Big Brother 3 la fel de neconstitutionala ca si Big Brother 2

feature photo

Georgiana Iorgulescu
Director Executiv
Centrul de Resurse Juridice

Centrul de Resurse Juridice considera ca textul legii Legea privind securitatea cibernetica a Romaniei (Big Brother 3) contine elemente grave de ingerinta in viata privata a persoanei, ca atenteza la secretul corespondentei si la libertatea de exprimare, ca nu contine niciun fel de garantii care sa asigure o protectie impotriva abuzurilor dupa cum nu exista nicio proportionalitate intre restrangerea in masa a exercitiului unor drepturi civile si  potentialul pericol la adresa asa-numitei securitati cibernetice a Romaniei.

Centrul de Resurse Juridice a avertizat cu 6 ani in urma asupra pericolului de a deveni o tara de potentiali infractori http://www.crj.ro/-ianuarie-Romania-devine-o-tara-a-lui-Big-Brother-/

Daca Big Brother 2 ne considera pe toti posibili suspecti, Big Brother 3 face o schimbare de paradigma: suntem buni si de aceea statul trebuie sa ne protejeze, fie chiar impotriva vointei noastre. In subsidiar, daca tot nu pot accesa datele informatice din cauza deciziei precedente a Curtii Constitutionale, le vor accesa ca sa protejeze sistemele cibernetice. Aceeasi Marie dar cu o palarie mult mai mare.

Daca Legea nr.82/2012 (Big Brother 2), considerata de catre Curtea Constitutionala, in totalitate, ca fiind neconstitutionala, permitea accesul organelor de stat cu atributii in domeniul securitatii nationale, fara autorizatie de la judecator, la toate datele stocate de catre furnizorii de servicii de comunicatii electronice, noua lege privind securitatea cibernetica este mult mai intruziva. Definitia data infrastructurii cibernetice, extrem de vaga (infrastructuri din domeniul tehnologiei informatiei si comunicatii, constand in sisteme informatice, aplicatii aferente, retele si servicii de comunicatii electronice), arata ca, de fapt, intr-o forma mai mica sau mai mare, fiecare dintre noi se afla in posesia sau utilizarea unei asemenea structuri;

  • Art. 2, pentru a elimina orice dubiu, ne spune ca legea se aplica atat persoanelor juridice de drept public cat si celor de drept privat, cu scopul de a ne proteja infrastructura cibernetica, chiar daca ea nu este neaparat destinata apararii nationale
  • 9 entitati (SRI, MapN, MAI, ORNISS, SIE, STS, SPP, CERT-RO, ANCOM), au atributii in domeniul securitatii structurilor cibernetice!
  • Detinatorii de structuri cibernetice (publici sau privati) au obligatia de a permite accesul reprezentantilor celor 9 structuri de mai sus la datele detinute, la solicitarea motivata a acestora (art.17 alin.1)
  • Dupa cum se poate observa, nu exista nicio autorizatie data de judecator, dupa cum sintagma solicitare motivata poate sa insemne orice, motivele putand fi diferite de la o institutie la alta
  • De altfel, detinatorii de infrastructuri cibernetice (folosite de o buna parte din populatia acestei tari) au obligatia de a aplica politicile de securitate dictate de catre stat (art.16).

Pe scurt, ceea ce nu s-a reusit prin legea Big Brother 2 (82/2012), declarata neconstitutionala, s-a reusit, cu aportul substantial al Parlamentului Romaniei prin Legea Big Brother 3, numai ca, de data aceasta, premisele legii sunt mult mai grave: se realizeaza un melanj intre spatiul public si cel privat, apare o preocupare nedorita a statului de a ne spune cum anume sa ne protejam spatiul cibernetic, un ajutor nesolicitat din partea acestuia, o intruziune majora in datele noastre, fara mandat de la judecator, fara vreo infractiune savarsita. Viata noastra va fi organizata cibernetic de catre cele 9 institutii. Ne vor fi dictate regulile, vom fi controlati daca le respectam. Asa incat aceasta lege este „mai neconstitutionala” decat precedenta.

Propunerea legislativa ar fi trebui sa fie cu totul alta: o modificare a legilor sigurantei nationale (depasite si, nu o data, subiecte de deciziilor CEDO) care sa contina, printre altele, un real control de catre Parlament al tuturor serviciilor secrete. Subiect ramas in nelucrare din 2006.

Asa incat, cum ne asiguram ca nu se depaseste echilibrul, si asa fragil, dintre deplina exercitare a drepturilor civile si clamata lupta antiterorista, din moment ce exista o asa simbioza intre puterile statului in promovarea unor astfel de acte normative? Si daca se depaseste, cine sanctioneaza?

Sursa: Centrul de Resurse Juridice

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close