Gheorghe Florea, Presedintele UNBR: Noile Coduri impun si creeaza avantajul de a ramane mereu tanar

Gheorghe FloreaUNBR a publicat interviul acordat revistei Foaia Avocatului de catre Presedintele institutiei, av. dr. Gheorghe Florea, interviu intitulat “Starea profesiei de avocat”.

Domnule Presedinte, ati avut amabilitatea de a va lasa intervievat si de a raspunde unor intrebari ce privesc profesia de avocat, prezentul si viitorul acestei profesii.
Daca ar fi sa surprindeti starea profesiei AZI, ce ne-ati spune?

Evidentele oficiale ale Uniunii Nationale a Barourilor din Romania inregistreaza 23.332 avocati cu drept de exercitare a profesiei, 2.417 avocati suspendati din exercitiul profesiei la cerere. Sunt inscrisi in barouri 1.288 avocati stagiari.
Datele numerice se raporteaza la data de 1.03.2014 si sunt centralizate din datele statistice comunicate de Barouri, pentru Congresul avocatilor 2014.
Numeric, raportat la populatia romaneasca, ori la numarul judecatorilor, prin comparatie cu situatia din celelalte state europene, profesia de avocat din Romania are o compunere relativ mare.
Normele legale care reglementeaza gruparea membrilor profesiei in organizatii profesionale, cele referitoare la accesul in profesie si cele care vizeaza formarea profesionala initiala si educatia continua a avocatilor, corespund exigentelor si standardelor din statele europene. Nu exista monopol de reprezentare cu exceptia materiilor si domeniilor apreciate de legiuitor ca fiind „tehnice”, iar reglementarile deontologice, standardele de calitate pentru serviciile prestate, implicarea avocatilor in servicii profesionale integrate pentru consultarea juridica a celor interesati in promovarea si aplicarea metodelor alternative de solutionare a litigiilor, in asigurarea asistentei judiciare sunt la nivelul standardelor europene in domeniu.
Profesia s-a maturizat.
Activitatea avocatilor s-a diversificat.
Numerosi avocati practica „consultanta juridica”, adesea sub forma unor relatii de continuitate cu clientii. Mass-media au numit aceasta activitate drept activitatea „avocatilor de consultanta”. Activitatea „traditionala” a avocatilor – asistenta si reprezentarea in litigii – cu impact decisiv asupra calitatii procedurilor si a deciziilor judecatoresti a devenit tot mai complexa. Avocatii dispun de instrumente juridice cuprinse in noile Coduri sau in legile speciale pentru a initia sau a accelera proceduri judiciare, au monopolul legal al apararii in cauzele penale cu privire la exercitarea actiunii penale si in situatiile ce implica reprezentare judiciara cu pronuntat caracter tehnic (in materie civila), au dreptul de consiliere juridica ce poate fi exercitat concomitent si in paralel, fara a se exclude, cu dreptul de reprezentare in proceduri judiciare, a aceluiasi client, pot fi mediatori si arbitri, se pot implica in proceduri participative extrajudiciare (consilieri, negocieri, tratative etc.), asigura asistenta judiciara in conditiile legii.
Treptat, numarul mare de avocati, evolutia economiei si a politicilor legislative – adeseori „partizane” ale altor profesii juridice – au determinat depersonalizarea contactului avocat-client, reducerea interactiunii avocat-barou (si oricare alta structura institutionala legal organizata), munca in echipe complexe de avocati si specialisti in alte domenii (de la evaluare la specialisti in audit, topografi etc.), munca in echipe de avocati organizate in teritoriu. Tot mai des, in numele „modernizarii” profesiei, dupa modele „eficiente”, relatia directa avocat-client pentru fiecare prestatie profesionala in parte este inlocuita cu consultanta pe proiecte, pe etape, pe perioade mai mari de timp, iar in litigii cu numeroase parti, adesea se constata ca este insuficient si neproductiv ca avocatul sa nu aiba alt rol decat acela de a identifica si a aplica solutiile cele mai adecvate bazate pe stiinta legilor.
Pe de alta parte, hiperinflatia normativa, tehnicizarea activitatii in general, legaturile intense ale economiei romanesti cu economiile altor state au impus specializarea avocatilor.
Au aparut avocati calificati in domenii „de nisa” ale dreptului (dreptul internetului, dreptul sportului, dreptul mass-media etc.), ori avocati care au clientela constanta si suficienta numai din anumite ramuri de drept: drept fiscal, dreptul concurentei, protectia consumatorului, proprietate intelectuala etc.
Realitatea profesiei demonstreaza cu puterea faptelor ca exista structuri organizatorice si manageriale puternice la nivelul unor forme de exercitare a profesiei al caror numar este in crestere, dar si o clientela tot mai restransa, din ce in ce mai paupera, pentru numerosi avocati, in conditiile in care oferta de servicii profesionale avocatiale descreste, iar o mare majoritate a avocatilor nu au venituri stabile si suficiente. Noile Coduri si legislatia conexa acestora – concepute de comisii tehnice din care au facut parte numerosi avocati (majoritatea in ceea ce priveste Noul Cod Civil) – nu au fost si nu sunt generoase in ce priveste aria profesionala traditionala a avocatului.
In conditiile in care persista inca dilema „este avocatura o afacere?”, profesia de avocat este astazi marcata de forta „cutumei” care permite incalcarea legii si tolereaza exercitarea unor activitati profesionale ce tin de monopolul legal rezervat avocatului de catre persoane care nu detin „titlul legal” de avocat, aproprierea „specializarii” prin promovare de facto, de insuficienta infrastructurii in a carei dezvoltare statul refuza sa se implice (acceptarea onorariilor minimale, reducerea TVA in cauze de familie, de munca, ori eliminarea acestuia in cauze penale etc.).
In general, reprezentarea sociala care pune in centru „avocatul-mijlocitor” persista. Avocatul-inovator, care responsabil propune solutii si le aplica cu eficienta in interesul clientului, pentru lege si justitie, isi face locul in profesie greu, dar sigur.
Descoperirea de catre cei indrituiti cu investigarea faptelor de coruptie de fapte savarsite si de avocati, mai ales in domeniul coruptiei in justitie, cu impact „spectaculos” pentru presa si public, apte sa altereze increderea in avocati, atarna greu in mentinerea si restabilirea, cand este cazul, a increderii in avocat.

