Zoom IN: Combaterea corupţiei în România

feature photo

Acest text constituie un fragment din articolul Combaterea corupţiei în România.Repere conceptuale, instituționale şi jurisprudenţiale publicat în revista Curierul Judiciar nr. 4/2018

 

Autor: Lector univ. dr. Bogdan Dima
Facultatea de Drept, Universitatea din București

Articolul este publicat în rubrica Drept public.

Sumar:

I. Corupţia între moralitate şi normativitate
II. Obiectul şi metoda cercetării
III. Cadrul normativ la nivel internaţional şi regional
IV. Cadrul normativ la nivel naţional
V. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României
1. Cu privire la PNA/DNA
2. Cu privire la ANI
3. Cu privire la comisiile de cercetare a averilor
VI. Concluzii

Rezumat:

Cu siguranţă intenţia articolului nu este de a construi o epistemologie a corupţiei sau de a stabili reperele celei mai eficiente politici publice de combatere a corupţiei. Analiza urmărește, din perspectiva viziunii contemporane asupra corupţiei, în ce măsură România are în prezent un aparat instituţional suficient de articulat pentru a răspunde provocărilor ridicate de fenomenul corupţiei din perspectivele prevenţiei, represiunii şi recuperării prejudiciilor cauzate de acest fenomen.

Extras:

(…)

România a ratificat în 2002 Convenţia penală şi Convenţia civilă împotriva corupţiei şi în 2004, Convenţia ONU împotriva corupţiei. De asemenea, a ţinut cont de cele mai multe dintre recomandările formulate în rapoartele de ţară şi în rapoartele MCV ale Comisiei Europene, dovadă fiind faptul că progresele României au fost apreciate în respectivele rapoarte de la an la an. Desigur, întrucât Rapoartele MCV nu utilizează o grilă de evaluare unitară, standardizată, având o geometrie de analiză variabilă şi contextualizată, rămân şi aspecte de îmbunătăţit, de care instituţiile din România trebuie să ţină cont în continuare.

Având ca referenţial paradigma de înţelegere a procesului de combatere a fenomenului corupţiei sub cele trei dimensiuni esenţiale (represivă, preventivă şi reparatorie), precum şi definiţia normativă asumată la nivel internaţional a corupţiei ca abuz de funcţie publică pentru câştiguri private, am prezentat mai jos care au fost măsurile adoptate de România pentru a construi un cadru instituţional integrat de combatere a acestui fenomen.

Din perspectiva dimensiunii represive, cadrul normativ în vigoare prevede infracţiuni de corupție (art. 289-294 C.pen.)[1] şi de serviciu (art. 295-309 C.pen.)[2], infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție (Capitolul III, Secțiunea 3 din Legea nr. 78/2000[3]) şi infracțiuni contra intereselor financiare ale Uniunii Europene (Capitolul III, Secţiunea 4 din Legea nr. 78/2000)[4]. Pentru a eficientiza combaterea corupţiei şi pentru a da sens dimensiunii represive a politicii penale în acest domeniu, a fost înfiinţat Parchetul Naţional Anticorupţie prin O.U.G. nr. 43/2002[5], ulterior transformat în Direcţia Naţională Anticorupţie prin O.U.G. nr. 134/2005[6]. DNA este structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, independentă în raport cu instanţele judecătoreşti şi cu parchetele de pe lângă acestea, precum şi în relaţiile cu celelalte autorităţi publice, exercitându-şi atribuţiile numai în temeiul legii şi pentru asigurarea respectării acesteia. DNA are competenţa de a desfăşura urmărirea penală pentru infracțiuni de corupție, asimilate și în legătură directă cu acestea, urmărind numai combaterea faptelor de corupție de nivel înalt și mediu, comise de persoane care deţin funcţii de autoritate[7]. De asemenea, DNA investighează infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, precum și anumite categorii de infracțiuni grave de criminalitate economico-financiară.

