Despre nevoia de schimbare în cadrul concursului de admitere la INM și în magistratură

feature photo

Prof. univ. dr. Cristina Rotaru
Facultatea de Drept, Universitatea din București
Director Institutul Național al Magistraturii

 

Se vorbește în ultima vreme despre schimbări în ceea ce privește examenele de admitere în profesiile juridice. Unii le reclamă, alții sunt sceptici că modificările ar putea aduce ceva bun.

De ce este nevoie de o schimbare la concursul de admitere la INM și în magistratură? Dacă vorbim despre nevoia de schimbare în general, am putea spune că și atunci când lucrurile merg bine într-un anumit domeniu este indicată reformarea, deoarece în orice proces rutina are partea ei bună, introduce o notă de previzibilitate, dar poate deveni și un dușman la un moment dat, pentru că împiedică progresul. De asemenea, orice evoluție are un apogeu și dacă dorești ca această stare să se perpetueze, este bine să faci o schimbare în chiar acel moment sau în cel imediat următor pentru că declinul deja a început. Aceste considerații generale nu sunt aplicabile în cazul examenului de admitere la INM, pentru că nu poate fi vorba de un moment de apogeu, iar rutina nu avea când să se instaleze pentru că modalitatea de examinare a variat în ultimii 20 de ani. Pe de altă parte, schimbările prea dese nu fac bine unui sistem de învățământ. Cu toate acestea, nu pot fi neglijate criticile venite de la profesioniști, de la cei care sunt implicați în actul de justiție, dar și de la cei care trec printr-un astfel de concurs și de aceea se caută soluții pentru admiterea în INM și magistratură care să conducă la rezultate mai bune.

Dacă ar fi să analizăm istoricul concursurilor de intrare la INM și am face un sondaj de opinie, am ajunge probabil la concluzia că niciuna din formulele experimentate de-a lungul anilor nu a fost bună. Și aceasta nu pentru că niciuna nu a funcționat, ci poate și din cauza faptului că în ultimii ani spiritul nostru contestatar s-a dezvoltat dincolo de limitele firescului.

În varianta actuală a concursului toate probele sunt criticate, imaginea de ansamblu fiind aceea că se testează mai mult memoria candidaților și mai puțin capacitatea de a face raționamente și de a aplica textul de lege la situațiile de fapt.

Astfel, prima probă, cea a testului grilă, este criticată pentru că îi obișnuiește pe potențialii viitori magistrați să gândească în logica adevărat-fals, fără să dezvolte aptitudinea de a argumenta soluția aleasă. Și formatorii de la INM au sesizat în ultimii ani o lipsă de apetență a auditorilor pentru motivare, pentru argumentare, o oarecare lipsă de interes pentru resorturile logice care au determinat alegerea uneia sau alteia dintre soluții.

Proba de raționament logic, indicată într-un astfel de concurs este, în modalitatea în care se prezintă acum, neadecvată. Subiectele se extrag dintr-o bază de date constituită cu mulți ani în urmă, se verifică și se adaptează. În cei aproximativ 17 ani de când au fost elaborate subiectele această știință a evoluat, ca atare testele sunt oarecum depășite. Mai mult, proba a fost construită pentru a fi aplicată pe grupuri mari, deci ar fi fost mai potrivită ca primă probă și nu ca una la care să participe doar cei care au fost deja selectați în urma testului grilă de cunoștințe juridice. De asemenea, nu este lipsit de importanță că pe piață există foarte multe culegeri de teste de logică asemănătoare celor de la examen, astfel încât, prin exercițiu, candidații pot dobândi o matrice de rezolvare a acestor teste, chiar dacă nativ nu sunt înzestrați cu o gândire logică.

