Scurtă privire asupra actualului stadiu al procesului de unificare a practicii judiciare

Judecător Răzvan Anghel

Preşedinte Secţia I civilă, Curtea de Apel Constanţa

 

La începutul anului 2015 demaram împreună cu revista Curierul Judiciar un proiect dedicat practicii judiciare neunitare constând în prezentarea, într-o secțiune cu prezență constantă, a unor soluții din practica judiciară care ilustrează apariția unei jurisprudențe neunitare cu privire la o problemă de drept de actualitate, considerând că publicarea „în oglindă” a considerentelor unor hotărâri judecătorești care ilustrează orientări jurisprudențiale diferite referitoare la o anumită problemă de drept ar fi utilă pentru dezbaterea acestor probleme și unificarea practicii judiciare neunitare.

La sfârșitul acestui an putem aprecia că proiectul a reușit, rubrica fiind prezentă în fiecare număr cu excepția perioadei vacanței judecătorești.

Totodată, se cuvine a prezenta o scurtă evaluare a anului 2015 din punct de vedere al acțiunilor de unificare a practicii judiciare, raportat la cele expuse în luna ianuarie în cuprinsul studiului introductiv al proiectului[1].

Mai întâi, este de remarcat faptul că a fost creat un mecanism administrativ de dezbatere a problemelor de drept care au generat o practică neunitară la nivelul instanțelor judecătorești, ale cărei etape au fost stabilite prin Hotărârea nr. 148/19.03.2015 a Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii[2].

Dincolo de dificultățile inerente implementării unei proceduri administrative noi, această reglementare are meritul de a fi condus la o mai riguroasă organizare a dezbaterilor dedicate problemelor de drept care au generat o practică judiciară neunitară și la o dezvoltare a dialogului profesional, precum și la o creștere a comunicării între curțile de apel cu privire la aceste aspecte și o mai bună informare a judecătorilor referitor la practica judiciară a diferitelor instanțe prin posibilitatea de a accesa documentele ce cuprind concluziile acestor întâlniri.

Prin aceeași hotărâre, Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat și metodologia de organizare și desfășurare a întâlnirilor președinților de secții din cadrul curților de apel privind problemele de practică judiciară neunitară (art. 2 al hotărârii).

La rândul său, această metodologie a formalizat colaborarea dintre curțile de apel și Institutul Național al Magistraturii în scopul identificării și dezbaterii problemelor de drept care au generat o practică judiciară neunitară, Institutul contribuind cu analiza teoretică oferită de formatorii din cadrul fiecărei catedre, potrivit specializării.

Este de remarcat faptul că în anul 2015, la cele șapte întâlniri de acest tip organizate de Institutul Național al Magistraturii, au fost dezbătute peste 300 de probleme de drept care au generat practică judiciară neunitară[3], vizând atât norme de drept substanțial, cât și norme de procedură, ceea ce demonstrează utilitatea acestor întâlniri, dar și încrederea în eficiența lor manifestată în sistemul judiciar.

Chiar dacă concluziile acestor întâlniri nu pot fi impuse ca soluții instanțelor judecătorești, caracter obligatoriu având numai hotărârile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii sau în procedura dezlegării cu caracter prealabil a unor chestiuni de drept[4], forța argumentelor expuse poate determina unificarea practicii judiciare prin preluarea generalizată și valorificarea argumentelor unei anumite soluții, ceea ce este cunoscut ca ratio decidendi.

Relativ rapid au fost adoptate modificări ale reglementării acestor proceduri prin Hotărârea nr. 725/13.10.2015[5] adoptată de Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în scopul remedierii unora dintre deficiențe.

Remarcăm între modificările aduse modului de organizare a întâlnirilor dedicate problemelor de practică judiciară neunitară următoarele:

  • obligația judecătorului desemnat, care a realizat referatul cu privire la o anumită problemă de drept, de a sesiza colegiul de conducere al curții de apel pentru a analiza posibilitatea posibilității de a formula recurs în interesul legii cu privire la problemele juridice în legătură cu care nu există o opinie unanimă și există hotărâri judecătorești definitive prin care respectiva problemă a fost soluționată diferit;
  • organizarea unor întâlniri în care să se dezbată probleme de drept complexe și noi cu care sunt învestite instanțele de judecată, atunci când se estimează că vor exista și alte cauze de același tip care ar putea primi soluții neunitare și analizarea necesității și oportunității sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept;
  • obligația colegiului de conducere al curții de apel care a sesizat o problemă de drept cu privire la care nu a existat o opinie unanimă în cadrul întâlnirilor președinților de secții organizate de Institutul Național al Magistraturii de a sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție cu recurs în interesul legii;
  • preluarea informațiilor referitoare la sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în cadrul mecanismelor legale de unificare a practicii judiciare direct în sistemul electronic de gestiune a documentelor al Consiliului Superior al Magistraturii – EMAP – pentru rapida informare a judecătorilor.

