Av. Ghe. Florea: Aspecte privind actualitatea apararii valorilor promovate prin Legea de organizare si exercitare a profesiei de avocat in Romania (I)

feature photo

.

.

.

.

.
.

Av. dr. Gheorghe Florea
Presedinte U.N.B.R.

1. Precizari prealabile

Legea nr. 51/1995[1] reglementeaza organizarea si exercitarea profesiei de avocat in mod unitar[2]. Legea nr. 51/1995 garanteaza respectarea principiului libertatii si independentei exercitarii profesiei de avocat, fata de fata de orice restrictii, presiuni, constrangeri sau intimidari.

Profesia are obligatia si dreptul sa apere profesia si valorile pe care reglementarile legale privind profesia le promoveaza. Potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 51/1995: „(1) Profesia de avocat este libera si independenta, cu organizare si functionare autonome, in conditiile prezentei legi si ale statutului profesiei. Avocatul este indispensabil justitiei si justitiabililor.

Art. 24 din Constitutie garanteaza dreptul cetatenilor romani la aparare. In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

Potrivit dispozitiilor art. 1 alin. (2)-(3) din Lege: (2) Profesia de avocat se exercita numai de avocatii inscrisi in tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, denumita in continuare U.N.B.R. (3) Constituirea si functionarea de barouri in afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire si de inregistrare ale acestora sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatata si din oficiu”.

Potrivit art. 60 din Legea nr. 51/1995 ”(1) Uniunea Nationala a Barourilor din Romania – U.N.B.R. este formata din toate barourile din Romania si are sediul in capitala tarii, municipiul Bucuresti. (2) U.N.B.R. este persoana juridica de interes public, are patrimoniu si buget proprii”.

U.N.B.R. este formata din toate barourile din Romania. Barourile sunt membrii Uniunii Nationale a Barourilor din Romania. Barourile din Romania nu au calitatea de membri asociativi ai U.N.B.R., in sensul general al termenului, in acceptiunea OG nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii.

Barourile nu platesc o taxa anuala cu titlu de cotizatie, nici nu adera la un Statut impus de U.N.B.R. Barourile, membre ale U.N.B.R. nu se afla in relatie de concurenta pe piata. Legea nr. 51/1995 nu distinge intre “latura comerciala” si “latura profesionala” a activitatii celor 42 de barouri care intra in alcatuirea sa. Atributiile barourilor sunt stabilite prin prevederile art. 49-59 din Legea nr. 51/1995 si prin Statutul profesiei de avocat, astfel cum acesta a fost modificat si completat (M. Of. nr. 898/19 decembrie 2011 si M.Of. nr. 33/16 ianuarie 2014).

Sunt relevante, in special prevederile art. 62-76. din Legea nr. 52/1995. Potrivit art. 10 din Legea nr. 51/1995: “(1) Barourile si U.N.B.R. asigura exercitarea calificata a dreptului de aparare, competenta si disciplina profesionala, protectia demnitatii si onoarei avocatilor membri. (2) In fiecare judet exista si functioneaza un singur barou membru al U.N.B.R., cu sediul in localitatea de resedinta a judetului. Exista interdictie legala expresa de exercitare a profesiei de avocat de persoane care nu sunt inscrise in tabloul baroului din care fac parte, sau sunt inscrise intr-un barou care nu este component al Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, precum si a sanctionarii ca infractiune a faptei de nerespectare a interdictiei legale este aceea ca, intr-o societate intemeiata pe valorile democratiei si ale respectarii statului de drept, avocatul are un rol esential.

Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995: “Exercitarea oricarei activitati de asistenta juridica specifica profesiei de avocat […] de catre o persoana fizica sau juridica ce nu are calitatea de avocat inscris intr-un barou si pe tabloul avocatilor acelui barou constituie infractiune si se pedepseste potrivit legii penale”.

2. Libertatea si independenta avocatului sunt garantate de lege

Avocatul are obligatia de a apara drepturile si interesele clientilor sai cu respectarea stricta a ceea ce legea permite si a ceea ce legea interzice acestora, indiferent de activitatea pe care o realizeaza conform art. 3 din Legea nr. 51/1995, respectiv, indiferent daca acesta exercita activitatea de reprezentare a clientului in fata instantelor sau daca acesta exercita activitatea de consultanta juridica.

In exercitarea profesiei avocatul se supune numai legii, statutului profesiei si codului deontologic. Avocatul nu poate fi supus niciunei restrictii, presiuni, constrangeri sau intimidari din partea autoritatilor sau institutiilor publice ori a altor persoane fizice sau persoane juridice.

Corelativ principiului libertatii si independentei exercitarii profesiei de avocat in limitele impuse de respectarea legii romane, Legea nr. 51/1995 instituie obligatiile profesionale care revin acestuia atat fata de clientul sau, cat si fata de alti avocati.

Fata de clientii sai, avocatul este dator sa pastreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost incredintata, cu exceptia cazurilor prevazute expres de lege (art. 11 din Legea nr. 51/1995). Principiul pastrarii secretului profesional sta la baza reglementarii exercitarii profesiei de avocat. Cu privire la secretul profesional sunt relevante urmatoarele prevederi ale Statutului profesiei: ”Art. 8. (1) Secretul profesional este de ordine publica. (2) Avocatul este dator sa pastreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost incredintata. (3) Avocatul nu poate fi obligat in nicio circumstanta si de catre nicio persoana sa divulge secretul profesional. Avocatul nu poate fi dezlegat de secretul profesional nici de catre clientul sau si nici de catre o alta autoritate sau persoana. Se excepteaza insa cazurile in care avocatul este urmarit penal, disciplinar sau atunci cand exista o contestatie in privinta onorariilor convenite, exclusiv pentru necesitati stricte pentru apararea sa. (4) Obligatia de a pastra secretul profesional nu impiedica avocatul sa foloseasca informatiile cu privire la un fost client, daca acestea au devenit publice. (5) Nerespectarea prevederilor prezentului articol constituie abatere disciplinara grava.
Art. 9. (1) Obligatia de a pastra secretul profesional este absoluta si nelimitata in timp. Obligatia se intinde asupra tuturor activitatilor avocatului, ale asociatilor sai, ale avocatilor colaboratori, ale avocatilor salarizati din cadrul formei de exercitare a profesiei, inclusiv asupra raporturilor cu alti avocati. (2) Obligatia de a pastra secretul profesional revine si persoanelor cu care avocatul conlucreaza in exercitarea profesiei, precum si salariatilor sai. Avocatul este dator sa le aduca la cunostinta aceasta obligatie. (3) Obligatia de a pastra secretul profesional revine tuturor organelor profesiei de avocat si salariatilor acestora cu privire la informatiile cunoscute in exercitarea functiilor si atributiilor ce le revin.
Art. 10. (1) Orice comunicare sau corespondenta profesionala intre avocati, intre avocat si client, intre avocat si organele profesiei, indiferent de forma in care a fost facuta, este confidentiala. (2) In relatiile cu avocatii inscrisi intr-un barou dintr-un stat membru al Uniunii Europene, avocatul este obligat sa respecte dispozitiile speciale prevazute de Codul deontologic al avocatilor din Uniunea Europeana. (3) In relatiile cu un avocat inscris intr-un barou din afara Uniunii Europene, avocatul trebuie sa se asigure, inainte de a schimba informatii confidentiale, ca in tara in care isi exercita profesia confratele strain exista norme ce permit asigurarea confidentialitatii corespondentei si, in caz contrar, sa incheie un acord de confidentialitate sau sa il intrebe pe clientul sau daca accepta, in scris, riscul unui schimb de informatii neconfidentiale”.

