Din educaţia celor șapte ani de acasă trebuie să facă parte și educaţia juridică a viitorului cetăţean

Judecător Ana Roxana Tudose

Vicepreşedinte Curtea de Apel Ploieşti

 

 

1. Sunteţi unul dintre magistraţii implicaţi activ în proiectul de educaţie juridică în şcoli. Cum a fost întâlnirea cu adolescenţii?

Da, sunt profund implicată în derularea sa, dar acest lucru nu s-ar fi putut realiza fără implicarea la fel de entuziastă a colegilor mei de la instanţele din judeţul Prahova. „Întâlnirea” cu adolescenţii şi pre-adolescenţii a fost la fel de plăcută pe cât mă aşteptam şi pe măsură de interesantă. Nu aş putea să spun că a fost o premieră, întrucât experienţa mea în domeniul didactic (inclusiv în ceea ce priveşte elevii cu vârste cuprinse între 10-18 ani) este îndelungată şi este unul din motivele pentru care m-am implicat atât de mult în proiectul Educaţia juridică.

2. Filmele de la mall-uri, ce aud sau văd la televizor, videoclip-urile contribuie la conturarea unei imagini despre justiţie, judecători, procurori, avocaţi, poliţişti. Cred sau cântăresc cu proprii ochi? Ori spun: ştiu, am văzut eu în filmul acela…

Trebuie subliniată o diferenţă: una este imaginea despre profesia de magistrat şi alte profesii juridice, altceva este imaginea despre actul de justiţie actual. Cu privire la cea dintâi, este clar faptul că imaginea copiilor asupra acestor profesii se formează îndeosebi din filme. Nu este o imagine corectă, pentru că, de multe ori, ea este „idilică” (ca să spun aşa) şi creată, mai ales, pe seama „modelului american”. Eu însămi mi-am format dorinţa de a urma această carieră şi datorită puternicului impact pe care l-a avut asupra mea un personaj dintr-un film italian celebru, despre lupta împotriva Mafiei. Cea de-a doua imagine despre actul de justiţie este, de asemenea, creată de la televizor, unde pare că numai un anumit „segment” al justiţiei „împarte” dreptatea sau că modelele negative oferite de unii magistraţi vinovaţi de corupţie reprezintă un „fenomen de masă”. De aceea, proiectul acesta îşi propune să acţioneze pe două „paliere”, orientarea profesională a tinerilor către profesiile juridice, dar şi asigurarea transparenţei actului de justiţie şi îmbunătăţirea imaginii publice asupra acestui serviciu.

3. Există chiar un cântec ale cărui versuri sună aşa: „Şi mi-ai luat tot când ai plecat/Ăsta e furt calificat/Tu m-ai lăsat cu sufletul ipotecat/O să te caut cu un avocat”. Furt calificat, ipotecă, avocat… O triadă adevărată. Cum ar trebui conştientizaţi că educaţia trebuie să înceapă cu Dreptul, dar şi cu noţiuni de bază ale Dreptului?

Cu siguranţă că tinerii din generaţia de astăzi nu-şi pot crea educaţia juridică din folosirea metaforică a termenilor juridici în textele unor cântece „la modă”. Conştientizarea cu privire la necesitatea cunoaşterii normelor juridice de bază este unul din obiectivele acţiunilor pe cale le derulăm în cadrul proiectului Educaţia juridică. Cel mai eficient s-a dovedit a fi tocmai exemplul negativ despre care le vorbim, adică acela al tinerilor care şi-au distrus viaţa din cauza unei clipe de teribilism care a determinat o alegere greşită, în sensul săvârşirii unei fapte antisociale, pe fondul necunoaşterii obligaţiilor legale. Cu impact puternic asupra tinerilor am observat că este şi exemplificarea necesităţii cunoaş- terii drepturilor copiilor şi ale cetăţeanului în general, printr-o serie de situaţii în care ar fi avut de câştigat, atât în ceea ce priveşte activitatea şcolară, dar şi cea extraşcolară, dacă şi-ar fi cunoscut drepturile.

4. A nu copia de la coleg sau din carte ori având în urechi căşti face parte din educaţia celor şapte ani sau din cea juridică?

