in profesie – de a pune concluzii la Inalta Curte de Casatie si Justitie, in conditiile unicitatii acesteia, apare ca o incalcare a reglementarilor referitoare la interzicerea generala a discriminarii, egalitatea de sanse si neingradirea dreptului la munca in ceea ce priveste locul exercitarii acestuia. In acelasi sens, arata ca prevederea de lege ingradeste dreptul la munca al avocatului si libertatea de a alege locul de munca, prin „loc de munca“ intelegandu-se, in acest caz, nu numai sediul de exercitare a profesiei, ci, in principal, instantele sau autoritatile publice in fata carora poate asista sau reprezenta partile.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia penala, opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este intemeiata. In opinia sa, norma criticata afecteaza dreptul de aparare al partii care, avand un avocat ales, nu poate beneficia de asistenta juridica a acestuia in toate fazele procesului penal, in cazul in care desfasurarea acestuia presupune si investirea instantei supreme. Arata ca este adevarat ca statul poate sa reglementeze intr-un anumit mod accesul la justitie si chiar sa il supuna unor limitari si restrictii, dar, in conditiile unicitatii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, reglementarea ce se invoca aduce atingere nemijlocita dreptului la aparare al persoanei chemate in fata acestei instante. De asemenea, considera ca textul de lege criticat nesocoteste art. 41 din Constitutie, intrucat prin limitarea dreptului de a pleda in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie sunt ingradite dreptul la munca al avocatului si libertatea de a alege locul de munca.

Curtea Constitutionala retine urmatoarele:

In ceea ce priveste critica referitoare la incalcarea dreptului la aparare, Curtea constata ca aceasta este intemeiata, prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 contravenind dispozitiilor art. 24 alin. (2) din Constitutie care garanteaza dreptul partilor dintr-un proces de a fi asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. Curtea observa ca dreptul la un avocat ales confera dreptului la aparare plenitudinea atributelor exercitarii sale, in conditiile in care o aparare eficienta nu poate fi realizata decat daca intre parte si avocatul care ii reprezinta interesele exista o relatie bazata pe incredere deplina, avand in vedere faptul ca partea urmeaza sa ii incredinteze avocatului informatii de natura personala, pe baza carora acesta va construi o aparare adecvata. De aceea, justitiabilul trebuie sa beneficieze de dreptul de a-si alege acel avocat fata de care are certitudinea ca ii va apara in mod corespunzator interesele legitime.

Legea instituie interdictia exercitarii profesiei de avocat la acele instante, precum si la parchetele de pe langa acestea la care sotul avocatului sau ruda ori afinul sau pana la gradul al treilea inclusiv indeplineste functia de judecator sau procuror, indiferent de sectia, directia, serviciul sau biroul in care isi desfasoara activitatea, limitand dreptul la aparare al justitiabilului care apeleaza la serviciile respectivului avocat, contrar prevederilor art. 24 din Constitutie care garanteaza plenar acest drept.

Verificand daca aceasta restrangere se incadreaza in conditiile prevazute de art. 53 din Constitutie, care permite limitarea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati numai atunci cand sunt intrunite cumulativ conditiile expres prevazute de textul constitutional, Curtea constata faptul potrivit cu care conditia referitoare la necesitatea restrangerii intr-o societate democratica nu poate fi considerata indeplinita, intrucat finalitatea anterior aratata, constand in pastrarea impartialitatii magistratilor, este pe deplin asigurata prin alte mijloace legale.

O alta conditie impusa de art. 53 este aceea ca restrangerea sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o. Curtea apreciaza ca interzicerea dreptului avocatilor de a pleda la instantele si parchetele la care sotul sau rudele ori afinii sai functioneaza ca judecatori, respectiv procurori nu isi gaseste o justificare rezonabila prin raportare la interesul aparat, atata vreme cat, asa cum s-a aratat, mentinerea prezumtiei de impartialitate a instantei este asigurata prin dispozitiile corespunzatoare din codurile de procedura civila si penala. Prin urmare, apare ca excesiva restrangerea dreptului la aparare, ca o consecinta a interdictiei de a exercita profesia la intreaga instanta in cazul in care in cadrul acesteia functioneaza un judecator aflat in relatie de rudenie sau afinitate cu avocatul ales. Interdictia cuprinsa in textul de lege criticat face abstractie de obligatia de abtinere care revine judecatorului si procurorului, in detrimentul plenitudinii de exercitare a dreptului la aparare. Mai mult, intr-o interpretare teleologica, textul de lege criticat porneste chiar de la premisa neindeplinirii de catre judecator, respectiv procuror a obligatiei mentionate. Or, o astfel de conceptie legislativa intra in contradictie cu principiile de baza ale eticii si deontologiei magistratilor.

Textul art. 53 din Constitutie mai prevede ca masura trebuie sa fie „aplicabila in mod nediscriminatoriu”. Se poate constata ca masura este aplicata in mod nediscriminatoriu, afectandu-i in mod egal pe toti cei aflati in aceasta situatie. Cu toate acestea, masura are insa ca efect o discriminare evidenta a avocatului care, pentru unicul considerent al relatiei rezultate din casatorie, rudenie sau afinitate cu un judecator sau procuror, este pus in imposibilitatea de a-si exercita profesia la intreaga instanta, respectiv la intregul parchet, desi indeplineste aceleasi conditii cerute de lege ca toti ceilalti avocati care sunt abilitati sa asigure asistenta juridica la acea instanta.

De altfel, Curtea retine ca interdictia instituita prin textul de lege criticat nu reprezinta o incompatibilitate pentru avocati, intrucat incompatibilitatile sunt aferente indeplinirii unei functii, nicidecum exercitarii unei profesii. In procesele in care asigura asistenta judiciara, avocatul are o pozitie speciala, distincta de cea a partilor din proces, precum si de cea a judecatorului sau a procurorului. Avocatul este un profesionist chemat sa sustina apararea drepturilor substantiale si procedurale ale partii pe care o reprezinta. Interzicerea exercitarii profesiei la instantele sau parchetele unde sotul avocatului sau ruda ori afinul sau pana la gradul al treilea inclusiv indeplineste functia de judecator sau procuror, indiferent de sectia, directia, serviciul sau biroul in care isi desfasoara activitatea, reprezinta o veritabila sanctiune pentru avocatul respectiv. Impartialitatea judecatorului si a procurorului nu poate fi asigurata insa printr-o asemenea sanctiune aplicata avocatului.

Asadar, Curtea constata ca dispozitiile art. 21 alin. (1) din Legea 51/1995 sunt neconstitutionale, contravenind art. 24 alin. (2) coroborat cu art. 53 din Constitutie.

Sursa: Infolegal

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close