Sistemul de impozitare al castigurilor de capital

 .

.

.

 .
.

.

Gabriel Sincu
Partener, Mazars Romania

Conform art. 67 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal, toti cei care obtin castiguri din tranzactionarea de titluri de valoare pe pietele externe sunt obligati sa depuna trimestrial o declaratie de impozit in care sa informeze autoritatile fiscale romane despre castigurile obtinute si sa plateasca un impozit de 16% pe aceste sume.

Codul fiscal prevede chiar posibilitatea ca eventualele pierderi inregistrate in anumite tranzactii sa fie compensate cu profiturile obtinute din alte tranzactii, impozitul fiind calculat doar pe castigul net. De asemenea, se face si o regularizare anuala, iar in situatia in care in impozitul final datorat este mai mic decat suma platilor anticipate trimestriale contribuabilul are dreptul la o restituire de impozit de la autoritatile fiscale.

Teoria este frumoasa, intrebarea care se pune este insa urmatoarea: cati dintre cei care obtin astfel de castiguri respecta aceste reguli, avand in vedere ca statele in care intermediarii de astfel de operatiuni au sediul (i.e. pusculitele de care vorbeam mai devreme) sunt de cele mai multe ori din categoria paradisurilor fiscale care nu au semnat acorduri de schimb de informatii cu Romania?

Dupa parerea mea, gradul de conformare al acestor (potentiali) contribuabili tindevertiginos catre zero. Pe ce ma bazez cand spun asta? Pe faptul ca in 2011 dintr-un total de 181,6 mld lei, total venituri bugetare, categoria “Alte impozite pe venit, profit si castiguri de capital” contribuie cu numai 0.7 mld lei. Dar atentie, aici se incadreaza si impozitele pe castigurile realizate din astfel de operatiuni efectuate in Romania, care de regula nu scapa netaxete, impozitele fiind retinute si virate la fisc de catre brokerii locali. Si care, in opinia mea reprezinta mare parte din aceasta suma, alaturi de impozitele pe tranzactiile imobiliare retinute si virate de catre notari si de cele din vanzarea participatiilor la societatile inchise din Romania care nu se pot inregistra la Registrul Comertului fara dovada platii impozitului.

Asadar, ce-i de facut?

Aici, din pacate, nu exista solutii la indemana si usor de implementat, modificarile in legislatie neputand sa fie de prea mare folos.

Lupta cu paradisurile fiscale ia forma unui razboi de gherila si este dus de autoritatile fiscale din majoritatea tarilor lumii. In plus, metodele nu sunt intotdeauna cele mai ortodoxe, vezi cazul de acum cativa ani cand fiscul german a “mituit” un functionar al unei banci din Liechtenstein pentru a obtine lista cu rezidentii germani care detineau in conturile acelei banci sume importante, netrecute in declaratiile de impozit.

Printre masurile care se impun in opinia mea e numara:

– In primul rand necesitatea introducerii in Codul fiscal a unui capitol special “Castiguri de capital” in care sa se clarifice cand se datoreaza si cum anume se calculeaza si plateste castigul pe veniturile din investitii. Iar acest mod de determinare sa fie acelasi indiferent daca investitorul este persoana fizica sau persoana juridica.
– O mai buna cooperare intre autoritatile fiscale si institutiile bancare pentru a putea fi identificati cei care primesc in conturile din Romania sume semnificative din exterior, fara o justificare economica viabila.
– Corelarea actiunilor inspectorilor fiscali responsabili cu aceste verificari cu cele efectuate de cei care pun in aplicare legea privind impozitarea averilor afisate, intrata in vigoare anul trecut.

Si cel mai important element: un proces de restructurare profunda a sistemului de administrare si colectare fiscala care sa ne aduca de la stadiul de sistem fiscal feudal la o administratie moderna, demna de mileniul trei. Dar despre asta, mai pe larg intr-un articol viitor.

Sursa: Gabriel Sincu blog