Nu cred că putem disocia abrupt între cele două. Într-o familie normală, din „educaţia celor şapte ani de acasă” trebuie să facă parte şi educaţia juridică a viitorului cetăţean, în limita cunoştinţelor fiecărui părinte în parte, indiferent de profesia şi nivelul său de pregătire. Este clar faptul că „a copia” este echivalent cu „a fura”, iar interdicţia privitoare la asemenea fapte trebuie „inoculată” din primii ani de viaţă. Să zicem că diferenţa este aceea că, în timp ce părinţii au „la îndemână” mai multe „instrumente” pentru a transmite valori (şi mă refer la principii morale, reli gioase, interdicţii legate de diferite „favoruri”, intervenţia în schimbarea anturajului nefavorabil etc.), şcoala, şi mai ales noi, în cadrul acestui proiect, nu avem la îndemână decât posibilitatea de a atrage atenţia cu privire la consecinţele dramatice asupra întregii lor vieţi, în cazul comiterii unor astfel de fapte.

5. Deşi nu am dori să fie aşa, în unele şcoli întâlnim fenomene infracţionale (bătăi, furturi, tâlhării, trafic de droguri, profesori care iau bani de la elevi/ părinţi pentru a avea note mai mari). Se întâmplă aşa pentru că tinerii nu cunosc importanţa respectării regulilor, legilor?

Da. Dacă nu aş crede cu tărie în acest lucru, nu aş fi atât de implicată în acest proiect. După mulţi ani de învăţământ pot afirma, din propria experienţă, că nimeni nu se poate naşte rău, imoral sau infractor. Sigur, nu vorbim despre cazurile patologice. Obişnuiesc să spun că fiecare copil este o floare. Dacă primeşte hrană şi apă la timp, va creşte sănătos, inclusiv din punct de vedere moral. În acest caz „hrana” este cea spirituală şi ea include şi regulile de convieţuire socială, respectul faţă de lege şi conştientizarea consecinţelor nerespectării ei. Rămân uimită, după fiecare prelegere, cât de puţin cunosc şi cât de puţin li se transmite copiilor noştri la şcoală despre lege, infracţiune, drepturi şi obligaţii. Un exemplu ar fi o prelegere susţinută de o colegă, pe tema „Infracţiuni legate de folosirea internetului”, în faţa unor copii cu vârste cuprinse între 11-13 ani. Am asistat şi eu şi am fost neplăcut impresionată de „naivitatea” şi „ignoranţa” copiilor noştri care, nesupravegheaţi fiind, îndeosebi în folosirea reţelelor de socializare sau a site-urilor interzise, sunt o „pradă” atât de uşoară pentru infractori sau chiar pot deveni ei înşişi infractori, în orice moment.

6. Începând din această lună Curtea de Apel Ploieşti a extins proiectul Educaţia în şcoli, în sensul promovării valorilor în centrele de plasament din judeţul Prahova. Vă mărturisesc că am fost impresionată când am aflat că marea majoritate a copiilor de acolo vor să devină procurori, poliţişti, judecători. Copii ai căror părinţi nu erau lângă ei şi care ştiau ce drum să aleagă în viaţă. Cei mai mulţi dăduseră piept cu Abandonul de familie… A avut loc vreo întâlnire cu tinerii din aceste centre?

Da, este impresionant să vezi că şi copiii aflaţi în astfel de situaţii îşi pot permite să viseze, deşi, din nefericire, din cauza sistemului românesc de asistenţă şi protecţie socială, majoritatea lor covârşitoare nu îşi pot împlini aceste vise. Dar, aceasta este o altă problemă. Ideea extinderii proiectului Educaţia juridică în sistemul centrelor de plasament îmi aparţine şi s-a născut cu ocazia prestării unor ore de voluntariat în cadrul unor centre de plasament din judeţul Prahova, astfel de activităţi fiind preocuparea mea de câţiva ani buni. De regulă, în afara ajutorului material, mi se pare mult mai important ca, uneori, împreună cu fiica mea, să petrec câteva ore împreună cu copiii, să mă joc cu cei mici şi să discut ca un veritabil „părinte” cu cei mari despre problemele lor care, uneori, depăşesc „povara” pe care o poate duce un tânăr aflat la vârsta adolescenţei. În cursul acestor ore de voluntariat, îndeosebi în cazul tinerilor din Centrul de Plasament Plopeni, aflaţi aproape de vârsta majoratului, am constatat că necesitatea educării lor din punct de vedere juridic este cu mult mai stringentă. Aceasta deoarece, lipsiţi fiind de contribuţia familiei şi de multe ori nesupravegheaţi, aşa cum ar trebui să fie în orele petrecute în Centru sau în afara lui, sunt cu atât mai mult victime potenţiale ale infractorilor sau, şi mai dramatic, viitori posibili infractori. Până la acest moment am reuşit să extindem Protocolul interinstituţional şi prin includerea, ca partener, a Direcţiei Generale de Asistenţă şi Protecţie Socială Prahova şi am reuşit să prestez astfel activităţi de educaţie juridică în Centrele de plasament din Plopeni şi Vălenii de Munte. Ce mi se pare mai dureros, însă, este faptul că m-am adresat în două rânduri Ministerelor implicate în proiect, dar şi Ministerului Muncii pentru a extinde această idee a includerii în proiect şi a copiilor aflaţi în centrele de plasament şi de fiecare dată am fost îndrumată să mă îndrept către D.G.A.S.P.C. Prahova, deşi ideea mea viza responsabilizarea în sensul ca acest demers să devină unul naţional, şi nu doar local.

