Despre moneda BITCOIN și Vestul Sălbatic al legislației în tehnologie

feature photo

Mădălina Murărescu
Editor www.GoanaDupăBitcoin.ro

 

I. Bitcoinul – un experiment social, politic și economic

Prin editorialul pentru Curierul Judiciar pot să le vorbesc unor oameni care gravitează în jurul legislației și a regulilor centralizate despre un subiect cu care poate s-au întâlnit rar – despre descentralizare, adică un sistem cu legi proprii care se autoguvernează.

Bitcoinul aduce Vestul Sălbatic în lumea financiară, o combinație puțin probabilă care în mintea multor oameni se lovește de un blocaj. În definitiv, avem nevoie de reguli ca să funcționăm, ca să ne coordonăm eforturile și ca să construim societatea, nu-i așa?

În mintea mea, bitcoinul nu este o monedă, nu este o metodă de a stoca valori, nici o formulă de a face tranzacții rapide. Mai ales, bitcoinul nu este cea mai nouă metodă de a „face bani rapid, de acasă”. Bitcoinul pentru mine a fost și rămâne un experiment social, politic și economic. Acest experiment încearcă să răspundă la întrebarea naivă și idealistă de mai sus. Avem nevoie de reguli ca să funcționăm, ca să ne coordonăm eforturile și ca să construim societatea? Este obligatoriu ca aceste reguli să fie făcute de oameni? Ultimii opt, nouă ani de zile au demonstrat într-o oarecare măsură că nu, dar experimentul continuă.

II. Realitățile bitcoinului

Anul 2017 a fost pentru bitcoin unul important. S-au dezvoltat noi funcționalități, piața s-a dezvoltat și prețul a crescut proporțional cu valoarea codului din spatele acestei criptomonede. În 2018 toată lumea va vorbi probabil despre cadrul legislativ. Discuțiile au început deja în Rusia, în Coreea de Sud, în Statele Unite și în toată Uniunea Europeană.

Bitcoinul este în primul rând o tehnologie revoluționară. Pentru juriști, bitcoinul ridică o mare provocare. Cum legiferezi o tehnologie greoaie, a cărei înțelegere nu este încă la îndemâna oricui, dar care poate să aducă schimbări în foarte multe sectoare, în așa fel încât să lași loc de dezvoltare? Este clar deja pentru toată lumea că bitcoinul are nevoie de un cadru legislativ concret, bine pus la punct, care să nu lase loc infractorilor să se desfășoare. Este clar nevoie de niște juriști talentați, raționali și moderni, care să priceapă această nouă tehnologie. Rolul lor va fi să ofere, pe de-o parte, un grad mai mare de protecție pentru investitori și pentru companiile care lucrează cu această nouă criptomonedă. Pe de cealaltă parte, juriștii au puterea acum să creeze un cadru care fie să încurajeze inovația, fie să o împiedice. Or, știm cu toții cât de repede poate să rămână în urmă un stat care nu adoptă noile tehnologii.

III. Reparații capitale la un sistem financiar defect

Avem probleme sistemice pe plan financiar. Este ca atunci când încerci să tragi o linie dreaptă cu rigla, dar pornești puțin de tot strâmb. În timp, pe măsură ce duci linia mai departe, diferența de un milimetru pe care ai greșit-o o să se vadă tot mai mult. Nu mai mergi în linie dreaptă, defectele se văd tot mai tare, toată lumea știe că linia ta nu e dreaptă și că nu o să ajungi acolo unde trebuie.

Linia strâmbă pe care au trasat-o guvernanții din toată lumea pentru piețele globale s-a văzut foarte bine în 2008, când economia s-a prăbușit în mod spectaculos. Criza financiară a fost un eveniment pe care l-au anunțat zeci de ani de politici defecte – eliminarea standardului de aur de către Nixon și a legislației Glass-Steagall de către Clinton au fost doar două dintre deciziile problematice care au pregătit, ani mai târziu, o criză economică dramatică pentru omul de rând.

Bitcoinul face parte din marea mișcare „we are the 99 percent” – noi (oamenii de rând) alcătuim 99% din populația lumii. Avem puterea în mâini și multe lucruri depind de noi. Multe, dar nu și sistemul financiar, care guvernează toate aspectele vieții de zi cu zi. Oamenii au ieșit în stradă pentru a striga că puterea este la ei și pentru a avertiza civilizat că trebuie să se ajungă la o înțelegere amiabilă cu cei care îi conduc.

În timp ce președintele american Barack Obama își dădea acordul pentru bailout-ul băncilor, pentru scoaterea din faliment a celor mai importante instituții, prea mari ca să eșueze, un individ anonim venea cu o propunere interesantă. Ce ar fi să avem o monedă alternativă la banii fiat? Ce ar însemna pentru oamenii care nu sunt la putere în niciun fel să își guverneze singuri sistemul financiar, să aibă propria lor bancă? Sub pseudonimul Satoshi Nakamoto, acesta lansa o lucrare în care prezenta o idee… cel puțin idealistă.

IV. Ce înseamnă descentralizarea sistemului financiar?

Suntem obișnuiți cu un sistem tradițional, moștenit de generații – acela central, guvernat undeva la vârf. Guvernatorii de bănci centrale printează monedă națională, iar guvernele garantează că ea va fi acceptată peste tot în schimbul produselor și serviciilor, pe tot teritoriul țării. Tot guvernanții sunt cei care stabilesc politicile fiscale și felul în care se distribuie acești bani – începând cu decizii legate de salariile minime pe economie și terminând cu ordinea în care banii sunt distribuiți către diferite clase ale societății.