Avocatul nu poate asista sau reprezenta parti cu interese contrare in aceeasi cauza sau in cauze conexe si nu poate pleda impotriva partii care l-a consultat mai inainte in legatura cu aspectele litigioase concrete ale pricinii.

Avocatul nu poate furniza relatii niciunei autoritati sau persoane cu privire la cauza care i-a fost incredintata, decat daca are dezlegarea prealabila, expresa si scrisa din partea tuturor clientilor sai interesati in cauza [art. 46 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995].

In raporturile concurentiale cu alti avocati este interzis avocatului ca, in mod nemijlocit sau prin persoane interpuse, sa foloseasca procedee incompatibile cu demnitatea profesiei in scopul dobandirii clientelei. Este interzis avocatului sa foloseasca mijloace de reclama sau de publicitate in scopul dobandirii clientelei. Statutul stabileste cazurile si masura in care avocatul poate informa publicul cu privire la exercitarea profesiei sale (art. 48 din Legea nr. 51/1995).

Prevederile Legii nr. 51/1995 care interzic avocatului sa foloseasca mijloace de reclama sau de publicitate in scopul dobandirii clientelei sunt in vigoare de la data de 9 iunie 1995, data la care Legea a fost publicata in M. Of. nr. 116/1995 (a se vedea fostul art. 41 din Legea nr. 51/1995).

Asigurarea respectarii prevederilor Legii nr. 51/1995 se face conform procedurii reglementate in capitolului VI, art. 86-90 din lege. Anchetarea abaterii si exercitarea actiunii disciplinare sunt de competenta consiliului baroului.

In cadrul fiecarui barou se organizeaza si functioneaza o comisie de disciplina care judeca, in prima instanta si in complet de 3 membri, abaterile disciplinare savarsite de avocatii din acel barou. Anchetarea abaterii si exercitarea actiunii disciplinare privind decanii barourilor si membrii Consiliului U.N.B.R. sunt de competenta Consiliului U.N.B.R.

In cadrul U.N.B.R. este organizata si functioneaza Comisia centrala de disciplina, care judeca ca instanta de fond, in complet de 3 membri, abaterile savarsite de membrii Consiliului U.N.B.R. si de decanii barourilor si in contestatie, in complet de 5 membri, potrivit prevederilor statutului profesiei.

Recursul declarat impotriva deciziei disciplinare a Comisiei centrale de disciplina, ca instanta de fond, este judecat de Consiliul U.N.B.R. constituit ca instanta disciplinara in plenul sau, in afara de persoana implicata in cauza. Impotriva hotararilor pronuntate partea interesata poate formula contestatie la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti.

Garantarea libertatii si independentei avocatului in exercitarea profesiei sale fata de restrictii, presiuni, constrangeri sau intimidari din partea autoritatilor sau institutiilor publice ori a altor persoane fizice sau persoane juridice face posibila si asigura exercitarea profesiei de avocat in conformitate stricta cu legea.

3. Ocrotirea valorilor legal consacrate privind exercitarea profesiei de avocat in domeniul publicitatii profesionale

Legea nr. 51/1995 nu a avut in vedere organizarea profesiei de avocat ca profesie care serveste scopul maximizarii profitului economic propriu sau al clientului, ci ca o profesie care pune deasupra oricarui alt interes imperativul respectarii legii.

Prin traditie, Romania a avut legaturi stranse cu sistemul guvernamental si administrativ francez. Constitutia Romaniei 1991, in buna parte, se bazeaza si are ca model a 5-a Constitutie a Republicii Franceze, iar organizarea sistemului judiciar roman este influentata de modelul francez[3].

Toate aceste imprejurari au determinat optiunea rationala a legiuitorului roman de a reglementa profesia de avocat in Romania dupa modelul francez. Principiile non-comerciale care stau la baza adoptarii reglementarilor Legii nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat sunt intr-o legatura organica cu principiile care stau la baza organizarii sistemului judiciar in Romania[4]. De aceea, printr-o reglementare expresa, Legea nr. 51/1995 interzice avocatului sa foloseasca mijloace de reclama sau de publicitate in scopul dobandirii clientelei[5].

Spre deosebire de modelul de reglementare a profesiei anglo-saxon, modelul de reglementare francez si cel roman nu fac distinctie intre avocati de business si avocati pledanti, asa cum, prin mass-media, se induce in mod eronat in perceptia opiniei publice aceasta situatie, din considerente care tin de publicitatea activitatilor profesionale facuta, contrar legii, in scopul dobandirii de clientela.

Legea nr. 51/1995 nu prevede organizarea avocatilor de business sau de afaceri si a avocatilor pledanti in corpuri profesionale distincte.

Spre exemplu, modelul anglo-saxon de reglementare a profesiei de avocat consacra regula potrivit careia judecatorii sunt recrutati din randul avocatilor pledanti (barrister).

In Romania, fosti judecatori, procurori, ofiteri de politie, inalti demnitari sau functionari publici au intrat in profesia de avocat, cu consecinta ca, direct sau prin avocatii cu care conlucreaza, ajung sa pledeze in fata fostilor lor colegi sau la instantele la care functioneaza fostii colegi, ori sa desfasoare activitati specifice profesiei la autoritati publice care desfasoara activitati de cercetare/urmarire penala, ori activitati care vizeaza dobandirea si apararea drepturilor si intereselor legitime ale celor interesati.

Din ratiuni benefice, mai ales inainte si dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 51/1995, profesorii de la facultatile de drept exercita profesia de avocat, studentii lor sunt, in perspectiva, potentiali concurenti pe piata serviciilor avocatiale; profesorii pledeaza in fata judecatorilor, care sunt fosti studenti sau actuali doctoranzi ai acestora, cu respectarea regulilor ce protejeaza impartialitatea magistratilor.

In timp s-a permis si s-a acceptat, inclusiv prin interventia Curtii Constitutionale, practicarea profesiei la instantele la care avocatii au rude, soti etc., ori la/fata de institutiile administrative de la care avocatii au provenit cand au intrat in profesia de avocat sau pe care au parasit-o temporar pentru a fi indeplinite alte activitati, demnitati etc.

Toate aceste situatii de fapt si-au pus amprenta mai ales asupra educatiei profesionale initiale a avocatilor proveniti indeosebi din randul studentilor merituosi, recent intrati in profesie, majoritatea recrutati direct de avocatii-cadre didactice sau prin avocatii-cadre didactice inca de pe bancile facultatilor, cu obiectivul sau modelul, de fato, al avocatului de bussines!

In conditiile in care institutiile legal organizate si organele profesiei (barouri, Uniunea Avocatilor din Romania, transformata in Uniunea Nationala a Barourilor din Romania) au devenit mult mai slabe economic decat avocatii sau formele de exercitare a profesiei s-a produs si s-a intretinut o veritabila revolta a faptelor impotriva dreptului, in ceea ce priveste respectarea regulilor normative ale profesiei de avocat prin conduite care promoveaza antireglementarea sau dereglementarea exercitarii profesiei, intr-o complicitate suspecta cu autoritati care au permis si permit exercitarea fara drept a profesiei, atitudine incurajata de avocatii care, prin fapte, demonstreaza ca, in conditiile in care barourile permit, incalcarea legii privind profesia de avocat, este facuta chiar de avocati.

Atitudinea de sfidare a normelor profesionale a alimentat si alimenteaza atat exercitarea fara drept a activitatilor profesionale specifice profesiei de avocat cat si organizarea contrara legii de activitati de grup sau de activitati aparent coordonate „din umbra” de avocati interesati in distorsionarea regulilor de exercitare a profesiei.