Proba interviului naște cele mai vii contestații, tocmai pentru că este o probă care nu poate fi contestată. Aspectul că este o probă orală și că promovarea ei este condiționată de obținerea unei note de cel puțin 7 o transformă în ochii unora într-o probă extrem de subiectivă în care un juriu capătă puterea de decide dacă poți fi sau nu magistrat, deși ai obținut un rezultat foarte bun la testul grilă de cunoștințe juridice și ca atare ești un foarte bun jurist. Lucrurile nu stau tocmai așa. În primul rând, testul grilă ne spune mai multe despre cantitatea cunoștințelor acumulate și mai puțin despre faptul dacă o persoană are capacitatea de a utiliza aceste cunoștințe în cazuri practice, dacă este capabilă să facă raționamente juridice și să argumenteze alegerea unei soluții. După intrarea în vigoare a noilor Coduri acest lucru a fost și mai evident pentru că, neexistând o practică judiciară sedimentată care să permită formularea unor subiecte necontroversate, în mare măsură grilele au reflectat informația existentă în Coduri, transformând și mai mult această probă în una de memorare. Ca atare, este foarte posibil ca un candidat care a muncit și a memorat Codurile, dar care are cunoștințe foarte sărace în alte domenii, să fi obținut o notă foarte bună la prima probă. Au existat situații în care candidați care au obținut notă mare la testul grilă, au dovedit la proba interviului că nu știu să scrie corect românește, spre exemplu nu utilizau corect cratima (în cadrul acestei probe candidații sunt puși să redacteze un mic eseu pe o temă dată). Probabil că un asemenea candidat se simte nedreptățit atunci când nu reușește să treacă de proba interviului, dar cauza insuccesului cred că nu mai are nevoie de comentarii. După ce un candidat din 10 trece de proba testului grilă, iar reușita în condițiile unei asemenea concurențe îi creează convingerea că are capacități și calități deosebite, este greu de crezut că va accepta că nu posedă totuși calitățile necesare unui magistrat, atunci când va fi respins la proba interviului. Sunt persoane care în sistemul actual s-au prezentat de 7-8 ori la proba interviului, ceea ce înseamnă că de fiecare dată au trecut de testul grilă privind cunoștințele juridice. Este legitim să ne întrebăm dacă s-a înșelat comisia de interviu de 7 ori când l-a respins pe candidat sau dacă s-a înșelat a 8-a oară când l-a admis. Aș înclina să cred că mai degrabă atunci când a fost admis s-a produs o eroare.

Perseverența este o calitate, dar nu totdeauna. Poate ar trebui să ne întrebăm de ce în alte sisteme judiciare, cum este spre exemplu cel francez, ca absolvent de facultate nu te poți prezenta de mai mult de trei ori la un asemenea concurs. Ar putea cineva să se întrebe, și chiar au existat comentarii în acest sens, cum este posibil ca un candidat care nu a obținut notă de trecere la proba interviului în primul an, să primească notă foarte mare la aceeași probă la următorul concurs, în situația în care se pretinde că la această probă se testează abilitățile necesare pentru a fi magistrat. Cred că situația nu este comparabilă cu cea prezentată anterior. Interviul este o probă orală, ca atare are foarte mare importanță modul în care te prezinți. Nu doar ideile expuse sunt relevante, ci și limbajul folosit, mimica, gesturile. Ca atare, este foarte posibil ca același candidat să se prezinte prima dată timorat în fața Comisiei și să nu reușească să convingă, pentru ca apoi, știind cum decurge această probă, să se prezinte foarte bine. Este relevant poate ce povestea un auditor despre această probă: s-a prezentat în primul an, conform sfaturilor pe care le primise la pregătire, cu tot felul de texte învățate și a încercat să epateze; nu a luat proba, s-a prezentat în anul următor când „a fost natural”, relaxat și a obținut o notă foarte mare.

Aș putea spune că în ceea ce privește acest concurs sunt aspecte care nu funcționează, dar sunt vehiculate și multe neadevăruri sau exagerări.

Dacă ar fi să ne întrebăm ce dorim de la acest examen, cum ar trebui să arate el, probabil ar trebui să răspundem mai întâi la întrebarea ce model de magistrat ne dorim să avem în sistemul judiciar în următorii ani?

Sistemul actual de concurs este astfel construit încât pune accent pe cunoștințele juridice, și când spun cunoștințe mă refer în primul rând la cantitatea, și nu la calitatea lor.

Cazurile mediatizare din ultima vreme readuc în discuție întrebarea dacă pentru profesia de magistrat selecția ar trebui să pună accentul pe cunoștințele juridice sau pe calitățile umane necesare pentru această profesie. Răspunsul ideal ar fi – pe ambele. Dar este important cum realizăm această selecție încât cei aleși să corespundă ambelor exigențe. Trebuie plecat de la un adevăr, și anume că profesia de magistrat nu poate fi făcută de oricine. Nu este doar o chestiune de alegere pentru un absolvent al facultății de drept, trebuie ca și profesia să te aleagă, și când spun aceasta nu mă refer la faptul că trebuie să ai noroc, ci la faptul că trebuie să fii potrivit pentru această activitate. Nu toți absolvenții sunt potențiali magistrați, deși pare că așa suntem tentați să gândim. Este necesar ca pe lângă inteligență să ai și un anumit profil psihic și moral ca să fii potrivit pentru această profesie. Unii fac această opțiune crezând că este una confortabilă, că îți asigură un standard de viață rezonabil fără prea mari eforturi. După câțiva ani de profesie își dau seama că viața de magistrat nu este deloc confortabilă, iar veniturile nu se apropie nici pe departe de cele ale unor colegi de generație care au optat pentru avocatură sau notariat. Alții își doresc să devină magistrați crezând că este cea mai potrivită profesie pentru a-ți manifesta pornirile autoritare. Dacă nu înțeleg pe parcursul INM că trebuie să-și revizuiască aceste aspirații și devin procurori sau judecători cu același gând, finalul este unul previzibil. Este foarte posibil ca, dacă acestea au fost resorturile pentru o astfel de alegere, curând să vină și frustrările. E greu de crezut că un sistem judiciar în care mulți din oamenii care îl compun simt că acolo nu este locul lor, ar putea să funcționeze bine sau ar putea inspira încredere celorlalți.