Sistemul de distribuție invită, desigur, la corupție, inechități și, în definitiv, la incompetență. Până la urmă, cine este destul de competent să ia toate aceste decizii?

Nakamoto a venit cu altă propunere. Cum ar fi să se poată crea un sistem financiar organic, o piață ideală, guvernată de ceea ce el considera cele mai bune practici fiscale, guvernate de jos în sus. A creat o monedă criptografică, un sistem economic care simulează piața aurului din mai multe puncte de vedere și care creează ceea ce pare a fi o economie ideală. Rămâne de discutat dacă o economie bazată pe bitcoin este cu adevărat ideală. Cert este că în contextul economiei globale, oamenii simt nevoia de o monedă non-guvernamentală, de rezervă proprie, care să fie imună la deciziile politicienilor corupți și la șocurile date de băncile centrale.

Cu puțină răbdare, atenție și deschidere către nou, o să înțelegem cu toții cum a realizat Satoshi Nakamoto, omul care s-a aflat foarte aproape în 2016 de câștigarea unui premiu Nobel pentru economie, să facă acest lucru.

V. Tehnologia revoluționară are nevoie de legislație pe măsură

Pe scurt, bitcoinul este un protocol, un cod pe calculator (să îi zicem impropriu „program”), care funcționează descentralizat. Reprezintă contabilitatea în partidă triplă, o idee cu totul nouă care presupune că un cod pe calculator este cel care verifică, în mod transparent, legitimitatea tranzacțiilor.

Practic, prin minunea Internetului, bitcoinul creează un registru de tranzacții comun, pe care utilizatorii sunt liberi să îl descarce și să îl verifice manual. Dacă Ana îi trimite un bitcoin lui Bogdan, toată rețeaua formată din utilizatori individuali este martoră că bitcoinul respectiv nu se mai află în portofelul Anei, ci în portofelul lui Bogdan. Blockchainul, tehnologia din spatele bitcoinului, reduce o economie globală la un sat în care toată lumea cunoaște pe toată lumea. Ana nu mai poate să pretindă că nu i-a trimis un bitcoin lui Bogdan, pentru că registrul se află pe calculatorul tuturor. Poate să modifice un registru, o sută, o mie, dar nu poate să le falsifice pe toate.

De ce? Pentru că ar trebui să consume mai multă electricitate decât jumătate din întreaga rețea bitcoin ca să scrie cu totul altceva în registrul pe care îl avem cu toții pe calculator.

Codul care urmărește rețeaua este pe așa-numitul sistem open-source, adică orice persoană interesată care are cunoștințe de programare poate să descarce codul și să îl verifice, să se asigure că el face ceea ce spune că face.

Pe piața bitcoinerilor, acești bani criptografici se generează, după cum spuneam mai devreme, după un sistem asemănător cu aurul. Există o cantitate limitată, de 21 de milioane de monede care vor intra pe rând pe piață, conform protocolului care guvernează rețeaua. Oricine poate să participe la procesul de minare a acestui aur digital, cum a fost numit bitcoinul. La fiecare 10 minute se scriu (termenul este „se validează”) cele mai recente tranzacții în registru. Mai mulți participanți intră într-o competiție a procesoarelor. Ei trebuie să rezolve o problemă criptografică simplă, practic să „ghicească” un număr. Primul care ghicește acest număr are privilegiul de a scrie în registru tranzacțiile. Pentru că în acest proces consumă putere de procesare și electricitate, minerul este recompensat cu o sumă de bitcoini, un bloc care la momentul de față este de 12,5 bitcoini. La prețul de azi al bitcoinului, de 13-14.000 de dolari, cu un singur bloc minat îți poți cumpăra lejer un apartament în centrul Bucureștiului.

Asta este tot, o economie la care participă toți utilizatorii, în care băncile centrale nu pot să printeze bani cu nemiluita și în care deciziile păguboase de la vârf nu se simt în portofelul celor care muncesc.

Aceasta este explicația simplificată pentru felul în care funcționează rețeaua. Nu cred că toate detaliile încap într-un articol introductiv, dar vă îndemn să faceți muncă de cercetare pe Internet. Revista la care am privilegiul să fiu editor de trei ani, GoanaDupăBitcoin.ro, este doar una din multele resurse.

VI. Să nu uităm că suntem în etapa legiferării criptomonedelor

Tehnologia din spatele bitcoinului este foarte prețioasă pentru că oferă contabilitatea în partidă triplă, pentru că elimină intermediarii din toată ecuația și pentru că permite crearea de contracte inteligente (smart contracts) între părți. Aceste contracte inteligente se execută automat, cu garanția că un cod incoruptibil cu securitate militară supraveghează toate tranzacțiile.

Se experimentează serios în jurul bitcoinului. Chiar în momentul în care eu scriu articolul, niște programatori talentați lucrează la sisteme de votare electronice ieftine, sigure și care nu au nevoie de numărătoare manuală. Alți programatori lucrează la înregistrarea drepturilor de autor (o problemă foarte actuală)… tot pe blockchain. În paralel, în toată lumea, se fac piețe de predicții și formule de a crea contracte inteligente pentru ca eu să pot crea un acord cu conducerea companiei la care lucrez și să primesc automat un bonus în momentul în care am atins un anumit target.

Nu vreau să pun presiune pe juriști, dar toate acestea depind în foarte mare măsură de felul cum dumneavoastră veți reuși să creați un cadru legislativ inteligent, pe măsura tehnologiei, care să încurajeze toate aceste inovații. Ceea ce pot să vă spun este că programatorii și-au făcut destul de bine treaba. Este rândul dumneavoastră să intrați în lumina reflectoarelor!

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close