Despre Gaming Law în România

feature photo

Cristian Radu, Avocat,

Partener Ţuca Zbârcea & Asociaţii

 

Reglementări actuale şi perspective de viitor pentru jocurile de noroc online

Gaming Law sau legislaţia jocurilor de noroc reprezintă setul de reglementări aplicabile activităţii de organizare şi exploatare a jocurilor de noroc. Gaming Law nu este o ramură de drept în stilul tradiţional, ci este mai degrabă o colecţie de reglementări aplicabile în diferite domenii conexe exploatării jocurilor de noroc, care influenţează drepturile şi obligaţiile operatorului sau ale jucătorului. Complexitatea acestei ramuri este dată de diferitele mecanisme de exploatare a jocurilor, a diversităţii tipurilor de joc şi a formelor moderne de a oferi aceste activităţi, şi anume prin internet sau alte forme de comunicare la distanţă. Jocurile de noroc nu sunt o invenţie a lumii moderne, fiind practicate de mai bine de 2.500 de ani.

Încă din antichitate taxarea din jocuri de noroc a reprezentat o sursă importantă de venituri pentru statele care au oferit o reglementare timpurie acestui domeniu. Cu titlu exemplificativ, construirea Marelui Zid Chinezesc a fost finanţată în perioada dinastiei Han din monopolul instituit pe jocul de Keno, strămoşul jocului de Bingo modern.Lumea modernă a revoluţionat însă industria jocurilor de noroc prin introducerea segmentului de online, apărut ca o consecinţă naturală a avansului tehnologic din ultimii 20 ani.

Primul software reprezentând o platformă de cazinou online a fost dezvoltat în 1994 de către Microgaming, un dezvoltator de software din Insula Man, urmând ca în 1996 să fie reglementate primele legi speciale în Antigua şi Barbuda pentru obţinerea licenţelor de organizare şi exploatare a cazinourilor online. Accelerarea dezvoltării tehnologice conduce în prezent nu doar la îmbunătăţirea serviciilor operatorilor de jocuri de noroc online, ci şi la apariţia unor noi tipuri de jocuri.

Autorităţile de reglementare din domeniu au actualmente misiunea dificilă de a implementa reglementări care să acopere în mod corespunzător dezvoltarea continuă a acestei industrii.Întrucât legislaţia jocurilor de noroc nu face parte din acquis-ul comunitar al Uniunii Europene, modalitatea de reglementare a acestui sector a fost lăsată în sarcina fiecărui stat membru, ceea ce a condus la apariţia de sisteme diferite de reglementare şi de taxare pe continentul european. Popularitatea jocurilor de noroc online a făcut din această industrie una foarte profitabilă, atât pentru organizatori, cât şi pentru ţările care au oferit un cadru legislativ funcţional. Recent, România s-a aliniat reglementărilor din alte state de succes în acest domeniu, precum Malta, Danemarca sau Marea Britanie, având în prezent o legislaţie modernă, eficientă, corectă şi complet funcţională.

Dezvoltarea pieţei de jocuri de noroc on-line din România şi limitările actuale

Deşi jocurile de noroc online au fost reglementate în legislaţia română încă din decembrie 2010, fără a intra în detalii, amintim că legislaţia în vigoare la acea vreme conţinea unele condiţii imposibil de îndeplinit de către operatorii de jocuri de noroc online. Din acest motiv, timp de 4 ani niciun operator nu a putut obţine licenţa de organizare şi autorizaţia de exploatare a jocurilor de noroc online în România.

Abia în iunie 2015 România a permis operatorilor accesul efectiv pe piaţa jocurilor de noroc online prin legea de aprobare a O.U.G. nr. 92/2014 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea unor acte normative (aprobată prin Legea nr. 124/2015), prin intermediul căreia a fost reglementată posibilitatea obţinerii unui drept temporar de operare a jocurilor de noroc la distanţă. O asemenea măsură tranzitorie era necesară, dată fiind imposibilitatea de a obţine la acea vreme licenţa şi autorizaţia standard pentru jocuri de noroc la distanţă (în lipsa normelor metodologice aferente O.U.G. nr. 77/2009).

