Zoom IN: Acţiune în nulitatea unor donaţii şi în partaj. Competenţa tribunalului

feature photo

Acest text constituie un fragment din Nota la Sentinţa nr. 58F din 5 aprilie 2016 a Curţii de Apel București, Secţia a IV-a civilă publicat în revista Curierul Judiciar nr. 2/2017.

 

Autor: Lector univ. dr. Liviu-Gheorghe Zidaru
Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti
Judecător, Curtea de Apel Bucureşti

 

Articolul este publicat în rubrica Drept privat

Rezumat:

În doctrină persistă o anumită controversă cu privire la competenţa de atribuire în cazul cererilor de partaj însoţite de alte cereri care au o finalitate juridică de sine stătătoare, precum reducţiunea liberalităţilor excesive, anularea legatului, petiţia de ereditate (care nu tinde la recunoaşterea calităţii de unic moştenitor, ci doar a unei cote asupra moştenirii) şi altele asemenea, a căror soluţionare influenţează în mod direct calitatea de moştenitor, cotele-părţi şi compunerea masei succesorale. Conform opiniei majoritare, competența aparține în acest caz judecătoriei. Totuși, în situații precum cea din speța adnotată, în care se cere pe cale principală anularea unor contracte încheiate cu terți pentru întregirea masei partajabile, se va aplica criteriul valoric, iar competența tribunalului se va extinde asupra partajului în temeiul art. 123 C.proc.civ.

Extras:

Potrivit art. 94 alin. (1) lit. j) C.proc.civ., cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare, sunt de competenţa judecătoriei. Pe de altă parte, alte cereri în materie succesorală sunt supuse criteriului valoric, potrivit dreptului comun [art. 94 alin. (1) lit. k) şi art. 105 C.proc.civ.], iar competenţa materială de drept comun aparţine tribunalului (art. 95 pct. 1 C.proc.civ.).

Pornind de la aceste texte, în doctrină persistă o anumită controversă cu privire la competenţa de atribuire în cazul cererilor de partaj însoţite de alte cereri care au o finalitate juridică de sine stătătoare, precum reducţiunea liberalităţilor excesive, anularea legatului, petiţia de ereditate (care nu tinde la recunoaşterea calităţii de unic moştenitor, ci doar a unei cote asupra moştenirii) şi altele asemenea, a căror soluţionare influenţează în mod direct calitatea de moştenitor, cotele-părţi şi compunerea masei succesorale.

Într-o opinie întemeiată pe caracterul de excepţie al normei prevăzute de art. 94 alin. (1) lit. j) C.proc.civ. şi pe inexistenţa în noul Cod a unei norme care să atribuie toate cererile în materie succesorală în competenţa judecătoriei, s-a arătat că în aceste ipoteze, cererea de partaj are caracter accesoriu, iar competenţa se va stabiliîn funcţie de valoarea capătului principal de cerere [1], în vreme ce în altă opinie, întemeiată pe finalitatea întregii cereri (sistarea stării de indiviziune) şi pe împrejurarea că cereri precum cele menţionate se soluţionează prin încheierea de admitere în principiu, etapă a procedurii partajului [art. 985 alin. (2) C.proc.civ.], competenţa aparţine şi în aceste cazuri judecătoriei [2].

Chiar dacă ne menţinem această din urmă opinie, cauze precum cea de mai sus arată că teza finalităţii preponderente a partajului nu poate fi adoptată indife-rent de particularităţile fiecărei cauze, respectiv de natura cererilor deduse judecăţii.

Astfel, în cauza care a ocazionat conflictul de competenţă, prin capetele principale de cerere s-a cerut constatarea nulităţii absolute a unor contracte de donaţie încheiate cu nişte terţi, chemaţi în judecată ca pârâţi şi doar în mod subsecvent s-a solicitat partajarea masei succesorale astfel întregite, între moştenitori.

[…]


[1] A se vedea, bunăoară, G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, ed. a II-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2015, p. 205.

[2] În acest sens, Gh.L. Zidaru, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae(coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat, vol. II, ed. a II-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2016, p. 340. Facem precizarea că nu există controversă asupra competenţei în situaţia în care cererea de partaj este însoţită de cereri precum constatarea deschiderii succesiunii, a calităţii şi cotelor comoştenitorilor şi a masei, întrucât aceste cereri sunt intrinseci oricărui partaj, fiind aşadar în prezenţa unei unice cereri principale, de partaj, supuse art. 94 alin. (1) lit. j) C.proc.civ. – idem, p. 338; G. Boroi, M. Stancu, op. cit., p. 204.

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close