Aceste modificări sunt importante întrucât atribuie procedurilor administrative de unificare a practicii judiciare un rol mai important în sesizarea problemelor de drept cu potențial de generare a practicii judiciare neunitare, pentru prevenirea acesteia, în special prin mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept, precum și prin faptul că oferă o importantă bază de documentare pentru formularea recursului în interesul legii și constituie o etapă premergătoare formulării recursului în interesul legii, acest rol stabilindu-se în mod expres.

Totodată, aceste modificări sporesc rolul și responsabilitatea curților de apel în procedurile de unificare a practicii judiciare, în special prin formularea recursurilor în interesul legii.

În legătură cu acest aspect, este de remarcat că, dacă în anul 2014 contabilizam numai trei recursuri în interesul legii formulate de două curți de apel, în anul 2015 au fost înregistrate 24 de recursuri în interesul legii, dintre care 12 formulate de șase curți de apel plus un recurs în interesul legii formulat de colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție[6], ceea ce înseamnă jumătate din numărul recursurilor în interesul legii și aproape jumătate din curțile de apel. Au fost formulate și 86 de sesizări pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept[7] față de numai 48 de sesizări formulate în anul 2014.

Chiar dacă o parte dintre sesizări, în special dintre cele pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept, au fost respinse de Înalta Curte de Casație și Justiție[8], în general pentru nerespectarea condițiilor de admisibilitate, situație explicabilă în contextul cristalizării jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la aspectele procedurale, creșterea implicării curților de apel în unificarea practicii judiciare nu poate fi decât de salutat, având în vedere că acestea sunt chemate să soluționeze în ultimă instanță numeroase tipuri de litigii și au cea mai bună poziționare pentru identificarea practicii judiciare neunitare și pot valorifica și expertiza dobândită ca efect al specializării completurilor de judecată.

În sfârșit, recenta publicare a hotărârilor judecătorești prin intermediul Institutului Român pentru Informații Juridice, prin care s-a finalizat un proiect apreciat și în Raportul Comisiei Europene către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare și de verificare[9], permite o mai bună documentare cu privire la problemele de drept ce generează o practică judiciară neunitară.

Rămâne însă în discuție poate cel mai dificil și important aspect al procedurii de unificare a practicii judiciare neunitare, respectiv identificarea acesteia.

Din această perspectivă, volumul de informație nu este întotdeauna relevant, un volum prea mare de informație putând chiar constitui un obstacol în identificarea informației relevante.

Este important de subliniat că soluții jurisprudențiale aparent divergente pot să nu constituie în sine o practică judiciară neunitară, în sensul existenței unor interpretări diferite date acelorași prevederi legale prin hotărâri definitive, fiind rezultatul unor circumstanțe particulare precum:

  • aplicarea normelor legale la situații de fapt diferite, inclusiv în cazurile în care situația de fapt reținută este diferită ca urmare a probelor prezentate de părți și a respectării exigențelor procedurale privind probațiunea;
  • inaplicabilitatea din motive procedurale, într-o cauză, a unor dispoziții legale aplicabile într-o altă cauză, având ca finalitate respingerea în una din cauze a unor pretenții admise în alte cauze;
  • existența unor soluții diferite, dar izolate la nivelul instanțelor de fond, devenite definitive urmare a neexercitării căilor de atac, deși practica judiciară este unitară la nivelul instanțelor de apel sau recurs, după caz;
  • aplicarea în cauze diferite, înregistrate într-un interval de timp mai mare, a unor prevederi legale care au suferit modificări semnificative, care au schimbat soluția legislativă, determinând o altă soluție.