Furnizarea serviciilor juridice in afara unui cadru normativ specific profesiei de avocat, legal organizata, a devenit domeniu de preocupare speciala pentru mass-media sau alte „grupuri de interese”.

Ignorarea si desconsiderarea oricaror obligatii fata de Corpul profesional legal organizat sau fata de institutiile legal organizate privind exercitarea profesiei, unita cu pasivitatea evidenta si slabiciunea celor alesi in demnitati profesionale care se compromit in subordonarea interesului general celui personal printr-un discurs nu totdeauna concordant cu exigenta regulilor profesionale a creat o situatie incorect tolerata de organele profesiei. Publicitatea profesionala a avocatilor / formelor de exercitare a profesiei de avocat a devenit mijlocul prin care avocatii nu numai ca se promoveaza, cum este normal, dar se si „razboiesc in public”, pentru interese tot mai frecvent straine de exigentele „juramantului profesional” reglementat de art. 22 din Lege, potrivit caruia respectarea si apararea Constitutiei si legilor tarii, drepturilor si libertatilor omului, exercitarea profesiei de avocat cu cinste si demnitate, reprezinta fundamentul ontologic al profesiei, legal consacrat.

Este distorsionata exercitarea profesiei de avocat, in limitele stricte ale legii, de constrangerile, presiunile sau motivatiile care tin de performante profesionale pe criterii banesti (cum ar fi cifra de afaceri, valoarea pecuniara a obiectului unui contract sau a unui litigiu), numarul avocatilor care exercita profesia de avocat in formele de exercitare a profesiei prevazute de lege (potrivit art. 5 din Legea nr. 51/1995: cabinete individuale, cabinete asociate, societati profesionale, cu sau fara personalitate juridica sau societati profesionale cu raspundere limitata si nu “case de avocatura”, asa cum in mod gresit, contrar legii, se afirma in spatiul public), numele si statutul economic, politic, social al clientului beneficiar al serviciilor de avocatura „inregimentat”, cel mai adesea fara sa cunoasca din ce ratiuni, in „portofoliul de clientela” afirmat ca intangibil de avocatul la care a apelat.

Toate aceste criterii sunt straine de conceptia Legii nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat, dar sunt criterii in raport de care mijloacele de informare in masa (presa scrisa sau online, bloguri, site-uri de internet), agentii de marketing si de publicitate alcatuiesc clasamente, anuare, sau diverse articole pe care le publica in regim comercial, despre profesia de avocat.

In Romania, educarea avocatilor de a-si organiza activitatea profesionala pe criterii precum cifra de afaceri, valoarea pecuniara a obiectului unui contract sau a unui litigiu, numarul avocatilor care exercita in structuri asociative profesia de avocat, numele si statutul economic, politic, social al clientului are ca rezultat imediat incalcarea Legii nr. 51/1995, iar pe termen lung incurajeaza subordonarea legislatiei romane din orice domeniu intereselor pecuniare ale clientului si ale avocatului.

Aceste consecinte sunt contrare interesului public, deoarece coruptia reprezinta o preocupare majora pentru Guvernul roman si organizatiile internationale, afectand atat administratia cat si sistemul judiciar, astfel incat, de cooperare si verificare care se concentreaza pe lupta impotriva coruptiei si pe reformarea sistemului judiciar.

4. Perfectionarea reglementarilor privind limitele publicitatii profesionale a avocatilor

Adoptarea Hotararii Consiliului U.N.B.R. nr. 852 din 14 decembrie 2013 nu a reprezentat o reactie de moment a organelor profesiei[6].

Hotararea Consiliului U.N.B.R. nr. 852/2013 din 14 decembrie 2013 urmeaza directia exprimata in mod constant de organele reprezentative ale corpului profesional (Congres si Consiliul U.N.B.R.) de atasament fata de valorile constante pe care se sprijina in mod traditional profesia, precum si tendinta exprimata in mod ferm de incadrare a acesteia in sistemul judiciar, intarirea caracterului de interes public al profesiei si delimitarea de ideea de comercialitate a actelor specifice profesiei.

Analiza actelor emise in timp de organele profesiei dovedeste ca problema publicitatii profesiei a reprezentat una din preocuparile constante ale corpului avocatial:
– in iulie 2009 Consiliul U.N.B.R. a emis Decizia nr. 532 (cu caracter interpretativ) privind publicitatea formelor de exercitare a profesiei, impusa de ‚‚frecventele situatii in care se practica, incorect, reclama profesionala in regim comercial, iar in aplicarea efectiva a regulilor deontologice ale profesiei care consacra onestitatea, integritatea si responsabilitatea avocatilor fiind necesar a se realiza o concurenta loiala si a se preveni conflictele de interese, se impune interpretarea unitara a unor reguli ale publicitatii profesionale permise de normele ce reglementeaza activitatea avocatilor, astfel incat „sfidarea normei” sa nu devina regula in profesia de avocat, iar respectarea legii sa fie egala indiferent de pozitia avocatului in sistemului organelor profesiei ori de puterea economica a acestuia”;
– Consiliul U.N.B.R. a avut in mod constant preocupari cu privire la promovarea si cunoasterea specificului profesiei de avocat in spatiul public, prin incunostintarea despre activitatea avocatilor si principiile care stau la baza exercitarii acesteia, locul si importanta profesiei de avocat in cadrul sistemului judiciar, legalitatea si unicitatea corpului profesional al avocatilor, precum si combaterea practicarii ilegale a activitatilor avocatiale;
– in anul 2012, Congresul Avocatilor a adoptat o rezolutie privind directii de actiune ale Consiliului U.N.B.R. „pentru realizarea politicilor profesionale pentru imbunatatirea organizarii si exercitarii profesiei de avocat astfel incat sa se tina seama de caracterul de interes public al profesiei de avocat, ce decurge din integrarea acesteia in sistemul judiciar ca profesie conexa, de obiectivul prioritar al profesiei reprezentat de asigurarea securitatii juridice si judiciare pe baza suprematiei legii printr-o activitate profesionala intemeiata pe competenta si responsabilitate, de corelarea standardelor de conduita profesionala cu standardele din legislatia altor state europene si cu politicile profesionale promovate in cadrul Consiliului Barourilor Europene (in continuare C.C.B.E.) si in cadrul altor organizatii internationale din care U.N.B.R. face parte sau la care este afiliata”.
– in 29 iunie 2013 Consiliul U.N.B.R. a desemnat o Comisie in vederea efectuarii unui Raport cu privire la publicitatea profesiei de avocat.

Deoarece Romania este stat-membru al Uniunii Europene, caruia ii revine obligatia de integrare in Uniunea Europeana inclusiv din punct de vedere legislativ, la adoptarea Hotararii Consiliului Uniunii Nationale a Barourilor din Romania nr. 852/2013 din 14 decembrie 2013 s-a avut in vedere ansamblul reglementarilor adoptate in materie de alte state europene si de Consiliul Barourilor Europene (C.C.B.E.).

Majoritatea tarilor europene, in special cele de drept romano-germanic sau civil law cunosc reglementari in domeniul publicitatii profesiei.

Reglementarile privind publicitatea sunt similare celor existente in Legea nr. 51/1995 si in Statutul profesiei de avocat, iar argumentele impunerii unor atare reglementari constau in constantele profesiei de avocat in traditia europeana, caracterizata prin demnitate, moderatie, confraternitate, echilibru, discretie, delicatete, secret profesional, valori care sunt deopotriva recunoscute ca fiind proprii si avocatului roman.

