Dispoziții NCPC referitoare la executarea silită neconstituționale

feature photo

Printr-o decizie pronunțată pe data de 17 decembrie 2015, Plenul Curții Constituționale a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 666 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010).

Curtea a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 29 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe. Curtea, având în vedere art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, a constatat că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie reglementarea corespondentă din actul de bază, şi anume art. 665 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 545 din 3 august 2012. Soluţia legislativă cuprinsă în această dispoziţie, în urma republicării Legii nr. 134/2010 în Monitorul Oficial nr. 247 din 10 aprilie 2015, a fost preluată în art. 666, text asupra căruia Curtea s-a pronunţat prin prezenta decizie. Art.666 priveşte, în esenţă, încuviinţarea executării silite de către executorul judecătoresc.

Dispozițiile analizate au următorul conținut: Art. 666 C.proc.civ. Încuviinţarea executării silite. (1) Cererea de executare silită se soluţionează în maximum 3 zile de la înregistrarea ei.
(2) Executorul judecătoresc se pronunţă asupra încuviinţării executării silite, prin încheiere, fără citarea părţilor. Motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la
pronunţare.
(3) Încheierea va cuprinde, în afara menţiunilor prevăzute la art. 657 alin. (1), arătarea titlului executoriu pe baza căruia se va face executarea, suma, atunci când aceasta este determinată sau determinabilă, cu toate accesoriile pentru care s-a încuviinţat urmărirea, când s-a încuviinţat urmărirea silită a bunurilor debitorului, şi modalitatea concretă de executare silită, atunci când s-a solicitat expres aceasta.
(4) Încuviinţarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc competent să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalităţile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Încuviinţarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul ţării. De asemenea, încuviinţarea executării silite se extinde şi asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate.
(5) Executorul judecătoresc va respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă: 1. cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat; 2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu; 3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu este învestit cu formulă executorie; 4. creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă; 5. debitorul se bucură de imunitate de executare; 6. titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot duce la
îndeplinire prin executare silită; 7. există alte impedimente prevăzute de lege.
(6) Încheierea prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite poate fi supusă controlului instanţei de executare pe calea contestaţiei la executare, în condiţiile legii. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi contestată de către creditor, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanţa de executare.”

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 666 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale. Curtea a stabilit că acestea contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), prin prisma exercitării de către executorii judecătoreşti a unei activităţi specifice instanţelor judecătoreşti, precum şi ale art. 21 alin. (3) şi art. 124, prin prisma faptului că declanşarea procedurii executării silite este sustrasă controlului judecătoresc, iar, în acest fel, pe de o parte, exigenţele dreptului la un proces echitabil, sub aspectul imparţialităţii şi independenţei autorităţii, nu sunt respectate, iar, pe de altă parte, înfăptuirea justiţiei este „delegată” executorului judecătoresc.

De asemenea, Curtea a reţinut încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituţie, întrucât legiuitorul nu a respectat Decizia Curţii Constituţionale nr. 458 din 31 martie 2009, ignorând exigenţele constituţionale stabilite prin aceasta.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Judecătoria Oradea – Secția civilă.

 

— ♦ —
.

.

Ioan Leș

Necesitatea unei noi ediţii a lucrării a reieşit din modificările legislative intervenite de la intrarea în vigoare a Codului şi până în prezent, dar mai ales din republicarea Codului de procedură civilă în aprilie 2015.
Ediţia a doua a lucrării ţine cont nu numai de modificările legislative intervenite (sunt integrate modificările aduse prin Legea nr. 138/2014 ce vizează, îndeosebi, materia executării silite şi sunt destinate să contribuie la accelerarea procedurilor de executare silită), ci şi de consideraţiile doctrinare elaborate în baza noii legislaţii procesual-civile şi, mai ales, de deciziile jurisprudenţei, în acele domenii de reglementare în care judecătorii au fost chemaţi să aplice deja prevederile Codului de procedură civilă.

.

 

.

carte recomandata

.

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close