Credeti ca in avocatura putem vorbi de „timpuri” ale profesiei? Ori mai bune, ori mai rele?

Exista perioade in care profesia are mai multa independenta bazata pe realizari economice care permit avocatului un confort suficient pentru exercitarea dreptului la existenta profesionala, baza a dreptului de a incasa onorarii.
De regula este vorba de perioadele in care economia functioneaza normal, iar respectul pentru lege stapaneste mentalul colectiv.
Sunt convins ca avocatura romana va avea parte de astfel de „timpuri”!

Cum evolueaza profesia de avocat? Care este proiectia ei in viitor?

In linii mari, evolutia profesiei de avocat in Romania urmeaza evolutia profesiei de avocat europene!
Inertia profesionala, incompatibila cu un mediu de afaceri in evolutie, nu face fata clientilor care au devenit mai atenti si mai exigenti. Clientela are nevoie de solutii!
Viitorul profesiei apartine celor dispusi la efort intelectual suplimentar, care inteleg profund domeniul in care se aplica legea, care refuza standardizarea si revin, in forta, la starea adevarata a avocatului – aceea de furnizor de servicii profesionale personalizate intuitu personae, in ambele directii: avocat-client, client-avocat.
Avocatul nu este si nu poate fi un simplu ”profesionist”, in sensul clasic de „comerciant”, chiar daca sub aspectul managementului si al concurentei creeaza si gestioneaza „o afacere”! Maniera in care clientul este informat (corect si complet), garantarea secretului profesional si evitarea conflictului de interese, lupta fiecarui avocat impotriva concurentei profesionale neloiale, aptitudinea de a integra serviciul avocatial in servicii profesionale integrate – iata cateva din „cheile viitorului profesiei.
Sub toate aceste aspecte, da, avocatura este „sub vremi”!

Reforma sistemului judiciar din Romania a presupus masuri institutionale la elaborarea carora a fost implicat, mai mult sau mai putin si Corpul profesional al avocatilor.
Prezenta si implicarea avocatilor in acest demers constituie o realitate multumitoare?

Realitatile „multumitoare” ale „reformei” sistemului judiciar s-au dezvaluit sau se vor verifica in timp.
Exista si in ceea ce priveste perceptia efectului reformei institutionale si a modului in care profesiile juridice s-au implicat si se implica in schimbari doua tabere: cei pro si cei contra! Lucrul este firesc intr-o lume in care totul este impartit. Dezorientarea si manipularea informatiilor sub acest aspect nu permite o abordare neutra cu privire la acest subiect, important pentru promovarea unor practici de elaborare a legislatiei conforme cu o noua legiferare, prezumata a reflecta progresul, pe termen scurt si pe termen lung. Este timp pentru evaluari!
De putine ori, majoritatea celor implicati intr-o astfel de activitate si-au afirmat public si au recunoscut – in perioada in care s-au elaborat Noile Coduri si ulterior, pe perioada adoptarii lor de catre Parlament, ori cand s-a pus problema desfasurarii unor Conferinte pentru cunoasterea si intelegerea noii filozofii a legislatiei adoptate – apartenenta la Corpul profesional al avocatilor. In majoritatea cazurilor s-a vorbit si se vorbeste de „colective de cadre didactice universitare” sau reprezentanti ai altor profesii juridice!
Masura in care, in Comisiile special create de Parlament pentru dezbaterea si adoptarea Noilor Coduri, membrii puterii legiuitoare au „adaptat”, au modificat sau au introdus reglementari care tin de domeniul „politicilor legislative” de moment sau de interesele grupurilor profesionale din randul carora au provenit parlamentarii, ori care au beneficiat de un „lobby” permis de cei indrituiti este cunoscuta din lectura dezbaterilor parlamentare.
S-a dovedit ca nu este totdeauna benefica implicarea in opera legislativa exclusiv a teoreticianului, ori a practicianului! Legiferarea are reguli proprii si implica expertiza specialistului in legistica, dar si respectarea specialistului implicat in solutii de domeniu.
Modificarea Codurilor inainte sau in preajma intrarii lor in vigoare este elocventa.