Codul deontologic al Avocatului European adoptat de Consiliul Barourilor Europene (C.C.B.E.) in anul 1988, adoptat la randul sau drept Cod deontologic al avocatului roman inca din anul 2007, prevede ca publicitatea privind activitatea profesionala a formelor de exercitare a profesiei trebuie sa respecte secretul profesional si celelalte principii esentiale ale profesiei.

C.C.B.E. si-a afirmat punctul de vedere in materie de publicitate a formelor de exercitare a profesiei, in sensul de a respinge categoric orice forma de publicitate in regim comercial, subliniind caracterul aparte al publicitatii formelor de exercitare a profesiei, care se limiteaza la o informare corecta a publicului asupra serviciilor oferite de formele de exercitare a profesiei de exercitare, alcatuirea de top-uri, clasamente etc.

Aceeasi pozitie rezulta si din punctele de vedere transmise de C.C.B.E. asupra unor initiative legislative din unele state europene, in care se reafirma interdictia caracterului comercial al publicitatii practicate de formele de exercitare a profesiei de avocat (Serbia, Georgia, Slovenia etc.).

Majoritatea statelor europene fac distinctia intre publicitatea profesiei si publicitatea formelor de exercitare a profesiei. Rigorile impuse de lege publicitatii formelor de exercitare a profesiei sunt menite sa pastreze principiile esentiale si natura aparte a profesiei, care o plaseaza in sfera sistemului judiciar, care, prin dimensiunea publica nu este compatibil cu publicitatea, marketingul si jurnalismul facute in scopul dobandirii de clienti care nu au solicitat in prealabil servicii avocatiale.

Legislatiile profesiei de avocat adoptate de state europene interzic:
– publicitatea laudativa si agresiva[7];
– publicitatea comparativa cu alti membri ai profesiei[8];
– nominalizarea portofoliului de clientela (in unele cazuri, fara acordul expres al acesteia, iar in alte cazuri, indiferent de existenta sau inexistenta acordului acesteia)[9];
– oferirea sau acordarea unor avantaje materiale pentru atragerea de clientela[10];
– enuntarea cifrelor de afaceri ori a succeselor profesionale[11];
– dezvaluirea directa sau indirecta de fapte, date sau situatii protejate de secretul profesional[12];
– promiterea obtinerii de rezultate care nu depind exclusiv de activitatea avocatului care-si face publicitate;
– referirea directa sau indirecta la clienti ai avocatului care foloseste publicitatea sau la problemele ridicate de acesta sau la performantele si rezultatele acestuia[13];
– adresarea directa sau indirecta unor potentiali clienti[14];
– folosirea emblemelor sau simbolurilor barourilor, care ar putea crea confuzie, deoarece aceste insemne sunt rezervate publicitatii profesiei (functionale), in beneficiul acesteia, in ansamblu[15];
– incitarea generala sau concreta la litigiu sau conflict[16];
– folosirea unor exprimari care presupun discreditarea, denigrarea si dispretuirea avocaturii, justitiei si simbolurilor lor;
– participarea comerciala la activitati media;
– referirile la activitatea profesionala anterioara, functii ori demnitati detinute[17];
– referiri la legaturi ori cunostinte cu putere de influenta.

In mai multe tari (inclusiv Marea Britanie) proiectul de publicitate, eventual pagina de prezentare a formei de exercitare a profesiei, este supus unei verificari a priori, in forma avizarii sau autorizarii din partea baroului. Prevederile Legii nr. 51/1995 si ale Statutului profesiei de avocat in materia publicitatii se inscriu in reglementarile adoptate de alte state europene, reglementari caracterizate prin permisiunea comunicarilor sau publicitatii cu caracter de informare, care respecta principiile esentiale ale profesiei de avocat.

Aceste reglementari adoptate in alte state europene interzic comunicarile cu caracter publicitar apreciate ca incompatibile cu dimensiunea de utilitate publica pe care o are profesia si cu rolul pe care aceasta il are in societati unde, in mod traditional, profesia de avocat nu s-a identificat cu profesia de comerciant exercitata in scopul maximizarii profitului economic.

Chiar daca activitatea avocatiala dobandeste din ce in ce mai mult specificul unei intreprinderi, in sensul de organizare a activitatii profesionale, pozitia oficiala a C.C.B.E. si a avocaturii din majoritatea statelor europene a ramas aceea de a pastra constantele profesiei, de a se delimita de comercialitate si practicile specifice acesteia, pastrand ca reprezentativa dimensiunea de utilitate publica si de integrare in sistemul judiciar.

Sunt incorecte pozitiile care reclama dreptul la publicitate in regim specific activitatilor comerciale, eventual o dereglementare a domeniului, motivand aceasta prin pretinsa „evolutie” a formelor de exercitare a profesiei, mai ales in domeniul avocaturii de business – care, dupa cum am aratat supra, nu este reglementata de Legea nr. 51/1995 in mod distinct fata de un alt tip de avocatura.

Dupa cum am aratat supra, reglementarea profesiei de avocat in Romania este unitara, toti avocatii fiind liberi sa exercite activitatile prevazute la art. 3 din Legea nr. 51/1995.

Clasificarea avocatilor pe criterii de specializare sau competenta a fost repudiata de Corpul profesional. In acest cadru normativ special, existenta legii speciale avand ca obiect publicitatea inselatoare si cea comparativa nu impiedica si a permis adoptarea unor prevederi statutare aplicabile exercitarii profesiei de avocat, de natura a garanta apararea reala a valorilor pe care reglementarea legala a profesiei de avocat in Romania le promoveaza, protectia consumatorului de servicii juridice si, mai ales, apararea principiilor secretului profesional.

Legea nr. 158/2008 privind publicitatea inselatoare si cea comparativa, republicata in M. Of. nr. 454 din 24.07.2013 are drept scop protectia comerciantilor impotriva publicitatii inselatoare si a consecintelor defavorabile ale acesteia, precum si stabilirea conditiilor in care publicitatea comparativa este permisa (art. 1).

In sensul dispozitiilor art. 3 lit. d) din Legea nr. 158/2008 este “comerciant” orice persoana fizica sau juridica ce actioneaza in scopuri care se incadreaza in activitatea sa comerciala, industriala, artizanala ori liberala si orice persoana care actioneaza in numele si pe seama comerciantului.

Intr-o posibila interpretare a prevederilor art. 3 lit. d) din Legea nr. 158/2008, avocatul este comerciant,in intelesul dat notiunii de aceasta lege speciala, in masura in care actioneaza in scopuri care se incadreaza in activitatea sa liberala. In aceasta posibila interpretare, competenta de a verifica daca, in activitatea sa de publicitate, avocatul actioneaza sau nu in scopuri care se incadreaza in activitatea sa liberala, ar reveni, potrivit art. 7 din Legea nr. 158/2008, Ministerului Finantelor Publice, Consiliului National al Audiovizualului, sau Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.

Nu suntem de acord cu aceasta interpretare a Legii nr. 158/2008, care ignora deliberat imprejurarea ca organizarea si exercitarea profesiei de avocat sunt reglementate prin Legea nr. 51/1995.

Sfera de reglementare a Legii nr. 158/2008 nu se suprapune si nu se intersecteaza cu sfera de reglementare a Legii nr. 51/1995.

In primul rand, astfel cum am precizat supra, art. 48 din Legea nr. 51/1995 interzice avocatului sa foloseasca mijloace de reclama sau de publicitate in scopul dobandirii clientelei, inclusiv mijloace de publicitate inselatoare si comparativa.

In al doilea rand, interpretarea goleste de continut si incalca in mod vadit prevederile Capitolului VI din Legea nr. 51/1995 care instituie procedura speciala de solutionare a actiunii disciplinare formulata impotriva avocatului care incalca Legea nr. 51/1995 inclusiv prin aceea ca nu actioneaza in scopuri care se incadreaza in activitatea sa liberala, legal reglementata.