Cadrul legislativ a fost completat abia în februarie 2016, când normele metodologice au fost aprobate de Guvern prin H.G. nr. 111/2016.Fiind conceput ca un instrument care să atragă încasarea rapidă de venituri la bugetul de stat, acordarea dreptuluitemporar de operare a fost condiţionat de achitarea unor taxe aferente activităţii desfăşurate de operatori în România începând cu 24 decembrie 2010 (data la care a intrat în vigoare prima reglementare a jocurilor de noroc online în România) şi până la momentul acordării dreptului temporar de operare.

Plata taxelor avea drept efect exonerarea de răspundere penală şi fiscală a operatorilor care au desfăşurat activitatea de jocuri de noroc online în perioada amintită mai sus fără a deţine o licenţă. Deşi nu se afiă la adăpostul criticilor, planul de implementare a noului cadru legislativ iniţiat de către Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc (ONJN) a fost unul de succes, statul român încasând venituri de 63 milioane de euro numai din taxele de amnistie achitate de operatorii de jocuri de noroc online.

Efectul pozitiv al implementării unei reglementări funcţionale s-a resimţit de asemenea şi în creşterea încasărilor de taxe obţinute din organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc. Astfel, valoarea taxelor plătite de către operatorii economici autorizaţi în domeniul jocurilor de noroc din România a fost, în 2015, de 269 milioane de euro, în creştere cu 71,3% faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior.Cu toate acestea, trebuie menţionat că operatorii care nu au achitat în termen taxa de amnistie prevăzută de Legea nr. 124/2015, au fost incluşi pe o listă neagră a ONJN, dreptul de a aplica pentru o licenţă de organizare a jocurilor de noroc online fiindu-le restricţionat până la clarificarea situaţiei lor de către Consiliul de Supraveghere al ONJN.

Aşadar, intrarea pe piaţa din România a fost restricţionată pentru operatorii de jocuri de noroc online care nu au achitat taxa de amnistie în vara anului 2015. Datorită acestei limitări, în prezent, în România sunt licenţiaţi numai 14 operatori de jocuri de noroc online, un număr considerabil mai mic decât în alte jurisdicţii.Pentru a permite dezvoltarea organică a pieţei de jocuri de noroc la distanţă şi pentru a favoriza o concurenţă sănătoasă între operatori, legiuitorul român ar trebui să aprobe o reglementare similară cu Legea nr. 124/2015, destinată operatorilor care au pierdut scurta oportunitate oferită de această lege.

Un asemenea efort ar depăşi însă capacitatea de legiferare a ONJN-ului, fiind necesar un act normativ aprobat de Parlament, care să garanteze opera-torilor interesaţi exonerarea de orice răspundere penală sau fiscală, similar celei prevăzute de Legea nr. 124/2015, chiar dacă o asemenea soluţie va fi oferită contra unor taxe mai mari decât cele prevăzute de legea din 2015.

Alte tipuri de jocuri online văzute prin prisma legislaţiei jocurilor de noroc din România

Ultimii ani au adus în atenţia publicului mai multe produse de divertisment catalogate drept „skill games” sau „jocuri de îndemânare”, care se desfăşoară prin intermediul unor platforme online. Principalele tipuri de jocuri de acest gen sunt DailyFantasy Sports games (DFS)şi ElectronicSports.DFS este un joc în care participantul îşi poate crea propria echipă virtuală, aflându-se în competiţie cu alte echipe create de ceilalţi participanţi. Echipa unui participant este construită alegând jucători reali din ligi sau competiţii existente în lumea reală. După fiecare joc, anumiţi jucători vor primi puncte pentru realizările din meciurile reale jucate (goluri, assist-uri, pase, cartonaşe, apărări de succes etc.). Suma punctelor câştigate de toţi jucătorii unei echipe virtuale va fi rezultatul echipei respective.

