Regimul inventiilor de serviciu a fost reglementat

In Monitorul Oficial nr. 471/2014 a fost publicata Legea nr. 83/2014 privind inventiile de serviciu care se va aplica inventiilor create de un inventator individual sau de un grup de inventatori atunci cand inventatorul individual sau cel putin un membru al grupului de inventatori este salariat al unei persoane juridice de drept privat sau de drept public.

Inventiile de serviciu sunt inventiile care indeplinesc urmatoarele conditii:
a) au rezultat din exercitarea atributiilor de serviciu ale inventatorului, incredintate in mod expres in cadrul contractului individual de munca si in fisa postului sau stabilite prin alte acte obligatorii pentru inventator, care prevad o misiune inventiva;
b) s-au obtinut, pe durata contractului individual de munca, precum si pe o perioada de maximum 2 ani de la incetarea acestuia, dupa caz, prin cunoasterea sau utilizarea experientei angajatorului prin folosirea mijloacelor materiale ale angajatorului, ca urmare a pregatirii si formarii profesionale dobandite de inventatorul salariat prin grija si pe cheltuiala angajatorului ori prin utilizarea unor informatii rezultate din activitatea angajatorului sau puse la dispozitie de acesta.

Misiunea inventiva stabileste domeniul tehnologic in care se incadreaza problema sau problemele tehnice pentru a caror rezolvare inventatorul salariat are o obligatie contractuala sau care decurge din alte acte obligatorii sa aduca o contributie creativa corespunzator atributiilor de serviciu.

Angajatorul are competenta de a decide cu privire la incadrarea sau nu a unei inventii realizate de catre un salariat in categoria inventiilor de serviciu si cu privire la tipul inventiei de serviciu.

Salariatul care creeaza o inventie are obligatia sa comunice de indata angajatorului prezentarea inventiei, in care sa descrie solutia problemei rezolvate cu date suficient de clare pentru a defini inventia si conditiile in care inventia a fost creata.

In absenta unui termen mai lung prevazut in regulamentul intern al angajatorului, in termen de 4 luni de la primirea comunicarii, angajatorul instiinteaza inventatorul salariat asupra incadrarii inventiei in categoria inventiilor de serviciu si daca revendica dreptul asupra acesteia.

Inventatorul poate contesta modul de incadrare a inventiei sale de catre angajator, la instanta judecatoreasca competenta, potrivit dreptului comun, in termen de 4 luni.

Dreptul asupra inventiilor care au rezultat din exercitarea atributiilor de serviciu ale inventatorului, incredintate in mod expres in cadrul contractului individual de munca si in fisa postului sau stabilite prin alte acte obligatorii pentru inventator, care prevad o misiune inventiva apartine angajatorului.

Dreptul asupra inventiilor mentionate mai sus apartine angajatorului, in absenta unei prevederi contractuale contrare, daca acesta este persoana de drept public si are in obiectul de activitate cercetarea-dezvoltarea.

Dreptul asupra inventiilor care s-au obtinut, pe durata contractului individual de munca, precum si pe o perioada de maximum 2 ani de la incetarea acestuia, dupa caz, prin cunoasterea sau utilizarea experientei angajatorului prin folosirea mijloacelor materiale ale angajatorului, ca urmare a pregatirii si formarii profesionale dobandite de inventatorul salariat prin grija si pe cheltuiala angajatorului ori prin utilizarea unor informatii rezultate din activitatea angajatorului sau puse la dispozitie de acesta apartine inventatorului salariat, daca angajatorul de drept privat sau de drept public nu revendica inventia.

Dreptul asupra inventiilor create de salariati si care nu se incadreaza in niciuna dintre situatiile prevazute mai sus apartine inventatorului salariat, in conditiile prevazute de Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inventie, republicata, cu modificarile ulterioare.

Pentru inventiile de serviciu revendicate de catre angajator, inventatorul salariat are dreptul la o remuneratie stabilita de catre angajator.

Angajatorul defineste prin prevederi specifice din regulamentul intern criteriile de stabilire a remuneratiei. In lipsa prevederilor specifice, angajatorul are in vedere, in functie de fiecare caz concret, unul sau mai multe dintre urmatoarele criterii:
a) efectele economice, comerciale si/sau sociale care decurg din exploatarea inventiei de catre angajator sau de catre terti cu acordul angajatorului;
b) masura in care angajatorul este implicat in realizarea inventiei de serviciu, inclusiv resursele puse la dispozitie de angajator pentru realizarea acesteia;
c) aportul creativ al inventatorului salariat, cand inventia a fost creata de mai multi inventatori.

Inventiile care se incadreaza in prevederile acestei legi pot face obiectul unui secret comercial. Inventatorul salariat are obligatia de a nu divulga sau publica inventia, fara acordul scris al angajatorului. Obligatia de a nu divulga sau publica o are si angajatorul, precum si persoanele, altele decat inventatorul care, prin natura atributiilor de serviciu, au luat cunostinta de existenta inventiei.

In cazul divulgarii inventiei de serviciu de catre persoanele prevazute mai sus, poate fi antrenata raspunderea rezultand din contractul individual de munca incheiat intre salariat si angajator, cand acesta contine o clauza de confidentialitate.

Cand contractul individual de munca nu contine o clauza de confidentialitate, iar divulgarea inventiei de serviciu este facuta de catre persoanele altele decat inventatorul care, prin natura atributiilor de serviciu, au luat cunostinta de existenta inventiei, si are drept consecinta cauzarea unui prejudiciu, aceasta poate atrage raspunderea civila, asa cum este reglementata de art. 1.349 alin. (1) si (2), coroborat cu art. 1.357 din Codul civil.

Pentru inventiile de serviciu realizate de salariati ai angajatorilor – persoane de drept public, care au in obiectul de activitate cercetarea-dezvoltarea, revendicate de catre angajator conform prevederilor prezentei legi sau conform unui contract intre parti si valorificate de catre angajator, salariatul inventator are dreptul la o cota procentuala din valoarea venitului realizat de angajator, in urma aplicarii inventiilor. Procentul prevazut nu poate fi mai mic de 30%.

Pentru inventiile rezultate in urma unor activitati de cercetare-dezvoltare sau didactice desfasurate intr-o institutie de invatamant superior, titulara a dreptului de protectie, aceasta acorda inventatorului la cerere, cu titlu gratuit, un drept de exploatare a inventiei in domeniul sau de activitate didactica si de cercetare, in baza unui contract de licenta neexclusiva, chiar daca inventatorul nu este salariat. Contractul are o durata de valabilitate egala cu durata desfasurarii de catre inventator a activitatilor didactice si de cercetare.

De asemenea, noul act normativ prevede si modificarea unor dispozitii ale Legii nr. 64/1991 privind brevetele de inventie, precum si republicarea acesteia.