Zoom IN: Restructurarea justiției și statutul procurorilor

feature photo

Acest text constituie un fragment din articolul Restructurarea justiției și statutul procurorilor publicat în revista Curierul Judiciar nr. 5/2018.

 

Autori:

Prof. univ. dr Dan Claudiu Dănișor
Facultatea de Drept, Universitatea din Craiova

Lector univ. dr. Mădălina-Cristina Putinei
Facultatea de Drept, Universitatea din Craiova

 

Articolul este publicat în rubrica Legile justiției.

Sumar:

I. Poate legiuitorul să rezolve problemele structurale ale justiției legate de Ministerul Public situate pe planul scopurilor sistemului?
1. Legiuitorul nu are competența de a rezolva problemele structurale ale justiției care au provocat conflicte juridice de natură constituțională
2. Schimbă modificarea legilor justiției mentalitatea cu privire la funcțiile dreptului penal?
II. Poate rezolva modificarea legilor justiției problemele ridicate de situarea Ministerului Public în cadrul sistemului instituțional?
1. Situarea instituțională a ministerelor publice în dreptul altor țări europene
2. Modificarea legilor justiției și situarea instituțională a Ministerului Public în România
2.1. Destructurarea prin multiplicare a sistemului Ministerului Public în România și întărirea controlului asupra sa
2.2. Pot modificările legislative să clarifice principiul de organizare a Ministerului Public?
III. Concluzii

Rezumat:

Modificările legilor justiției propuse în acest moment nu răspund niciuneia dintre necesitățile structurale fundamentale cauzate de o problemă sistemică macrostructurală, pentru că cele mai multe modificări de această natură necesită revizuirea Constituției. De aceea, ele par a fi mai degrabă jocuri de putere, decât încercări reale de soluționare a problemelor structurale ridicate de statutul mixt al procurorilor în sistemul instituțional românesc. Problema nu pare a fi restructurarea sistemului, ci controlul asupra lui. Or, pornind de la această premiză, restructurarea nu poate avea decât un efect destructurant.

Extras:

(…)

Prima problemă ridicată de organizarea Ministerului Public în România potrivit unui principiu de specializare funcțională este dacă multiplicarea structurilor este un răspuns necesar sau este vorba de o destructurare prin multiplicare. Destructurarea poate fi făcută prin amputarea unor părți ale structurii instituționale, în așa fel încât funcționarea sistemică să fie afectată, dar poate fi făcută și prin înmulţire necontrolată a structurilor, care poate duce la același rezultat. „Este ca şi cum pentru a restructura sistemul membrelor unui om ar trebui să îi tai un picior şi să îi adaugi cinci mâini”[1].

Acest sistem de destructurare prin multiplicare a fost utilizat în cazul justiției și, în special, a Ministerului Public. L-am analizat cu altă ocazie și vom relua aici doar câteva considerații. „Dacă finalitatea dorită este lupta contra corupţiei, reacţia structurală actuală este (…) crearea mai multor parchete specializate şi subordonarea ierarhică mai accentuată a procurorilor, pentru eliminarea posibilităţii de acţiune arbitrară a acestora.

De fapt, această reacţie nu este structurală. Ea priveşte oamenii, nu structurile. Ca şi în cazul clasei politice, ne‑ar trebui, în această optică, un nou corp de magistraţi. De unde îi găsim, nu se spune. Apoi, reacţia aparent structurală este destructurantă. Sistemul judiciar are ca fundament structural independenţa. Restrângerea acesteia nu este o restructurare, căci nu este detectabil niciun alt principiu de organizare a sistemului judiciar. De fapt, ceea ce se urmăreşte (…) este o distrugere a principiului însuşi de structurare a sistemului judiciar. O amputare, deci. În ceea ce priveşte parchetul, el a suferit un proces de multiplicare incoerentă. Mai multe parchete, care împart neclar competenţele, care au sisteme de subordonare incoerente şi care sunt politic controlate. Ca şi în cazul normelor, multiplicarea structurilor nu este o reacţie structurantă, ci destructurantă, căci pentru subiecţii de drept funcţionarea structurilor devine greu de înţeles, ei fiind incapabili să le mai utilizeze în scopul apărării drepturilor şi libertăţilor lor. O destructurare prin multiplicare” [2].

Dacă admitem acest punct de vedere, atunci reacția legislativă care ar asigura o restructurare reală a Ministerului Public ar presupune desființarea DNA și DIICOT și organizarea Ministerului Public în oglindă după sistemul instanțelor judecătorești, care nu sunt specializate funcțional, cum, de altfel, dispune Constituția României, căci afirmația conform căreia „parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată” are sens doar dacă organizarea parchetelor urmează fidel organizarea instanțelor.

Modificările legilor justiției dezbătute în acest moment merg în direcția multiplicării structurilor specializate și, în opinia noastră, susținerea necesității lor maschează logica întăririi controlului. Se propune astfel introducerea unei noi secțiuni, Secțiunea 21 în Legea nr. 304/2004, în vederea creării Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu competențe în urmărirea infracțiunilor săvârșite de judecători și procurori, inclusiv judecătorii și procurorii militari și membrii CSM.

(…)

____________________________________________________

[1] D.C. Dănișor, Democrația deconstituționalizată, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 18.

[2] Idem, p. 18-19.

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close