7. Şi de educaţia juridică a profesorilor cine se ocupă?

Această întrebare mă face să cred că îmi citiţi gândurile. Nu au fost puţine ocaziile în care am constatat, cu regret, atât din experienţa copilului meu, cât şi a altora, că mulţi dintre învăţătorii şi profesorii dintre sistemul nostru de învăţământ nu cunosc multe din dispoziţiile legale specifice domeniului în care activează şi nu numai, lucru care îi determină să săvârşească anumite fapte sau să adopte anumite atitudini care le pot angaja răspunderea juridică. Nu vorbesc aici neapărat despre fapte extreme, grave, de genul violenţei sau pretinderii şi luării de mită, ci de atitudini obişnuite, cotidiene care pot fi interpretate cu uşurinţă ca fiind forme de discriminare nepermise între elevi (pozitivă sau negativă) sau atitudini de natură să impieteze asupra dreptului copilului la demnitate, la imagine şi la viaţă privată. De aceea, în măsura în care găsesc deschidere din partea corpului personalului didactic din Prahova, mi-am propus să iniţiez şi să desfăşor cel puţin 2-3 prelegeri pe aceste teme, adresate cadrelor didactice.

8. Judecătorii au fost interesaţi de proiect?

A atrage atenţia tinerilor, azi, e destul de greu. Telefonul mobil, tableta, Facebook-ul sunt concurenţi serioşi… Magistraţii din judeţul Prahova au fost mai entuziasmaţi şi mai implicaţi în acest proiect decât m-aş fi aşteptat în visurile mele cele mai frumoase, fiind vorba despre judecători şi procurori de la toate instanţele din judeţ (judecătorii, tribunal şi Curtea de Apel). Acest lucru ne situează pe locul I naţional în ceea ce priveşte materializarea acestui proiect, aspect subliniat, în reperate rânduri, de către domnul ministru Robert Cazanciuc. Un exemplu ar fi faptul că, în timp ce în anul 2014 au fost implicaţi 30 de magistraţi şi s-au derulat 14 astfel de acţiuni, proiectul demarând în semestrul IV al anului şcolar, în anul 2015 s-au implicat în acest proiect 35 de magistraţi în judeţul Prahova, derulându-se sau fiind în curs de derulare un număr de 104 astfel de acţiuni propuse pentru anul şcolar în curs. Aceasta în condiţiile în care, aşa cum bine ştiţi, aceste activităţi sunt desfăşurate pro bono de către magistraţi, de multe ori fiind puşi în situaţia de a-şi plăti singuri drumul către locaţiile unde se află şcolile sau liceele cuprinse în program.

9. Fără educaţie juridică tinerii nu pot ajunge prea departe. Dumneavoastră aţi învăţat ceva de la ei?

Cu ocazia fiecărei prelegeri şi a fiecărei acţiuni pe care o derulez în cadrul proiectului, învăţ câte ceva de la tinerii cărora mă adresez. Am învăţat, de exemplu, cât de nedrepţi suntem atunci când îi etichetăm ca fiind „o generaţie fără visuri şi fără direcţie”. În cadrul unor prelegeri desfăşurate în licee cu copii aflaţi în situaţii de dificultate, am fost extrem de surprinsă să constat câte resurse de bine, de frumos şi de speranţă au astfel de tineri pe care profesorii liceului îi calificau cu uşurinţă ca fiind „copii-problemă”. Important este să ştii cum să le atingi inima şi să îi faci să creadă că nimic nu e imposibil niciodată, atunci când îţi oferi şansa să visezi.

Forma integrală pe Interviuri Juridice.ro

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close