Banca trebuie sa probeze ca o clauza standard preformulata din contractul de credit a fost negociata direct cu clientul

feature photo

Prin sentinta nr. 51 din 1 februarie 2012, Tribunalul Dolj, Sectia a II-a civila, a hotarat ca o clauza potrivit careia „banca isi rezerva dreptul de a modifica unilateral rata dobanzii in situatia aparitiei unor schimbari semnificative pe piata monetara” este abuziva si nu produce nici un efect.

Astfel, prin aceasta sentinta, data in dosarul nr.17927/63/2011, a fost admisa in parte actiunea precizata, formulata de reclamantii F.F. si F.L. in contradictoriu cu parata SC VOLKSBANK ROMANIA SA.

S-a constatat, printre altele, nulitatea clauzei prevazuta la art. 3 lit. d din conditiile speciale din conventia de credit nr. 0136051 din 23.11.2007
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat apel parata SC VOLKSBANK ROMANIA SA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Apelul este nefondat pentru cele ce se vor arata in continuare:

Cat priveste conditia de negociere, pentru ca o clauza sa fie exclusa de la declararea sa ca abuziva;

Desi apelanta sustine ca acele clauze cuprinse in conditiile speciale sunt negociate, nu toate clauzele din conditiile speciale pot fi considerate ca au fost negociate efectiv.

Faptul ca anterior incheierii contractului cu reclamantii, banca a facut publica o prezentare a produselor, care continea conditiile standard de creditare pentru fiecare dintre produsele oferite de catre banca, faptul ca reclamantii a luat la cunostinta de cuantumul dobanzii si au optat pentru dobanda variabila, prin comparatie cu alte oferte, nu echivaleaza cu negocierea efectiva a clauzei a carei nulitate se cere a se constata, in lipsa unei dovezi clare a bancii in acest sens.

Contractul de credit este un contract de adeziune, standard, preformulat de banca, in care consumatorul nu putea sa intervina, putand doar sa adere sau nu la el.

Potrivit art. 4 alin.3 din Legea nr. 193/2000, daca un profesionist pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte dovezi in acest sens. Ori, in cauza banca nu face astfel de dovezi cu care sa dovedeasca ca a fost negociata clauza de la art. 3 lit.d, din conditiile speciale din conventia de credit nr. 0136051 din 23.11.2007 . Deci banca nu a rasturnat prezumtia relativa instituita de lege a lipsei negocierii in cazul contractului preformulat, cu reclamantii.

Cat priveste conditia ca clauza sa nu se asocieze cu obiectul si pretul contractului; In spiritul legii si al directivei este exclus din cadrul controlului unui eventual caracter abuziv elementele obiectului principal al contractului prin raportare la pret dar, cu conditia ca acea clauza care le determina sa fie clara, neechivoca, exprimata intr-un limbaj usor inteligibil.

Faptul ca dobanda si toate comisioanele fac parte din pretul contractului nu exclude pur si simplu clauza de la controlul instantei, instanta trebuind sa analizeze si cealalta conditie, si anume daca clauza este clara, neechivoca si exprimata intr-un limbaj usor inteligibil.

Cat priveste conditia bunei credinte, nu se poate retine o rea credinta generala a bancii, legea de altfel necerand sa existe acesta, ci doar ca o clauza sa nu creeze in detrimentul consumatorului si contrar bunei credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

Clauza referitoare la caracterul variabil al dobanzii, prevazuta la art. 3 lit. d din contractul de credit.

Este evident ca partile au incheiat un contract de credit cu dobanda variabila, stabilind dobanda curenta la data incheierii contractului si posibilitatea bancii de a modifica rata ei pe parcursul derularii contractului.

Potrivit art. 1 lit.a din Lista anexa la Legea nr. 193/2000, este considerata abuziva clauza care da dreptul profesionistului sa modifice unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract.

Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor in temeiul carora un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobanzii “daca exista o motivatie intemeiata”, in conditiile in care profesionistul este obligat sa informeze consumatorul despre acesta iar consumatorul are libertatea de a rezilia imediat contractul ca urmare a neacceptarii ratei dobanzii, astfel cum a fost modificata. Din aceasta perspectiva a claritatii motivelor poate fi analizata clauza, desi dobanda face parte din pretul contractului.

Din modul in care este formulata regula si exceptia (art. 1 lit.a din Lista anexa), reiese ca banca poate sa isi rezerve dreptul de a modifica unilateral rata dobanzii cu conditia ca in contract sa stipuleze o clauza clara, neechivoca privind determinarea motivului intemeiat care o poate indreptati sa modifice dobanda convenita. Evident ca aceasta clauza trebuie prevazuta in contract pentru ca consumatorul sa ia cunostinta de ea efectiv si sa stie ca atunci cand imprejurarea respectiva se produce obligatiile sale se modifica.