Capitolul VI din Legea nr. 51/1995 reglementeaza in mod expres raspunderea disciplinara a avocatilor:
“Art. 86. (1) Avocatul raspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi sau ale statutului, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii, precum si pentru orice fapte savarsite in legatura cu profesia sau in afara acesteia, care sunt de natura sa prejudicieze onoarea si prestigiul profesiei sau le institutiei”.

In Statutul profesiei de avocat au existat inca de la adoptare norme care, indiferent de mentiuni exprese relative la modalitatea de publicitate permisa/interzisa, au aptitudinea de a indica limitele in care un avocat poate sa se manifeste in ceea ce priveste „libertatea de exprimare” sau „comunicare” cu privire la activitatea sa profesionala.

Art. 1 alin. (2), consacra secretul profesional: „Exercitarea profesiei de avocat este supusa urmatoarelor principii fundamentale: … lit. e) principiul pastrarii secretului profesional”.

Art. 6 alin. (4) teza I, indica principiile ce stau la baza raporturilor cu clientii: „Relatiile dintre avocat si clientii sai se bazeaza pe onestitate, probitate, corectitudine, sinceritate, loialitate si confidentialitate”.

Art. 8 prevede: ”(1) Secretul profesional este de ordine publica. (2) Avocatul este dator sa pastreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost incredintata. (3) Avocatul nu poate fi obligat in nicio circumstanta si de catre nicio persoana sa divulge secretul profesional. Avocatul nu poate fi dezlegat de secretul profesional nici de catre clientul sau si nici de catre o alta autoritate sau persoana. Se excepteaza insa cazurile in care avocatul este urmarit penal, disciplinar sau atunci cand exista o contestatie in privinta onorariilor convenite, exclusiv pentru necesitati stricte pentru apararea sa. (4) Obligatia de a pastra secretul profesional nu impiedica avocatul sa foloseasca informatiile cu privire la un fost client, daca acestea au devenit publice. (5) Nerespectarea prevederilor prezentului articol constituie abatere disciplinara grava”.

Art. 9 si 10 din Statutul profesiei impune autocontrolul comunicarii publice a avocatului: Art. 9: ”(1) Obligatia de a pastra secretul profesional este absoluta si nelimitata in timp. Obligatia se intinde asupra tuturor activitatilor avocatului, ale asociatilor sai, ale avocatilor colaboratori, ale avocatilor salarizati din cadrul formei de exercitare a profesiei, inclusiv asupra raporturilor cu alti avocati. (2) Obligatia de a pastra secretul profesional revine si persoanelor cu care avocatul conlucreaza in exercitarea profesiei, precum si salariatilor sai. Avocatul este dator sa le aduca la cunostinta aceasta obligatie. (3) Obligatia de a pastra secretul profesional revine tuturor organelor profesiei de avocat si salariatilor acestora cu privire la informatiile cunoscute in exercitarea functiilor si atributiilor ce le revin”.

Art. 10: ”(1) Orice comunicare sau corespondenta profesionala intre avocati, intre avocat si client, intre avocat si organele profesiei, indiferent de forma in care a fost facuta, este confidentiala. (2) In relatiile cu avocatii inscrisi intr-un barou dintr-un stat membru al Uniunii Europene, avocatul este obligat sa respecte dispozitiile speciale prevazute de Codul deontologic al avocatilor din Uniunea Europeana. (3) In relatiile cu un avocat inscris intr-un barou din afara Uniunii Europene, avocatul trebuie sa se asigure, inainte de a schimba informatii confidentiale, ca in tara in care isi exercita profesia confratele strain exista norme ce permit asigurarea confidentialitatii corespondentei si, in caz contrar, sa incheie un acord de confidentialitate sau sa il intrebe pe clientul sau daca accepta, in scris, riscul unui schimb de informatii neconfidentiale”.

In art. 109 alin. (3) din Statut, unde sunt enumerate imprejurari care sunt apreciate ca fiind de natura sa aduca atingere principiului independentei avocatului: „Constituie atingere a independentei avocatului si, ca atare, trebuie evitate si inlaturate de catre avocat, prin orice mijloace legale: a) existenta unui interes propriu ori al persoanelor apropiate lui in cauza care i-a fost incredintata; b) prestarea de activitati avocatiale in scopul de a se face placut clientilor, magistratilor sau publicului; c) prestarea de activitati avocatiale din simpla complezenta; d) existenta oricaror presiuni in scopul nerespectarii secretului profesional”.

Art. 112, indica drept conditii ale credibilitatii avocatului si profesiei, in ansamblu: probitatea, spiritul de dreptate si onestitatea.

Art. 173 alin. (1) din Statut, care consacra principiile de confraternitate si respect reciproc: „Relatiile dintre avocati sunt bazate pe incredere si respect reciproc si impun un comportament adecvat mentinerii reputatiei profesiei”.

Art. 176 din Statut, in materia concurentei neloiale prevede: „(1) Este interzisa concurenta neloiala savarsita prin: a) racolarea de personal, respectiv oferta agresiva de angajare a avocatilor asociati, colaboratori sau salarizati ori a altor angajati-cheie ai unui concurent; b) racolarea clientelei, personal sau prin intermediul altor persoane; c) divulgarea, achizitionarea ori folosirea unei informatii confidentiale de catre un avocat sau de catre colaboratori ori angajati ai acestuia, fara consimtamantul detinatorului legitim si intr-un mod contrar uzantelor cinstite; d) incheierea de contracte prin care un avocat asigura serviciile sale unui client in mod avantajos, fie pentru a concura cu ceilalti avocati prin preturi reduse, fie pentru a determina clientul sa racoleze si alti clienti pentru avocatul in cauza; e) comunicarea sau raspandirea in public de catre un avocat de afirmatii cu privire la firma sa ori activitatea acesteia, menite sa induca in eroare si sa ii creeze o situatie favorabila in dauna unor concurenti; f) comunicarea, chiar facuta confidential, sau raspandirea de catre un avocat de afirmatii mincinoase relative la un concurent sau cu privire la serviciile acestuia, afirmatii de natura sa dauneze bunului mers al activitatii avocatului concurent; g) oferirea, promiterea ori acordarea, mijlocit sau nemijlocit, de daruri ori alte avantaje asociatului, colaboratorului sau salariatului unui avocat pentru ca acesta sa divulge informatii confidentiale ori procedeele de lucru, pentru a cunoaste sau a folosi clientela concurentului ori pentru a obtine alt folos pentru sine sau pentru alta persoana in dauna unui concurent; h) deturnarea clientelei unui avocat prin folosirea legaturilor stabilite cu aceasta clientela in cadrul functiei detinute anterior la acel avocat; i) concedierea sau atragerea unor asociati, colaboratori ori salariati ai unui avocat in scopul infiintarii unei entitati concurente care sa capteze clientii acelui avocat sau angajarea asociatilor, colaboratorilor ori a salariatilor unui avocat in scopul dezorganizarii activitatii sale. (2) Savarsirea unor fapte de concurenta neloiala dintre cele expuse la alin. (1), precum si savarsirea in concurs a mai multor astfel de fapte constituie abatere disciplinara grava pentru toti avocatii participanti”.

Art. 227 alin. (1) si (2) din Statut, care consacra o serie de principii aplicabile avocatului atat in viata profesionala cat si privata; aceste principii confera baza logica determinanta limitarilor ce intervin in domeniul publicitatii personale: ,,(1) Exercitiul liber al profesiei, demnitatea, constiinta, independenta, probitatea, umanismul, onoarea, loialitatea, delicatetea, moderatia, tactul si sentimentul de confraternitate sunt principii esentiale ale profesiei de avocat si constituie indatoriri ale acesteia. (2) Avocatul este obligat sa respecte aceste principii in activitatea sa profesionala, precum si in viata privata”.