Din perspectiva dimensiunii preventive, a fost necesară extinderea în zona extrapenală a procesului de combatere a corupției, astfel încât faptele neincriminate de legea penală, dar care denotă un caracter lipsit de onestitate și imparțialitate al celor care exercită funcţii şi demnităţi publice, să fie, totuşi, prevenite şi sancţionate. În acest sens, combaterea corupţiei se bazează în principal pe reglementările în materia incompatibilităţilor şi a conflictului de interese la nivel administrativ[8], obligaţia demnitarilor și funcționarilor publici de a-şi declara veniturile şi interesele[9], reglementările în materia avertizorului de integritate[10] şi a consilierilor de etică[11], raportările în materie de integritate stabilite prin Strategia Naţională Anticorupţie[12], măsurile de prevenire şi combatere a spălării banilor, precum şi unele măsuri privind prevenirea şi combaterea finanţării terorismului[13]. Totodată, dimensiunea preventivă în combaterea corupţiei a presupus inclusiv adoptarea de coduri de etică sau deontologie profesională[14], aprobarea unui memorandum privind Instituirea Registrului Unic al Transparenței Intereselor (RUTI)[15], măsuri de acces a cetăţenilor la informaţii de interes public[16], măsuri de transparentizare a procesului de luare a deciziilor la nivel central şi local[17] sau măsuri de asigurare, la nivel de educaţie primară, liceală şi universitară, a educaţiei civice şi juridice[18], chestiune care nu trebuie ignorată în contextul în care corupţia ca fenomen social are o fundamentală determinare culturală. Autoritățile principale care se ocupă de punerea în aplicare a dimensiunii preventive a combaterii corupţiei sunt Autoritatea Naţională de Integritate[19] (autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, ce funcţionează la nivel naţional, ca structură unică), comisiile pentru verificarea averilor[20] (structuri organizate pe lângă fiecare curte de apel) şi Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor[21] (organ de specialitate cu personalitate juridică în subordinea Guvernului şi coordonarea prim-ministrului, prin Cancelaria prim-ministrului). Desigur, nu trebuie înţeles faptul că doar aceste autorități se ocupă de dimensiune preventivă a procesului de combatere a corupţiei în România. Ele sunt, însă, cele mai active şi au cel mai puternic impact în procesul de combatere a corupţiei. Într-o măsură mai mare sau mai mică, ţinând cont de faptul că există o multitudine de instrumente legale și infralegale pentru a asigura integritatea la nivel de autorități și instituţii publice, toate acestea din urmă au posibilitatea de a-şi construi mecanisme de prevenţie a faptelor de corupţie, desigur, în măsura în care există o voință instituțională în acest sens.

Din perspectiva dimensiunii reparatorii, combaterea corupţiei presupune un cadru legislativ care stabileşte proceduri de administrare, depozitare şi valorificare a bunurilor indisponibilizate în cadrul procesului penal, precum şi instituţii de tipul confiscării speciale şi a confiscării extinse[22]. Cu privire la primul subiect, a fost instituită Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate[23], instituţie publică de interes naţional cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Justiţiei, ale cărei atribuţii principale sunt facilitarea urmăririi şi identificării bunurilor provenite din săvârşirea de infracţiuni şi a altor bunuri având legătură cu infracţiunile şi care ar putea face obiectul unei dispoziţii de indisponibilizare, sechestru sau confiscare emise de o autoritate judiciară competentă în cursul unor proceduri penale, respectiv de administrare simplă, în cazurile prevăzute de lege, a bunurilor mobile indisponibilizate în cadrul procesului penal şi de valorificare, în cazurile prevăzute de lege, a bunurilor mobile sechestrate în cadrul procesului penal. Totodată, cu privire la îndeplinirea măsurilor asigurătorii şi efectuarea procedurii executării silite în materie penală trebuie amintit rolul crucial al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, prin intermediul Serviciului executări silite cazuri speciale regional, organizat la nivelul Direcţiei generale executări silite cazuri speciale[24]. Cu privire la al doilea subiect, a fost adoptată Legea nr. 63/2012[25] pentru modificarea şi completarea Codului penal al României şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal care a introdus măsura confiscării extinse, transpunând astfel în legislaţia naţională art. 3 din Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor având legătură cu infracţiunea[26].

