Cel mai incalcat articol din Constitutia Romaniei

 Valentin Mircea
Vicepresedinte al Consiliului Concurentei

Art.31 din Constitutia Romaniei:
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie
de interes public nu poate fi ingradit.
(2) Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin,
sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor
asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie
a tinerilor sau securitatea nationala.
(4) Mijloacele de informare in masa, publice si private,
sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome.
Ele trebuie sa garanteze grupurilor sociale si politice importante
exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii si
controlul parlamentar asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica.

Inainte de 1989 emisiunile TV, atatea cate erau – 2 ore pe seara, la un moment dat – erau transmise mai mult in alb-negru. Prin anii ’80 aparusera emisiuni color si – o „inovatie” tehnica – emisiuni „partial color” (!). Viata de atunci era insa cenusie dupa mai toate standardele luate in considerare la evaluarea nivelului de bunastare. in case era rece, in magazine produsele erau putine, de slaba calitate, fara varietate iar romanii nu puteau calatori mai departe de vecinii din „lagarul” socialist (si asta cu greu). Pentru distractie puteai merge la cateva teatre, cu un repertoriu restrans, la cinematografe insalubre, la o nunta sau onomastica dar mai degraba ramaneai acasa, intre peretii blocurilor de beton (cenusiu). Culmea era ca, pe masura ce lucrurile deveneau mai cenusii, propaganda partidului comunist devenea tot mai insistenta si mai absurda in a incerca sa ne convinga ca de fapt lucrurile merg din ce in ce mai bine.

Dupa mai mult de 20 de ani, televiziunea este receptionata in milioane de culori dar, totusi, cenusiul se intoarce in forta, revarsandu-se, uneori insidios iar alteori in cantitati masive prin ecranele televizoarelor. Revenirea cenusiului este oare expresia unei realitati sau este doar o „moda”, creata de formatorii opiniei publice ?

Cu siguranta ca in anii de cand democratia si economia de piata au revenit in Romania au avut loc multe dezamagiri si au murit multe sperante. Pesimismul care domina o parte considerabila a populatiei poate foarte bine sa provina din trairea unor realitati pe care oamenii le-ar fi dorit mai bune si care cu siguranta puteau fi mai bune. Romanii sunt insa un popor optimist, cu pofta de viata si adaptabil la perioadele de restriste, cum au fost chiar si recentii ani de criza economica.

Constatarea mea personala – supusa, evident, greselii – este ca mare parte din cenusiul care pare sa se fi instalat in viata cotidiana este transmisa prin canale care ar fi trebuit sa fie de informare dar care par sa fie mai degraba utilizate pentru formarea unor stari de spirit. Vorbele lui Mark Twain – « daca nu citesti ziarul esti neinformat iar daca il citesti esti dezinformat » par sa isi fi pastrat valabilitatea cu singura diferenta ca cititul ziarelor a fost inlocuit cu privitul la televizor. Mai mult, avand in vedere impactul sporit al televiziunii, lucrurile s-au agravat.

Din acest punct de vedere, cred ca cel mai incalcat articol din Constitutia Romaniei nu este art. 44 – dreptul la proprietate privata – cum s-ar crede, ci art. 31, referitor la dreptul la informare. Realitatea sociala, politica sau economica poate ca este, uneori, dezamagitoare dar ne putem da noi seama care este adevarata culoare a realitatii in conditiile in care aceasta nu este perceputa doar direct, prin propriile simturi, ci mai ales indirect, ca o realitate mediata, ajustata, impachetata si servita pe tava de mijloacele de comunicare in masa?

Care ar putea fi motivele pentru care operatorii – privati – de mijloace de comunicare in masa procedeaza astfel? In cateva cazuri poate ca este vorba de rea-credinta si de interese personale care primeaza in decizia privind continutul editorial. In multe cazuri este vorba insa de lipsa de preocupare pentru finalitatea informatiei transmise si de lipsa de responsabilitate pentru efectele produse asupra societatii de catre acesti formatori ai opiniei publice.

Mass-media nu pare preocupata sa le ofere oamenilor informatie limpede si precisa, asa cum ar trebui, ci sa le acapareze mintile, sa le transfere opinii si sa le directioneze starea de spirit si modul in care vad viata.

Fireste ca sunt necesare analize, comentarii si concluzii – in definitiv jurnalistii nu pot fi doar retransmitatori ai evenimentelor, ci ei trebuie sa faca si sinteze, sa dezbata si sa explice. Implicarea sporita a ziaristilor este impusa de existenta unui volum mai mare de informatii decat oricand in istorie, in principal datorita comunicatiilor care faciliteaza colectarea si transmiterea informatiilor din orice colt al tarii si al lumii, in timp real.