Art. 229 din Statut reglementeaza expres conduita in fata instantei, dar si in afara acesteia, atunci cand se refera la instanta: ,,Avocatul este obligat sa respecte solemnitatea sedintelor de judecata si sa pledeze cu demnitate. Avocatului ii este interzis sa foloseasca expresii care ar putea leza instanta si participantii la proces, atat in sedinta de judecata, cat si in afara acesteia”.

Art. 238 din Statut impune folosirea mijloacelor oneste pentru dobandirea clientelei: „Avocatul are obligatia sa foloseasca atat in mod direct, cat si indirect numai procedee oneste in scopul dobandirii clientelei”. Din perspectiva avocatilor inscrisi in barourile componente ale U.N.B.R., avocati care cunosc prevederile Legii nr. 51/1995 si care isi exercita profesia corect, cu respectarea acestora, nu produce niciun impact adoptarea unor prevederi statutare care se incadreaza in interdictia legala de a se folosi mijloace de reclama sau de publicitate cu public-tinta persoane care nu au solicitat in prealabil servicii avocatiale, in scopul dobandirii clientelei.

Din perspectiva beneficiarilor serviciilor profesionale ale avocatilor, adoptarea prevederilor statutare nu produce niciun impact, iar interesele clientilor – beneficiari ai serviciilor avocatiale sunt protejate si promovate. Legea nr. 51/1995 nu interzice clientilor care au nevoie de servicii avocatiale sa solicite avocatului, respectiv formei de exercitare a profesiei, toate informatiile de care are nevoie si nici nu interzice avocatilor sa informeze in mod corect si transparent clientul care solicita servicii avocatiale.

Nici Legea nr. 51/1995, nici statutul profesiei de avocat nu interzic formelor de exercitare a profesiei sa adreseze oferte personalizate nesolicitate unor persoane determinate.

Legea nr. 51/1995 nu interzice formelor de exercitare a profesiei ca, la solicitarea unui client, actual sau potential, sa puna la dispozitia acestuia informatii cu privire la onorariile practicate si orice alte informatii care prezinta interes pentru client si care nu au ca rezultat incalcarea obligatiei avocatului de a pastra secretul profesional.

Nu intra in categoria ofertelor personalizate adresate unor persoane determinate care nu au solicitat in prealabil servicii avocatiale comunicarile de informatii care tin de factori care stau la baza raportului de concurenta economica dintre formele de exercitare a profesiei precum: cifra de afaceri, primele trei practici ca pondere in cifra de afaceri, estimari cu privire la ariile de practica in care se urmareste cresterea economica, numarul total al avocatilor din firma, estimari cu privire la evolutia numarului de avocati din cadrul formei de exercitare a profesiei pe parcursul unui an, numarul si numele avocatilor care au promovat in cadrul formei de exercitare a profesiei, numarul si numele avocatilor care au parasit forma de exercitare a profesiei in ultimul an, cele mai oneroase contracte sau litigii in care forma de exercitare a profesiei a fost implicata in ultimul an, CV-ul partenerilor, numele si CV-urile avocatilor cu varsta de cel mult 30 de ani care sunt cel mai bine plasati din punct de vedere ierarhic in cadrul formei de exercitare a profesiei, precum si principalele contracte sau litigii in care acestia au fost implicati, alte forme de exercitare a profesiei din grup, birouri teritoriale si aliante locale sau cu alte firme de avocatura internationale etc.

Este contrara legii si Statutului profesiei de avocat, Codului deontologic al avocatului roman (in realitate, Codul deontologic al avocatului european) practica dezvaluirii unor informatii de natura celor descrise mai sus de catre avocati sau de catre forme de exercitare a profesiei cu sediul in Romania, prin mass-media romana, catre clienti romani, nedeterminati, sub forma publicitatii, marketingului, interviurilor, e-mailurilor de tip spam etc.

Dezvaluirea unor astfel de informatii, in orice forma, catre terti, inclusiv din strainatate, pentru conservarea, prelucrarea si gestionarea unor baze de date cu un astfel de continut, ori pentru realizarea de produse de promovare care au la baza astfel de informatii este contrara Legii si Statutului profesiei de avocat.

5. Rolul organelor profesiei de avocat in apararea, pe baza legii, a valorilor legale ale profesiei

Legea nr. 51/1995 este o lege organica, in sensul dispozitiilor art. 73 din Constitutia Romaniei, la fel ca si legile privind organizarea si functionarea instantelor judecatoresti.

Modificarea unei legi organice pentru ca aceste situatii de fapt sa fie eventual consacrate ca licite desi sunt nocive, in general, mediului socio-economic, sunt apte sa aduca grave prejudicii unui medii profesional sanatos spre care profesia legala de avocat tinde, sunt contrare interesului consumatorului de servicii juridice nu se poate face sub presiunea unor interese straine de vointa avocatilor.

Congresul avocatilor este unicul organ abilitat de Legea nr. 51/1995 sa faca propuneri autoritatilor cu drept de initiativa legislativa privind profesia de avocat, sa adopte si sa modifice statutul profesiei[18].

Numai vointa Corpului profesional al avocatilor, astfel cum aceasta este manifestata prin Congresul avocatilor, poate decide modificari ale regulilor de exercitare a profesiei, cu efect imediat (cazul normelor prevazute in Statutul profesiei de avocat sau cu efect pe termen lung, dependent exclusiv de vointa puterii legiuitoare (cazul propunerilor de modificare a legii).

Prevederile art. 48 din Legea nr. 51/1995 care interzic avocatului sa foloseasca mijloace de reclama sau de publicitate in scopul dobandirii clientelei sunt in vigoare de la data de 9 iunie 1995, data la care Legea a fost publicata in M. Of. nr. 116/1995 (a se vedea fostul art. 41 din Legea nr. 51/1995).

Pana in prezent nu s-a pus in discutia Congresului avocatilor necesitatea modificarii acestei prevederi legale.

Prevederile Hotararii Consiliului U.N.B.R. nr. 852/2013 privind modificarea si completarea Statutului U.N.B.R. au fost validate in unanimitate de catre Congresul avocatilor. Niciunul dintre avocatii prezenti la Congresul avocatilor nu a pus in discutia Congresului necesitatea de a se reveni asupra modificarilor Statutului profesiei de avocat si de a se adopta alte prevederi statutare.

In temeiul prevederilor Legii nr. 51/1995 hotararile Congresului avocatilor sunt obligatorii pentru toate organele profesiei.

Orice modificare a Legii nr. 51/1995 si a Statutului profesiei de avocat care tinde la comercializarea profesiei, dupa modelul de reglementare anglosaxon sau care tinde ca, prin instrumentul publicitatii activitatii profesionale a avocatului sa educe avocatii sa practice profesia in scopul maximizarii profitului economic, in raport de criterii precum: volumul de afaceri, cifra de afaceri, valoarea pecuniara a obiectului unui contract sau a unui litigiu, numarul avocatilor din cadrul formei de exercitare a profesiei, renumele si statutul economic, politic, social al clientului, criterii care sa fie comunicate in cadrul activitatilor de publicitate, marketing, jurnalism etc. se poate face in Romania, dupa o analiza responsabila, rationala si aprofundata a reglementarii sistemului judiciar roman in ansamblu si a impactului pe termen lung pe care, din perspectiva problemei coruptiei, o astfel de modificare o poate avea in societatea romaneasca, aflata departe de stadiul de dezvoltare moral, social, juridic si economic al societatilor cu o reglementare a profesiei dupa model anglo-saxon.

