Acţiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a dispoziţiilor legislaţiei în materie de concurenţă

feature photo

În Monitorul Oficial nr. 422 din 8 iunie 2017 a fost publicată O.U.G. nr. 39/2017 privind acţiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a dispoziţiilor legislaţiei în materie de concurenţă, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996.

În cadrul actului normativ se arată:

Ordonanţa de urgenţă reglementează dreptul oricărei persoane care a suferit un prejudiciu cauzat de o încălcare a legislaţiei în materie de concurenţă de către o întreprindere sau o asociaţie de întreprinderi de a solicita instanţelor de judecată competente despăgubirea integrală a prejudiciului suferit.

Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică încălcărilor prevederilor art. 101 sau 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, denumit în continuare TFUE, încălcărilor prevederilor art. 101 sau 102 din TFUE atunci când acestea se aplică în paralel cu legislaţia naţională în materie de concurenţă, precum şi în cazul aplicării în mod exclusiv a legislaţiei naţionale în materie de concurenţă.

Dreptul la acţiune

Orice persoană care a suferit un prejudiciu cauzat de o practică anticoncurenţială interzisă potrivit prevederilor Legii nr. 21/1996, republicată, cu completările ulterioare, şi/sau ale art. 101 sau 102 din TFUE poate solicita şi obţine repararea integrală a prejudiciului respectiv.

Despăgubirile integrale repun persoanele care au suferit un prejudiciu în situaţia în care s-ar fi aflat dacă legislaţia în materie de concurenţă nu ar fi fost încălcată. Despăgubirea integrală include pierderea efectivă, profitul de care este lipsită persoana prejudiciată, precum şi plata dobânzii aferente.

Despăgubirea integrală în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă nu poate conduce la o îmbogăţire fără justă cauză, indiferent dacă despăgubirea integrală se produce în urma unor despăgubiri punitive, multiple sau de altă natură.

Competenţa instanţelor judecătoreşti

Competenţa de a soluţiona cererile de reparare a prejudiciului cauzat de întreprinderi ca urmare a unei încălcări a legislaţiei în materie de concurenţă revine Tribunalului Bucureşti. Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel la Curtea de Apel Bucureşti, împotriva hotărârii acesteia putând fi declarat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Divulgarea probelor

În cadrul procedurilor dintr-o acţiune în despăgubire, la cererea unui reclamant care a prezentat o justificare întemeiată conţinând faptele şi mijloacele de probă disponibile pentru a dovedi caracterul plauzibil al cererii sale de despăgubiri, instanţa de judecată poate dispune divulgarea de probe relevante de către pârât sau de către un terţ, sub rezerva condiţiilor prevăzute în prezentul articol şi la art. 6-8. La cererea pârâtului, instanţa de judecată poate dispune divulgarea de probe relevante de către reclamant sau de către un terţ.

Instanţa poate dispune divulgarea unor elemente determinate de probă sau a unor categorii relevante de probe delimitate în motivare pe cât de precis şi de strict posibil.

Instanţa limitează divulgarea probelor la ceea ce este proporţional. La stabilirea proporţionalităţii divulgării solicitate de către o parte, instanţa ia în considerare interesele legitime ale tuturor părţilor şi terţilor vizaţi, în special:

  • măsura în care cererea sau apărarea este susţinută cu fapte şi probe disponibile care să justifice cererea de divulgare de probe;
  • amploarea şi costul divulgării, în special pentru eventualii terţi implicaţi, inclusiv pentru a evita căutarea de informaţii nespecifice, care este puţin probabil să fie relevantă pentru părţile în procedură;
  • dacă probele a căror divulgare se cere conţin informaţii confidenţiale, în special informaţii privind eventuali terţi, precum şi ce mecanisme sunt disponibile pentru protecţia unor astfel de informaţii confidenţiale.

Instanţele au competenţa de a dispune divulgarea de probe care conţin informaţii confidenţiale atunci când le consideră relevante pentru acţiunile în despăgubire, cu luarea măsurilor adecvate de protecţie a acestor informaţii.

Instanţa poate adopta măsuri efective de protecţie a informaţiilor confidenţiale, precum:

  • ştergerea fragmentelor sensibile din textul documentelor;
  • desfăşurarea audierilor fără prezenţa publicului;
  • limitarea numărului de persoane autorizate să aibă acces la probe la reprezentanţii legali şi avocaţii părţilor sau experţilor desemnaţi;
  • elaborarea rapoartelor de expertiză într-un mod care să asigure protecţia confidenţialităţii informaţiilor;
  • orice alte măsuri prevăzute de lege pentru asigurarea confidenţialităţii probelor divulgate.

Interesul pe care întreprinderile îl au de a evita acţiunile în despăgubire ca urmare a unei încălcări a legislaţiei în materie de concurenţă nu constituie un interes care să justifice acordarea de protecţie.

Instanţa va dispune divulgarea de probe cu respectarea secretului profesional.

În scopul discutării necesităţii de divulgare a probelor deţinute de terţ, instanţa va dispune audierea acestuia, în camera de consiliu, cu citarea părţilor.

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close