DFS poate fi jucat fie gratuit, fie în schimbul unei taxe de participare care oferă participantului şansa unui câştig considerabil. Premiile sunt împărţite similar sistemului de poker, suma totală fiind împărţită între cei mai buni jucători, cu excepţia comisionului reţinut de către organizator. Deşi acest tip de joc se bazează în principal pe îndemânarea jucătorului, în anumite jurisdicţii a fost asimilat jocurilor de noroc datorită existenţei unor factori asupra cărora participantul nu are niciun control.

Electronic Sports este un nou segment de jocuri cu caracter competitiv în care doi sau mai mulţi participanţi concurează unul împotriva celorlalţi (sau în echipe), având control asupra modului de desfăşurare a jocului respectiv. Mai precis, în segmentul de Electronic Sports, concurenţii controlează unităţi sau echipe, direcţionând acţiunile acestora în funcţie de strategia aleasă şi de propria îndemânare. Cu toate acestea, unele jurisdicţii (precum Japonia) au asimilat unele tipuri de eSports jocurilor de noroc, fiind interzisă organizarea acestora fără o licenţă specială.

De asemenea, în alte jurisdicţii a fost ridicată problema existenţei unui anumit RNG (random-number-generator) în platforma jocului, imprimând astfel jocului un element de hazard în momente critice. La această dată nu există platforme de DFS sau Electronic Sports care să fie oferite în mod activ jucătorilor români, dar având în vedere amploarea fenomenului şi problemele ridicate de instituţiile de reglementare din domeniu din alte jurisdicţii, considerăm utilă o analiză a acestor tipuri de joc din perspectiva legislaţiei aplicabile în România.

Astfel, conform O.U.G. nr. 77/2009, prin joc de noroc se înţelege acea activitate „care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: se atribuie câştiguri materiale, de regulă băneşti, ca urmare a oferirii publice de către organizator a unui potenţial câştig şi a acceptării ofertei de către participant, cu perceperea unei taxe de participare directe sau disimulate, câştigurile fiind atribuite în baza regulamentului de joc aprobat de Oficiul National pentru Jocuri de Noroc, denumit în continuare O.N.J.N., prin selecţia aleatorie a rezultatelor evenimentelor care fac obiectul jocului, indiferent de modul de producere a acestora” (s.n.).

Aşadar, jocul de noroc implică în principal: (1) o miză din partea jucătorului, constând într-o taxă de participare; (2) un potenţial câştig pentru jucător; şi (3) o selecţie aleatorie a rezultatelor evenimentelor. Dacă aceste elemente nu sunt îndeplinite cumulativ, activitatea respectivă nu va fi considerată joc de noroc. Primele două condiţii nu ridică mari probleme, fiind uşor de verificat de la caz la caz. Cu toate acestea, ca şi în cazulaltor reglementări, legislaţia jocurilor de noroc din România nu clarifică în ce măsură intervenţia participantului în concurs afectează elementul aleatoriu al jocului respectiv, a treia condiţie fiind adesea cea dezbătută în literatura de specialitate.

În practica instanţelor de judecată ale Statelor Unite ale Americii, au fost conturate 2 principii pe baza cărora se analizează dacă o activitate este un joc de noroc sau joc de îndemânare, verificându-se gradul de hazard care afectează rezultatul final al jocului. Astfel, Curtea Supremă a statului California a dezvoltat principiul Factorului Dominant, preluat mai apoi de majoritatea jurisdicţiilor de pe coasta de vest a Statelor Unite ale Americii în vederea identificăriiactivităţilor de jocuri de noroc.