Având în vedere posibile vulnerabilități ale procesului de unificare a practicii judiciare identificate în analiza de debut a acestui demers[10], în plus față de posibilele soluții practice identificate atunci[11], ar mai putea fi avute în vedere și alte remedii posibile:

  • realizarea unor baze de date la nivelul instanțelor în care să se indexeze jurisprudența după cuvinte cheie și texte legale relevante, de către grefierul documentarist;
  • filtrarea problemelor de drept la nivel de tribunale prin:

(i) verificarea existenței unei practici neunitare reale între judecătoriile din circumscripție și raportat la practica judiciară a tribunalelor în căile de atac, acestea având primele rolul de unificare a practicii judiciare pe această cale;

(ii) verificarea existenței unei practici neunitare prin consultarea reciprocă a tribunalelor din circumscripția unei curți de apel;

(iii) propunerea spre discutare curții de apel numai a problemelor de practică neunitară rezultate din hotărâri definitive pronunțate de tribunalele din circumscripția teritorială a acestora.

Ca o concluzie, s-ar putea reține că practica judiciară neunitară nu poate fi evitată, fiind determinată de evoluția socială care se manifestă prin adoptarea a tot mai multor reglementări cu forță juridică diferită, uneori contradictorii, precum și prin modificarea frecventă a acestora, ceea ce nu permite suficiente dezbateri profesionale anterioare intrării lor în vigoare și, uneori, nici cristalizarea unor concluzii jurisprudențiale până la următoarea modificare a normei juridice[12].

Important pentru previzibilitatea actului de justiție este însă existența unor mecanisme care să permită identificarea surselor potențiale de practică judiciară neunitară și a acestei practici în fază incipientă și să conducă rapid la unificarea jurisprudenței.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în mai multe cauze că existența unor mecanisme eficiente de unificare a practicii judiciare și lipsa unei divergențe profunde și de durată în jurisprudența instanțelor naționale conduc la concluzia că art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăților fundamenta

[1] R. Anghel, Unificarea practicii judiciare – deziderate, mecanisme, perspective. Propuneri de lege ferenda, în Curierul Judiciar nr. 1/2015, p. 3.

[2] (http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/02_04_2015__73191_ro.pdf)

[3] A se vedea minutele întâlnirilor (http://www.inm-lex.ro/displaypage.php?p=85&d=1164) – 125 de probleme de drept în materie penală și 176 în materie civilă, incluzând litigii cu profesioniști, cauze privind insolvența, conflicte de muncă și asigurări sociale.

[4] Pentru argumente, a se vedea și V.M. Ciobanu, T.C. Briciu, Câteva reflecții cu privire la soluțiile din doctrină și jurisprudență privind unele probleme ivite în aplicarea NCPC, în Revista de Note și Studii Juridice, 5 iunie 2014 (http://www.juridice.ro/325265/cateva-reflectii-cu-privire-la-solutiile-din-doctrina-si-jurisprudenta-privind-unele-probleme-ivite-in-aplicarea-ncpc.html).

[5] (http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/13_11_2015__77103_ro.pdf)

[6] Evidență disponibilă online (http://www.scj.ro/CMS/0/PublicMedia/GetIncludedFile?id=17039).

[7] Evidența pe ani disponibilă online (http://www.scj.ro/695/Dosare-sesizari-prealabile).

[8] În anul 2015 au fost respinse 12 sesizări în materie civilă (față de 7 în anul 2014), 12 sesizări în materie penală (față de 8 în anul 2014) și o sesizare în materia contenciosului administrativ din totalul de 86 de sesizări formulate.

[9] Bruxelles, 28.01.2015 COM(2015) 35 final, pct. 2.2 (http://ec.europa.eu/cvm/docs/com_2015_35_ro.pdf).

[10] R. Anghel, loc. cit., p. 5.

[11] Ibidem.

[12] În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că într-un domeniu complex, de exemplu domeniul asigurărilor sociale, schimbările legislative frecvente pot determina o practică judiciară neunitară (Decizia de inadmisibilitate din 11 septembrie 2012, pronunțată în cauza Stana Neghea și alții împotriva României, cererea nr. 28699/09 – a se vedea D. Călin, Lipsa unui conflict jurisprudențial în sine. Soluții divergente determinate de modul în care instanţele au apreciat circumstanțele fiecărei cauze. Decizia de inadmisibilitate în cauza Stana Neghea și alți 6 reclamanți c. României, în Revista Forumul Judecătorilor nr. 4/2012, p. 126.

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close