Rolul de intermediar este insa unul important si implica calitati specifice, cum este puterea de a ramane obiectiv. Comunicarea umana este distorsionata implicit de subiectivismul inerent oricaruia dintre noi, astfel ca jurnalistul trebuie sa aiba o capacitate sporita de a deosebi intre propriile impresii si sentimente si informatia pe care trebuie sa o transmita. Asa cum nu oricine poate fi scriitor sau actor, nu oricine poate fi ziarist. Rolul de intermediar al ziaristului implica, mai presus de orice, raspundere. Or, aceasta din urma pare sa fie in mare deficit in mediul jurnalistic romanesc. Este interesant de remarcat ca jurnalistii accentueaza mereu art. 30 din Constitutie – Libertatea de exprimare – mai ales asupra primelor patru alineate, care se refera la garantarea libertatii de exprimare prin mijloace de comunicare in masa si la interzicerea cenzurii sau a altor constrangeri administrative. Chiar si art. 30 din Constitutie contine insa prevederi, aparent mai putin interesante, care arata ca “Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei, si nici dreptul la propria imagine” – alineatul (6) – sau ca „Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau televiziune, in conditiile legii” – alineatul (8).

Pentru textul integral, a se vedea http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=2#t2c2s0a30.

Este lipsita de orice noima inclinatia mass-media (in principal, televiziunile) spre tot ceea ce este trist, negativ, morbid. Impresia pe care si-o poate face un strain recent ajuns in Romania despre tara noastra, urmarind emisiunile TV, este aceea a unei tari aflate in mare suferinta si a unui popor trist, in permanenta nemultumit si fara speranta in ziua de maine. Oare acestea sa fie trasaturile poporului roman ? Cu siguranta, nu. Dupa cum modelele reprezentative pentru romani nu sunt “cantaretele” fara voce, baietii priceputi la scandal si alte “vip-uri” care nu sunt cunoscute datorita vreunor realizari, ci doar faptului ca apar la televizor. Toate acestea sunt de fapt trasaturile “modelului de business” adoptat aproape la unison de televiziunile si publicatiile scrise. Un model pe cat de simplu, pe atat de periculos si, as adauga, necinsit, deoarece cultiva un soi de teama si de neliniste care determina oamenii sa tina televizioarele deschise, in asteptarea altor detalii despre alte nenorociri care s-au abatut asupra Romaniei sau asupra altora. Daca stirile ar fi pozitive (« este in ordine »), oamenii ar putea fi tentati sa se indeparteze de televizioare sau – Doamne fereste ! – sa le si inchida si sa mearga, linistiti, la treaba lor. « Breaking news-ul » si culoarea galben dau mai bine pe ecranul televizioarelor si creeaza o dependenta, aproape pavloviana, pentru privitul micilor ecrane. Nici la CNN nu vezi atata « Breaking news » ca la o mica televiziune din Romania, cu toate ca postul american acopera tot mapamondul si ar putea sta toata ziua « pe galben ».

Uneori ma intreb cum ar arata o zi (intreaga) in care televiziunile sa transmita doar stiri, fara niciun comentariu, eventual fara vreun titlu pompos si fara vreo voce din “off”. Cred ca ar fi ca o zi de primavara dupa cateva saptamani de viscol si ger !

Dincolo de aceste consideratii, situatia asigurarii dreptului la informare al romanilor este foarte serioasa si sunt necesare masuri concrete din partea autoritatilor publice – de la Consiliul National al Audiovizualului, Avocatul Poporului si pana la Guvern si Parlament – astfel incat articolul 31 si prevederile corespondente din art. 30 din Constitutia Romaniei sa nu mai fie simple declaratii de intentii si litere ale legii ingropate sub un val de nepasare, lipsa de raspundere si interese mercantile.

Mai mult decat atat, ar trebui sa existe o reactie a noastra, a tuturor beneficiarilor informatiilor transmise prin mijloace de comunicare in masa, in sensul tragerii la raspundere, prin mijloace civile, a celor care se fac vinovati de distorsionarea informatiei. Fara instaurarea responsabilizarii si transformarea mass-media intr-o oglinda reala a societatii romanesti (cu partile sale bune si rele), nici multe dintre celelalte drepturi si libertati consacrate de Constitutie nu vor putea fi respectate – sau nu vom putea evalua cat mai corect daca acestea sunt sau nu respectate.

Sursa: Contributors.ro

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close