O astfel de modificare nu se poate face in afara discutarii, cu responsabilitate si in deplina cunostinta, a tuturor aspectelor relevante, in cadrul Congresului avocatilor.

*

Pana la adoptarea unor astfel de modificari pe cale legislativa, Legea nr. 51/1995 se impune a fi respectata si de profesionisti care nu sunt avocati (cum sunt jurnalisti, agenti de publicitate, sefi de departamente de marketing etc.).

Şi activitatea profesionala a acestora trebuie sa se desfasoare in limitele impuse de Legea nr. 51/1995, deoarece in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie [art. 1 alin. (5) din Constitutie], cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari [art. 16 alin. (1) din Constitutie] si nimeni nu este mai presus de lege [art. 16 alin. (2) din Constitutie].

___________________________

[1] In forma republicata in M. Of. nr. 98/07.02.2011.
[2] Art. 3 din Legea nr. 51/1995 prevede: “(1) Activitatea avocatului se realizeaza prin: a) consultatii si cereri cu caracter juridic; b) asistenta si reprezentare juridica in fata instantelor judecatoresti, a organelor de urmarire penala, a autoritatilor cu atributii jurisdictionale, a notarilor publici si a executorilor judecatoresti, a organelor administratiei publice si a institutiilor, precum si a altor persoane juridice, in conditiile legii; c) redactarea de acte juridice, atestarea identitatii partilor, a continutului si a datei actelor prezentate spre autentificare; d) asistarea si reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate in fata altor autoritati publice cu posibilitatea atestarii identitatii partilor, a continutului si a datei actelor incheiate; e) apararea si reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice si juridice in raporturile acestora cu autoritatile publice, cu institutiile si cu orice persoana romana sau straina; f) activitati de mediere; g) activitati fiduciare desfasurate in conditiile Codului civil; h) stabilirea temporara a sediului pentru societati reglementate de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, la sediul profesional al avocatului si inregistrarea acestora, in numele si pe seama clientului, a partilor de interes, a partilor sociale sau a actiunilor societatilor astfel inregistrate; i) activitatile prevazute la lit. g) si h) se pot desfasura in temeiul unui nou contract de asistenta juridica; j) orice mijloace si cai proprii exercitarii dreptului de aparare, in conditiile legii. (2) Activitatile prevazute la alin. (1) se exercita numai de avocat, daca legea nu prevede altfel”.
[3] In acelasi sens, a se vedea Raportul de analiza a politicii si legii concurentei in Romania, document elaborat de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), dat publicitatii de Consiliul Concurentei la adresa http://www.juridice.ro/317274/raportul-de-analiza-a-politicii-si-legii-concurentei-in-romania.html.
[4] Pentru amanunte, a se vedea, pe larg, T.C. Briciu, Institutii judiciare. Principiile de organizare a justitiei. Magistratura. Avocatura, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2012.
[5] Art. 48 din Legea nr. 51/1995, in vigoare de la data de 6 martie 2001, prevede: “(1) Este interzis avocatului ca, in mod nemijlocit sau prin persoane interpuse, sa foloseasca procedee incompatibile cu demnitatea profesiei in scopul dobandirii clientelei. (2) De asemenea, este interzis avocatului sa foloseasca mijloace de reclama sau de publicitate in acelasi scop. Statutul stabileste cazurile si masura in care avocatul poate informa publicul cu privire la exercitarea profesiei sale”.
[6] La elaborarea prezentei sectiuni se are in vedere „Studiul asupra problematicii privind interpretarea si aplicarea prevederilor din Statutul profesiei de avocat privind publicitatea profesionala”’, realizat in cadrul Institutului National pentru Pregatirea si Perfectionarea Avocatilor (I.N.P.P.A.). inregistrat la I.N.P.P.A. sub nr. 5452/25.03.2014.
[7] In reglementarea existenta in Austria, Germania, Spania, Luxemburg (chiar daca nu se prevede expres interdictia privind elementele autolaudative, aceasta interdictie se extrage din conditia ca publicitatea sa se realizeze cu delicatete si probitate), Portugalia, Franta (unde exista prevederea potrivit careia publicitatea personala se realizeaza cu demnitate, probitate si discretie, mentiunile autolaudative fiind incompatibile cu aceste principii).
[8] Aceasta este incompatibila cu principiile de confraternitate, care guverneaza profesia in mai toate tarile europene. Interdictia se regaseste in mod expres (Franta – „publicitatea inselatoare, mentiunile de natura comparativa sunt interzise”, Austria, Spania, Portugalia) sau dedusa din principiile de confraternitate, moderatie sau delicatete, precum si din prevederile conform carora publicitatea personala a avocatilor are ca obiect oferirea de informatii despre activitatea proprie (Slovenia, Republica Ceha, Elvetia, Germania). Au fost considerate ca acte de incalcare a acestei reguli inscriptionarea pe corespondenta profesionala a unor motto-uri precum „elita dreptului” ori „varfurile dreptului”, precum si formulari de genul „cea mai buna societate in domeniul….” (H. Ader, A. Damien, S. Bigot de la Touanne, Règles de la profession d’avocat, 2ème ed., Dalloz, 2008, p. 402, 409).
[9] Sunt tari in care indicarea portofoliului de clientela, precum si orice referire la clientii anteriori sau in curs sunt interzise cu desavarsire, indiferent de existenta sau nu a consimtamantului acestora (Spania –,,referirea directa sau indirecta la clienti ai avocatului care foloseste publicitatea”, Luxemburg -,,este interzisa orice publicitate personala care sa permita identificarea clientelei avocatului sau a cabinetului sau ori a cazurilor instrumentate”, Franta, Slovenia – „oferirea de date privind numarul de cauze castigate si alte cauze, numarul clientilor si relevanta acestora, participarea la cauze de renume, complexitatea cauzelor solutionate” – se intelege ca a fortiori nu poti indica clientela). Sunt si tari in care este admisa prezentarea informatiilor referitoare la clientela, dar numai cu consimtamantul expres al fiecarui client (Austria, uneori adaugandu-se si alte conditii (ex: numai la cerere sau in cadrul brosurilor informative ale cabinetului, care nu pot insa circula in spatiul public, fiind oferite numai celor care viziteaza cabinetul sau in cadrul manifestarilor cabinetului – Germania). In sensul interdictiei prezentarii clientelei, in Franta a se vedea R. Martin, Déontologie de l’avocat, 9ème ed., Litec, p. 247.
[10] Este unanim interzisa, fiind fapta contrara concurentei loiale intre avocati si contrara tuturor principiilor esentiale ale avocatilor. Tot aici trebuie mentionat ca este interzisa cu desavarsire activitatea pro bono oferita de avocat, deoarece dincolo de declaratiile de infaptuire a binelui public, este de inteles ca atunci cand aceasta activitate este facuta in mod repetat si in mod public, are menirea de a crea o incorecta notorietate, utilizata ca sursa incorecta de atragere a clientelei. In general, activitatea pro bono poate fi realizata numai in cadrul unor conventii incheiate intre organele profesiei (la nivel local sau central) si alte autoritati (a se vedea practica franceza in Code de l’avocat, commenté, 3ème ed, Dalloz, 2014, p. 520, nota nr. 6).