Totodata, motivul aratat in contract trebuie sa fie suficient de clar descris ca, in eventualitatea unui litigiu in legatura cu aplicarea unei astfel de clauze, instanta sa poata verifica daca acea situatie chiar s-a produs, asa cum corect a retinut prima instanta. Motivele care sa indreptateasca banca sa ajusteze rata dobanzii nu pot fi aratate ulterior, nici in scris, nici verbal.

CJUE a statuat ca din perspectiva protectiei consumatorului impotriva conditiilor de creditare inechitabile si pentru a-i permite sa cunoasca pe deplin conditiile executarii ulterioare a contractului, art. 4 din Directiva 97/102 impune ca la incheierea contractului debitorul sa fie in posesia tuturor elementelor care pot avea un efect asupra intinderii obligatiei sale (hotararea Berliner Kindl Brauerei).

De asemenea, expresia cuprinsa in art. 3 lit. d) de “schimbari semnificative pe piata monetara” nu poate fi apreciata ca o clauza clara privind motivul intemeiat. Expresia este atat de larga si de nedefinita incat practic in acesta se poate include aproape orice, avand in vedere ca piata financiara evolueaza diferit in functie de indicele la care se raporteaza.

Observand jurisprudenta publicata in cazul acestui tip de contract preformulat, dar si pe cea depusa la dosar, care desi nu constituie izvor de drept este relevana, banca a justificat majorarea ratelor dobanzilor in temeiul aceleasi clauze predefinite in multiple moduri: “majorarea se datoreaza atat costurilor bancare directe cu aproximativ 1%, cat si a costurilor bancare indirecte” ; “deprecierea pietei financiare incepand cu anul 2006″ (desi contractul era incheiat in anul 2007 iar majorarea ratei s-a facut la 3 luni de la incheierea contactului); “majorarile inregistrate in costurile de refinantare”, “majorarea costurilor de creditare si scaderea diferentei intre credite si sumele incasate” ; cresterea indicilor monetari si ale costurilor de rezerva minima obligatorie”, etc.

Ori, toate aceste justificari care a determinat-o pe banca sa majoreze rata dobanzii in contractele de acest tip incheiate demonstreaza practic caracterul total nedefinit al clauzei exprimate general “schimbari semnificative pe piata monetara” .

Astfel, nu este prevazut in concret nici un element de referinta care sa permita cuantificarea acestor schimbari si sa se determine de catre instanta sau consumator daca majorarea este necesara si proportionala cu motivul care a determinat-o. Conditiile generale ale conventiei definesc numerosi termeni ai contractului dar, nu exista nici o definitie referitoare la “schimbari semnificative pe piata monetara”. Modul in care clauza este exprimata da dreptul discriminatoriu bancii sa o foloseasca pentru a servi doar intereselor sale.

Banca se poate pune la adapost de eventuale evenimente care ar putea aparea pe piata financiara, mai ales in contractele pe perioada lunga, riscurile urmand a fi distribuite in contractele cu dobanda variabila, dar nu discriminatoriu si unilateral, ci in mod previzibil pentru consumator, prin descrierea in concret a motivelor care vor conduce la ajustarea dobanzii si a metodei de calcul.

Pe lana caracterul neclar al clauzei, instanta de fond a apreciat corect si lipsa posibilitatii consumatorului de a rezilia contractul daca acesta nu va accepta noul cuantum al dobanzii dar si dezechilibrul semnificativ pe care il poate genera aplicarea acestei clauze neclare.

Aplicarea acestei clauze, astfel cum a fost inserata in contract, transfera practic toate riscurile modificarii pietei financiare in patrimoniul consumatorului, fara ca banca sa suporte o parte din acest risc, desi riscurile trebuie sa se distribuie nediscriminatoriu intre parti.

Astfel se creeaza un dezechilibru major intre drepturile si obligatiile partilor, contrar bunei credinte. Motivatia apelantei ca reclamantii au posibilitatea de a rezilia contractul conform Sectiunii 6 din conditiile generale ale conventiei de credit, nu poate fi primita. Posibilitatea de rambursare anticipata este altceva decat posibilitatea de reziliere a contractului asa cum se prevede in art. 1 lit. a din Lista anexa la Legea nr. 193/2000.

Faptul ca banca si-a asumat obligatia de a comunica noua rata a dobanzii nu este suficient ca respectiva clauza sa nu fie considerata abuziva.

Sursa: Portal.just.ro

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close