De aceea trebuie construită o strategie în primul rând pentru a atrage pe cei mai buni studenți către această profesie și în al doilea rând pentru a-i selecta pe cei mai potriviți prin intermediul concursului de admitere la INM. Dacă vom alege juriști foarte buni pe care să încercăm să îi deprindem cu rigorile profesiei de magistrat (onestitate, echilibru, răbdare, determinare, curaj, puterea de asumare a unor decizii etc.) demersul va fi unul cu puține șanse de succes, pentru că la 23-24 de ani caracterul este format și ca atare transformări majore nu mai pot avea loc. Un demers mai potrivit mi se pare acela de a pleca de la aceste calități și a alege dintre cei pe care le posedă pe cei mai buni juriști. Aceasta pentru că în domeniul dreptului învățăm toată viața și ca atare cunoștințe juridice mai pot fi dobândite și pe parcursul INM-ului și după aceea. Este însă mai puțin probabil că vom putea educa pe cineva să fie cinstit, imparțial, echilibrat.

Dacă ar fi să redau formula perfectă de selecție la acest moment, din punctul meu de vedere, aceasta ar arăta cam așa:

Prima etapă – un test psihologic foarte serios, care să fie construit special pentru viitorii magistrați și care să îi înlăture din cursă pe cei nepotriviți pentru această profesie. Construirea unor astfel de teste specializate necesită timp, resurse materiale și posibilitate de pretestare pe subiecți. Cred că elaborarea unor teste la cele mai înalte standarde ar permite desfășurarea probei doar prin completarea unui chestionar, fără a trece printr-o probă orală care să nască suspiciuni de lipsă de obiectivitate.

A doua etapă – testul de logică juridică. Și aceasta prezintă cam aceleași inconveniente la acest moment ca și prima etapă – adică ar fi nevoie de o echipă dedicată acestei activități, ar trebui construite teste destinate logicii juridice, ar fi nevoie de timp pentru testarea și calibrarea acestor teste pe subiecți (probabil 2-3 ani) și, bineînțeles, ar fi necesare resurse materiale pentru a suporta costurile tuturor acestor operațiuni.

A treia etapă – testarea cunoștințelor juridice. Având in vedere că au fost selectați subiecții cei mai indicați din punct de vedere psihologic, că ei posedă o gândire logică, testul juridic poate fi și unul tip grilă pentru că el are doar menirea să îi identifice pe cei care au cunoștințe juridice mai bogate.

Așa cum se poate observa, o asemenea formulă de examen ar înlătura multe din suspiciunile de arbitrariu existente acum și ar reduce posibilitatea ca în sistemul judiciar să intre persoane care poate sunt bine pregătite profesional, dar nu reușesc să se adapteze unor exigențe de comportament pe care profesia de magistrat le presupune. Nu este lipsit de relevanță însă că pentru introducerea unui astfel de concurs este nevoie, pe lângă voința instituțiilor care conduc sistemul judiciar, de timp, resurse financiare și specialiști foarte buni în aceste domenii, care să fie dispuși să lucreze pentru un sistem unitar de recrutare.

Anul acesta, pentru a remedia neajunsurile sistemului de examinare existent, conducerea INM și Consiliul Științific au propus o schimbare a Regulamentului de admitere la INM și a celui de admitere în magistratură, în sensul ca testul grilă să fie dublat de o probă scrisă de cunoștințe juridice (de principiu, rezolvarea unor spețe), scopul fiind acela de a testa capacitatea candidaților de a face raționamente juridice, de a identifica soluții și de a le argumenta. În această propunere se renunță la testul de logică juridică pentru că modalitatea în care se desfășoară proba acum nu evidențiază o diferență între candidați, aceștia obținând punctaje sensibil egale, și se menține proba interviului într-o formă asemănătoare celei în care se desfășoară în prezent.

Discuțiile purtate de membrii Consiliului Superior al Magistraturii pe marginea acestei propuneri au relevat necesitatea unei schimbări și, deși implementarea unei asemenea modificări nu va fi posibilă din motive organizatorice pentru această toamnă, este foarte posibil ca viitorul concurs de admitere în magistratură să se desfășoare conform noului Regulament.

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close