Conform principiului Factorului Dominant, persoana care analizează activitatea trebuie să îşi imagineze o linie având într-un capăt o activitate bazată exclusiv pe îndemânarea şi ştiinţa participantului (de exemplu, şah), iar în celălalt capăt una bazată exclusiv pe hazard (de exemplu, jocul de sloturi). Între aceste două extreme există o serie de activităţi ce pot conţine fie elemente de hazard, fie elemente de îndemânare, fie o combinaţie a acestora.

Activitatea este asimilată unui joc de noroc sau unui joc de îndemânare în funcţie de extrema de care se apropie mai mult, luându-se în considerare particularităţile concrete ale jocului.Un al doilea test, folosit de unele instanţe de judecată, este cel al Elementului Material,în care evaluatorul trebuie să verifice dacă hazardul joacă un rol determinant în stabilirea rezultatului final.

Cu alte cuvinte, evaluatorul nu trebuie să verifice dacă există mai multe elemente de hazard sau mai multe elemente care ţin de îndemânarea jucătorului, ci trebuie să stabilească care dintre acestea sunt elementele materiale care au putere mai mare de a influenţa rezultatul final.

Un exemplu des întâlnit este cel al jocului Minesweeper, în care sunt prezente foarte multe elemente ce ţin de cunoştinţele şi îndemânarea jucătorului. Cu toate acestea, sunt situaţii în care jucătorul nu are cum să identifice mutarea corectă din datele prezente în joc, fiind forţat să ia o decizie aleatorie, iar aceste decizii aleatorii sunt cele care, de cele mai multe ori, influenţează rezultatul jocului.În literatura de specialitate s-au exprimat însă puncte de vedere în sensul în care un asemenea test lasă prea mult loc subiectivităţii, analiza rămânând la discreţia evaluatorului. Legislaţia din România nu face distincţie între diferite niveluri de hazard sau valoarea intervenţiei participantului în anumite momente.

Mai precis, legislaţia din România asimilează jocurilor de noroc orice activitate care implică un element de hazard, aleatoriu, indiferent de gradul de afectare a rezultatului final. Din această perspectivă, DFS ar putea fi considerat un joc de noroc sub legea română, deoarece obţinerea rezultatelor se bazează şi pe elemente de hazard, în ciuda faptului că jocul este în principal unul bazat pe cunoştinţele şi îndemânarea jucătorilor. În ceea ce priveşte industria de eSports, deşi nu toate jocurile pot fi asimilate jocurilor de noroc, cele care includ un sistem RNG la bază, fiind influenţate de anumite faze ale jocului, ar putea fi considerate jocuri de noroc în măsura în care sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de lege.În ceea ce priveşte posibilitatea organizării şi exploatării în mod legal a acestor tipuri noi de jocuri sub actuala reglementare, legiuitorul a prevăzut o posibilă extindere a tipurilor de jocuri din industrie, reglementând în art. 10 alin. (1) lit. o) din O.U.G. nr. 77/2009 posibilitatea obţinerii unei licenţe pentru „orice alte tipuri de jocuri de noroc, respectiv jocuri noi sau combinaţii de jocuri de” nite la lit. a)-n)”.

De lege ferenda, legiuitorul ar trebui să facă o distincţie între cele două tipuri de jocuri, respectiv de noroc şi de îndemânare şi să reglementeze posibilitatea de a le identifica în funcţie de gradul de implicare a jucătorului şi gradul de a influenţa rezultatul final. În data de 24 ianuarie 2017 Malta a aprobat Regulamentul privind Jocurile de Îndemânare, prin care este reglementată obţinerea unor licenţe separate pentru jocurile bazate pe cunoştinţele şi îndemânarea jucătorilor. De asemenea, în 10 state din Statele Unite ale Americii există deja propuneri legislative privind aceste tipuri de joc, în vederea formării unui cadru legal funcţional în baza căruia asemenea activităţi să poată fi desfăşurate.


Articolul poate fi citit în revista Curierul judiciar nr. 3/2017

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close