(…)

__________________________________________________

[1] De exemplu, luare de mită, dare de mită, trafic de influență, cumpărarea de influență etc.

[2] De exemplu, delapidare, purtarea abuzivă, abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu, folosirea abuzivă a funcţiei în folos sexual, uzurparea funcţiei, folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane etc.

[3] M.Of. nr. 219/18.05.2000; a se vedea art. 10-15.

[4] De exemplu, faptele de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.

[5] M.Of. nr. 244/11.04.2002.

[6] M.Of. nr. 899/07.10.2005.

[7] De exemplu, deputați, senatori, membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat, procurori și judecători, ofițeri, amirali, generali, primari și viceprimari de municipii, președinți și vicepreședinți de consilii județene, consilieri județeni, prefecți și subprefecți, personal vamal, persoane cu funcții de conducere din regii, companii și societăți naționale.

[8] A se vedea Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei (M.Of. nr. 279/21.04.2003).

[9] A se vedea Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici (M.Of. nr. 263/28.10.1996).

[10] A se vedea Legea nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii (M.Of. nr. 1214/17.12.2004).

[11] A se vedea art. 21 din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici, republicată (M.Of. nr. 525/02.08.2007).

[12] A se vedea H.G. nr. 583/2016 privind aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2016-2020, a seturilor de indicatori de performanţă, a riscurilor asociate obiectivelor şi măsurilor din strategie şi a surselor de verificare, a inventarului măsurilor de transparenţă instituţională şi de prevenire a corupţiei, a indicatorilor de evaluare, precum şi a standardelor de publicare a informaţiilor de interes public (M.Of. nr. 644/23.08.2016).

[13] A se vedea Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată (M.Of. nr. 702/12.10.2012).

[14] Au fost adoptate numeroase astfel de coduri de-a lungul timpului, fie prin lege, fie prin acte administrative: pentru funcţionarii publici, pentru magistraţi, pentru profesiile liberale, pentru parlamentari etc.

[15] Documentul este disponibil online (http://ruti.gov.ro/wp-content/uploads/2016/10/Memorandum-privind-instituirea-RUTI.pdf, accesat la 19.01.2018).

[16] A se vedea Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public (M.Of. nr. 663/23.10.2001).

[17] A se vedea Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică (M.Of. nr. 749/03.12.2013).

[18] De remarcat în acest sens Protocolul de colaborare privind educaţia juridică încheiat între Ministerul Justiţiei, Ministerul Educaţiei Naţionale, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Public şi Înalta Curte de Casaţie. Documentul este disponibil online (http://www.just.ro/wp-content/uploads/2017/07/protocol.pdf) accesat la 19.01.2018.

[19] A se vedea Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, republicată (M.Of. nr. 535/03.08.2009).

[20] A se vedea Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative (M.Of. nr. 621/02.09.2010).

[21] A se vedea dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată (M.Of. nr. 702/12.10.2012).

[22] A se vedea dispoziţiile art. 112 şi 1121 C.pen., respectiv dispoziţiile art. 574 C.proc.pen.

[23] A se vedea Legea nr. 318/2015 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (M.Of. nr. 961/24.12.2015).

[24] A se vedea Ordinul Președintelui ANAF nr. 3744/2015 privind stabilirea cazurilor speciale de executare silită, precum şi a structurilor abilitate cu ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii şi efectuarea procedurii de executare silită, cu modificările şi completările ulterioare (M.Of. nr. 981/30.12.2015).

[25] M.Of. nr. 258/19.04.2012.

[26] JO L nr. 68/15.03.2005.

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close