Modificarile aduse Legii audiovizualului prin OUG 25/2013 trimise la reexaminare
Presedintele Romaniei a semnat marti, 16 iulie, cererea de reexaminare asupra Legii privind aprobarea Legii privind aprobarea OUG 25/2013 pentru modificarea si completarea Legii audiovizualului 504/2002.
Motivele cererii sunt urmatoarele:
Actul normativ trimis spre promulgare aproba OUG 25/2013 prin care s-a reglementat, pe de-o parte, achizitionarea de spatiu publicitar televizat si, pe de alta parte, unele aspecte referitoare la licentele audiovizuale. Totodata, prin legea aflata la promulgare se introduce o noua reglementare cu privire la spoturile publicitare si de teleshopping izolate, altele decat cele difuzate in cadrul transmisiilor sportive.
1. In ceea ce priveste achizitionarea de spatiu publicitar televizat, OUG 25/2013 prevede la Art. I pct. 1 introducerea unui nou articol, respectiv Art. 29^1 in Legea audiovizualului 504/2002, prin care se reglementeaza acest domeniu. Astfel, se prevede ca „(1) Orice achizitionare de spatiu publicitar televizat nu poate fi facuta de un intermediar decat in numele si pe seama beneficiarului final al publicitatii televizate. (…) (5) Orice act juridic incheiat cu incalcarea dispozitiilor prezentului articol este nul.”
In conditiile in care unul dintre principiile constitutionale pe care se intemeiaza statul este libertatea economica, iar economia Romaniei se bazeaza pe libera initiativa si concurenta, consideram ca nu se justifica asemenea dispozitii care sunt de natura sa ingradeasca libertatea radiodifuzorilor de a vinde asa cum doresc propriul spatiu publicitar, conform intereselor legitime ale acestora.
Prin noile dispozitii se ajunge, practic, la eliminarea dreptului televiziunilor de a angaja si a plati serviciile unui agent pentru vanzarea spatiului lor publicitar, ca si posibilitatea de a vinde in regim angro acest spatiu. Astfel, apreciem ca acest text legal reprezinta o ingerinta nejustificata in activitatea comerciala a radiodifuzorilor. De asemenea, aceste prevederi ar putea fi in masura sa afecteze drepturile clientilor de publicitate si libertatea lor de a incheia contracte.
Totodata, se impune o evaluare cu privire la impactul noilor prevederi asupra locurilor de munca si asupra taxelor si impozitelor incasate la bugetul de stat. Pentru clientii de publicitate medii si mici publicitatea televizata ar putea deveni greu accesibila din cauza preturilor ridicate, ceea ce ar putea genera reduceri de locuri de munca, de taxe si de impozite. In egala masura, radiodifuzorii medii si mici, dar si cei internationali ar putea avea mari dificultati in a-si valorifica integral spatiul de publicitate disponibil, ceea ce ar putea conduce la inchideri de afaceri, cu posibile efecte negative asupra competitiei libere pe aceasta piata.
Intr-o societate democratica nu este de dorit monopolul televiziunilor mari asupra preturilor in materie de publicitate si nici posibile interventii asupra continutului editorial, printr-o politica de preturi netransparenta si neconcurentiala.
Mai mult, normele de tehnica legislativa impun ca actele normative sa fie suficient de precise si clare pentru a permite aplicarea lor, sens in care consideram ca se impune o reglementare completa si coerenta a procedurii de achizitionare a spatiului publicitar televizat, precum si a drepturilor si obligatiile tuturor partilor implicate in acest proces.
Definirea unor termeni, cum ar fi cel de „intermediar”, apreciem ca ar putea da mai multa claritate textului de lege intrucat pe aceasta piata specifica exista mai multe tipuri de intermediari si nu se poate stabili cu precizie daca noile interdictii sunt aplicabile tuturor.
Lipsa unor dispozitii tranzitorii cu privire la situatia contractelor aflate in vigoare cu privire la spatiile publicitare televizate deja achizitionate este de natura sa produca confuzie pe acest segment de piata si sa conduca la blocarea pietei.
2. In ceea ce priveste procedura si conditiile de eliberare si modificare a licentei audiovizuale, prin dispozitiile cuprinse la Art. I pct. 2 din OUG 25/2013, in plus fata de conditiile legale deja impuse prin Art. 51 din Legea audiovizualului 504/2002, se prevede ca solicitantul are obligatia „sa depuna certificate fiscale din care sa rezulte ca, la data solicitarii licentei audiovizuale, societatea care solicita acordarea licentei nu inregistreaza obligatii restante la bugetul de stat. (2) Prin exceptie de la prevederile Alin. (1) se poate acorda sau modifica licenta in cazul in care societatea inregistreaza obligatii restante la bugetul de stat, dar beneficiaza de inlesniri sau reesalonari la plata acestora. In aceasta situatie, societatea este obligata sa depuna dovada acordarii acestor facilitati.”
In acest sens, se instituie posibilitatea unei discriminari in eliberarea si modificarea licentei intre intreprinderile cu datorii fata de cele fara datorii, precum si intre intreprinderile care primesc ajutor de stat (prin inlesniri, reesalonari la plata) fata de cele care nu primesc ajutor de stat, desi se afla in aceeasi situatie din punct de vedere al datoriilor pe care le inregistreaza.
3. Prin art. I pct. 3 din OUG 25/2013 s-a prevazut ca licenta audiovizuala analogica sau digitala poate fi cedata catre un tert numai cu acordul Consiliului National al Audiovizualului, insa „nu mai devreme de un an de la data intrarii in difuzare (…)”.
Aceasta prevedere ar putea constitui o posibila constrangere la intrarea pe piata, respectiv o limitare a autonomiei decizionale si comerciale a intreprinderilor avand in vedere faptul ca nu pot ceda licenta unui tert mai devreme de un an de la data intrarii in difuzare. Totodata, prin aceasta reglementare, intreprinderilor in domeniu le este limitata posibilitatea de a schimba timp de un an pietele canalelor de televiziune pe care activeaza, cu efecte posibil negative pe planul derularii activitatii specifice.
Sursa: Administratia Prezidentiala