Va rugam sa ne spuneti daca si in ce masura Corpul profesional al avocatilor contribuie la realizarea unor obiective de interes public?

Toata activitatea avocatului este subordonata interesului public: asigurarea securitatii juridice prin acces la drept si asigurarea securitatii judiciare.
Avocatii fac parte dintr-o realitate institutionala care are la baza consacrarea si respectarea rolului avocatului intr-o societate democratica bazata pe statul de drept.
Interesul public al apararii statului de drept de catre avocati independenti nu poate fi negat. Este esential insa ca independenta avocatului sa fie garantata de lege si respectata de justitie, prima chemata sa asigure independenta avocatului, profesionist care intelege si este menit sa apere rosturile justitiei.
Avocatul trebuie sa se implice in lupta pentru statul de drept. Cultura de baza a avocatului, formata prin studiul legilor si consolidata prin pregatire, impune constante indispensabile societatilor democratice: 1. garantarea prin avocat a drepturilor si libertatilor fundamentale; 2. sustinerea statului de drept.
Avocatul nu are in fata numai spete, conturi bancare, cifre de afaceri. El are totdeauna „in grija” oameni si entitati care reclama dreptul de a trai si functiona pe baza de lege!

Activitatea profesionala a avocatului, bazata in primul rand pe competenta, a generat nevoia de revizuire a cadrului de formare a avocatilor, compatibil cu „spatiul” viitorului.
In momentul de fata, care sunt strategiile in domeniul formarii in profesia de avocat? Politicile profesionale tin pasul cu modificarile legislative?

In buna masura educatia avocatilor tine pasul cu noul. Efortul individual este inca decisiv. Formarea profesionala initiala in interiorul Corpului profesional, prin experienta directa si mentorat – de traditie in Romania – se dovedeste inca suficienta.
Viata a demonstrat ca forta economica a structurilor profesionale de tip asociativ sustine corespunzator formarea continua a avocatilor in cadrul entitatilor profesionale, interesate in mentinerea si dezvoltarea competentei.
Acolo unde se cultiva corect cultura organizationala a profesiei, Baroul convinge, iar prin efort comun, profesia tine pasul cu viata, desi este vitregita prin dezinteresul Statului fata de nevoia de aparare calificata competenta.

Care este impactul modificarilor legislative aduse de Noile Coduri asupra profesiei de avocat?

In general, tehnicizarea excesiva a reglementarilor sporeste si va spori nevoia de avocat atat in activitati de consultanta juridica cat si in litigii. Impactul institutional asupra reglementarilor ce tin de organizarea si exercitarea profesiei reclama adaptarea legislatiei profesionale.
Noile Coduri impun si creeaza avantajul de a ramane mereu tanar prin aprofundarea noilor Coduri. O astfel de realitate confera profesiei vitalitate si prospetime!

Schimbarile in managementul profesiei de avocat sunt de domeniul evidentei: cineva spunea ca „s-a inlocuit clasicul cu noul, iar noul tinde sa devina deja clasic”.
In opinia dumneavoastra, exista sau ar trebui sa existe o constanta care sa strabata „tunelul timpului” in evolutia profesiei de avocat?

La nivelul managementului formelor de exercitare a profesiei schimbarile sunt de domeniul evidentei, iar progresul este permanent. Esential este sa nu se tradeze rostul avocatului, acela de a nu se uita ca nu suntem avocati pentru noi ci pentru cei care au nevoie de avocat.
Interesul general al profesiei nu poate estompa interesul profesional care suprapune intotdeauna interesul personal al clientului, legii! Avocatul este asociat „justitiei”, este perceput si va fi totdeauna tratat ca un „om al justitiei”, nu ca un simplu comerciant.
A trecut vremea cand o insiruire de nume profesionale consacrate au reusit sa edifice o profesie care, institutional, se compara cu profesia din toate statele europene. Intr-o profesie legal organizata brandul profesiei de avocat se mentine si se dezvolta numai daca decidentii institutionali cred si staruie in dezvoltarea profesiei, proportional cu potentialul real al acesteia, fara a se atenta la valorile legale ale profesiei.
Este vremea managementului institutional dedicat binelui general, deoarece profesia are nevoie inca de promovare si comunicare.
Un astfel de management va izbuti sa imbunatateasca brandul Corpului profesional al avocatilor romani prin politici profesionale inteligente, prudente, care cultiva traditie si nu resping progresul si care, la timp, distinge intre „ce face servicii” si „ce face deservicii” profesiei, mai ales din interiorul ei.

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close