[11] „Enuntarea cifrelor de afaceri ori a succeselor profesionale este in general interzisa, fiind apreciata ca incluzand in sine elemente comparative sau ca fiind incompatibile cu principiile de moderatie si discretie proprii avocaturii si privita ca un mod incorect si agresiv de captare a clientelei, deoarece calitatea serviciilor in domeniul profesional al avocatului nu depinde nici de „cifra de afaceri” si nici de „succesul profesional” (sunt mentiuni exprese in acest sens in Austria – interzice in mod expres „enuntarea cifrelor de afaceri ori a succeselor profesionale”; Germania – „informatii asupra succeselor de ordin financiar si asupra cifrelor de afaceri sunt interzise”; Spania, Luxemburg, Franta – „avocatul nu poate mentiona numarul de cazuri, rezultatele obtinute, procentajul de reusita sau cifra sa de afaceri”; Slovenia). Aceasta interdictie conduce in mod logic si la interdictia de a participa la alcatuirea de top-uri, clasamente intemeiate pe criterii de clientela, conditii financiare oferite, cifra de afaceri, succese repurtate etc.
[12] Interdictia este unanima, pastrarea secretului profesional fiind de esenta avocaturii. De asemenea, ea sta la baza interdictiei de a oferi informatii despre onorariile incasate sau alte date care implica in mod necesar dezvaluirea aspectelor protejate de secretul profesional. In masura in care in unele sisteme secretul profesional este absolut, oferirea acestor date nu se poate realiza nici macar cu consimtamantul clientului.
[13] Vezi nota nr. 5. Se accepta oferirea de informatii despre operatiunile realizate, valoarea afacerilor in care a fost implicata forma de exercitare a profesiei, atunci cand aceste date sunt necesare pentru a participa la procedurile de atribuire a unor contracte de achizitie publica. Totusi, este de semnalat ca in aceste cazuri nu exista nicio publicitate, deoarece datele sunt oferite autoritatilor contractante si sunt confidentiale. Chiar si in aceste situatii exceptionale este necesar consimtamantul expres al clientilor in cauza (H. Ader, A. Damien, S. Bigot de la Touanne, Règles de la profession d’avocat, 2ème ed., Dalloz, 2008, p. 407).
[14] Adresarea directa sau indirecta unui potential client, fara a exista o solicitare din partea acestuia, precum si adresarea unor persoane care se presupune care ar avea interesul de a angaja un avocat este repudiata in majoritatea statelor europene. Interdictia se regaseste intr-o forma generala (Franta – unde este apreciata drept racolare a clientelei – „oferta, la propria initiativa a unor servicii juridice definite sau personalizate, adresat unei clientele ipotetice”, Republica Ceha) sau in forme particulare, determinate de natura situatiilor care au impus in concret o asemenea limitare (Spania – interzice „adresarea directa sau prin terti catre victimele accidentelor sau nenorocirilor care sunt lipsite de libertate deplina si netulburata de a alege un avocat…”). O asemenea limitare a publicitatii personale isi are un triplu suport: ar fi contrara principiilor de moderatie, demnitate, delicatete, discretie, care guverneaza activitatea avocatului; ar fi o acaparare incorecta de clientela (racolare); ar reprezenta o atingere adusa demnitatii si imaginii, in ansamblu, a profesiei de avocat, de vreme ce avocatul ar putea fi usor asimilat unui agent de polite de asigurare, vanzator ambulant etc., incompatibile cu statura de solemnitate si sobrietate ce trebuie sa caracterizeze o profesie judiciara. Constituie oferta de servicii ce intra in conceptul de racolare a clientei adresarea directa (abordarea unui potential client) prin oferirea serviciilor, dar si orice forma de adresare, precum apelul telefonic, mail, invitatii, transmise personal sau prin intermediul unui tert (a se vedea R. Martin, Déontologie de l’avocat, 9ème ed., Litec, p. 248). De asemenea a fost sanctionata, ca fiind act de racolare a clientelei, deplasarea avocatului intr-un spital pentru a-si oferi serviciile persoanelor interesate (H. Ader, A. Damien, S. Bigot de la Touanne, Règles de la profession d’avocat, 2ème ed., Dalloz, 2008, p. 403).
[15] Interdictia este cunoscuta in mai toate sistemele, fiind expresa sau dedusa din faptul ca ar putea crea confuzie cu publicitatea functionala, care este de competenta exclusiva a organelor profesiei. Sunt cunoscute sanctiuni aplicate avocatilor din Franta atunci cand acestia au utilizat pentru domeniile de internet denumiri care sa sugereze ideea de confuzie cu avocatura dintr-o anumita zona (ex: „avocat.toulouse”).
[16] Este incompatibila cu menirea avocatului, care trebuie sa urmareasca cu precadere rezolvarea amiabila a disputelor, conform interesului clientului. Facuta in forma generala, insotita de informatii concrete despre avocat, reprezinta un veritabil mod de racolare a clientelei. In plus, contravine principiilor de demnitate, probitate, moderatie, discretie si delicatete, specifice unei practici profesionale in respectul deontologiei profesiei de avocat. A fost considerata fapta de racolare a clientelei crearea unui site cu denumirea classaction.fr si care era destinat sa propuna publicului sa subscrie online pentru demararea unei actiuni in justitie sau sustinerea unei actiuni deja demarate (H. Ader, A. Damien, S. Bigot de la Touanne, Règles de la profession d’avocat, 2ème ed., Dalloz, 2008, p. 409).
[17] Se regaseste in reglementarea existenta in Slovenia. Desigur, interpretarea pe care trebuie sa o primeasca textul are in vedere enuntarea unor functii care ar fi vehiculate in scopul de a crea impresia legaturii cu sfere de putere sau de influenta si care ar putea fi modalitati incorecte si inselatoare de acaparare a clientelei. Nu credem ca interdictia vizeaza enuntarea unor functii care indica specializarea sau dimensiunea stiintifica a avocatului, precum titlurile universitare, calitatea de doctor in drept etc. In mod exemplificativ, in Franta se accepta ca in corespondenta sau pe pagina de prezentare a avocatului sa figureze mentiuni relative la titlurile universitare, diplome, functii in invatamantul superior sau profesii juridice reglementate, exercitate anterior (Code de l’avocat, commenté, 3ème ed, Dalloz, 2014, p. 547, nota nr. 1 bis.).
[18] Art. 64 din Legea nr. 51/995 prevede: “Art. 64. (1) Congresul avocatilor are urmatoarele atributii: a) analizeaza si aproba raportul anual al Consiliului U.N.B.R.; b) alege Comisia centrala de cenzori si Consiliul de conducere al Casei de Asigurari a Avocatilor; c) face propuneri autoritatilor cu drept de initiativa legislativa privind profesia de avocat; d) adopta si modifica statutul profesiei si statutul Casei de Asigurari a Avocatilor, in conformitate cu prevederile prezentei legi si pe baza proiectelor intocmite de Consiliul U.N.B.R.; e) adopta hotarari privitoare la relatiile dintre barouri, perfectionarea pregatirii profesionale si respectarea regulilor deontologice ale profesiei; f) alege si revoca membrii Comisiei centrale de disciplina. Fiecare barou are dreptul de a propune cate un candidat pentru Comisia centrala de disciplina. Competenta si procedura de judecata ale Comisiei centrale de disciplina se stabilesc prin statut; g) aproba bugetul anual al Casei de Asigurari a Avocatilor si executia bugetara anuala; h) aproba bugetul anual al U.N.B.R. si executia bugetara anuala a acestuia si stabileste cota de contributie a barourilor la formarea bugetului U.N.B.R. Cheltuielile necesare organizarii congreselor se suporta de catre fiecare barou in functie de numarul reprezentantilor sai. (2) Hotararile congresului sunt definitive si obligatorii pentru toate organele profesiei.”

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close