Speranța de viață în România este printre cele mai scăzute din UE

feature photo

Comisia Europeană a publicat rapoartele care descriu profilul sistemelor de sănătate din 30 de țări. Profilurile de țară în ceea ce privește sănătatea sunt publicate împreună cu un raport însoțitor care indică câteva dintre tendințele majore manifestate în transformarea sistemelor noastre de sănătate și trage principalele concluzii din profiluri.

Profilurile de țară în ceea ce privește sănătatea includ o analiză aprofundată a sistemelor de sănătate, analizând starea de sănătate a populației și factorii de risc importanți, precum și eficacitatea, accesibilitatea și reziliența sistemelor de sănătate din fiecare stat membru al UE. Rapoartele reflectă în mod clar obiectivele pe care diferitele state membre le au în comun, evidențiind posibile domenii în care Comisia poate încuraja învățarea reciprocă și schimbul de bune practici.

Raportul însoțitor subliniază câteva dintre cele mai importante tendințe manifestate în transformarea sistemelor noastre de sănătate:

  • Reticența față de vaccinuri reprezintă o amenințare majoră la adresa sănătății publice peste tot în Europa, amenințare ce poate fi combătută îmbunătățind cunoștințele despre sănătate, contracarând dezinformarea și implicându-i activ pe lucrătorii din domeniul sănătății.
  • Transformarea digitală a promovării sănătății și a prevenirii bolilor poate genera câștigători, dar și perdanți. Este posibil ca oamenii care ar beneficia cel mai mult de asistența medicală prin tehnologie mobilă și de alte asemenea instrumente digitale să fie chiar cei care să aibă cele mai mari probleme în a avea acces ușor la aceste instrumente.
  • Diferențele în ceea ce privește accesul la asistența medicală rămân o realitate foarte pregnantă în UE. Trebuie să se țină seama atât de nevoile clinice, cât și de caracteristicile socioeconomice ale pacienților atunci când se cuantifică accesul la asistența medicală și numeroasele bariere în calea acestuia.
  • Inovările în ceea ce privește mixul de competențe în rândul lucrătorilor din domeniul sănătății indică un mare potențial de sporire a rezilienței sistemelor de sănătate. Peste tot în UE există exemple încurajatoare de transfer al sarcinilor între lucrătorii din domeniul sănătății, în special în ceea ce privește consolidarea rolului asistenților medicali și al farmaciștilor.
  • Ciclul de viață al medicamentelor arată că există o marjă foarte mare de sporire a cooperării statelor membre în scopul de a se garanta terapii sigure, eficace și accesibile ca preț, care să includă toate aspectele, de la cheltuieli raționale la prescrierea responsabilă.

În ceea ce privește România, constatările principale vizează următoarele aspecte:

  • Speranța de viață în România este printre cele mai scăzute din UE; deși a crescut din anul 2000, rămâne cu aproape șase ani sub media UE. Nivelurile ridicate ale mortalității evitabile prin prevenție și ale deceselor evitabile prin cauze tratabile arată că există posibilități de îmbunătățire a abordării factorilor de risc și a eficacității serviciilor de asistență medicală. Speranța de viață la naștere variază substanțial în funcție de gen și nivel de studii. În special, bărbații cu cel mai înalt nivel de studii trăiesc în medie cu 10 ani mai mult decât cei cu cel mai scăzut nivel de studii.
  • Factorii de risc comportamentali sunt răspândiți și reprezintă o amenințare serioasă la adresa sănătății populației. Alimentația deficitară și lipsa activității fizice sunt preocupări majore. Deși ratele de obezitate la adulți sunt printre cele mai scăzute din UE, nivelurile excesului de greutate și ale obezității în rândul copiilor au crescut semnificativ în ultimii ani. Peste 30 % dintre bărbați fumează (dar procentul la femei este de numai
    8 %), iar fumatul regulat în rândul adolescenților se situează, de asemenea, la un nivel ridicat. Consumul de alcool este ridicat, 50 % din bărbați consumând episodic alcool în exces în mod regulat. Nu au existat inițiative recente care să vizeze alcoolul și rămâne de văzut dacă vor fi eficiente noile reglementări privind tutunul introduse în 2016.
  • Cheltuielile pentru sănătate au atins un minim istoric și sunt mai mici decât în orice altă țară din UE atât pe cap de locuitor, cât și ca procent din PIB (5,2 % din PIB în 2017, comparativ cu media UE de 9,8 %).  Subfinanțarea sistemului afectează capacitatea României de a răspunde nevoilor actuale ale populației, situație care va deveni din ce în ce mai dificilă pe măsură ce populația îmbătrânește și baza de resurse se restrânge.
  • Aceste cheltuieli limitate sunt orientate către spitale și serviciile spitalicești. Se explică astfel motivul pentru care asistența medicală primară și comunitară rămân subdezvoltate. Ineficiența serviciilor de sănătate, inclusiv excesul de paturi în spitale, subdezvoltarea chirurgiei ambulatorii și integrarea slabă a asistenței medicale, agravează situația. Strategia Națională de Sănătate 2014-2020 și stimulentele financiare din partea UE sprijină furnizarea de servicii în cele mai eficiente unități din punct de vedere al costurilor și au ca scop îmbunătățirea conexiunilor la nivelul asistenței medicale, precum și cu alte sectoare.
  • Majoritatea cheltuielilor pentru sănătate sunt finanțate din fonduri publice (79 %), dar ponderea cheltuielilor suportate de pacient (aproximativ 20 %) poate fi substanțială, în special pentru persoanele vulnerabile. Majoritatea cheltuielilor suportate de pacient sunt destinate produselor farmaceutice. Pe lângă costuri, distribuția neuniformă a unităților medicale și a lucrătorilor din domeniul sănătății reprezintă obstacole în calea accesului la asistență, în special pentru persoanele care locuiesc în zonele rurale. Lacunele actuale în materie de acoperire a populației în ceea ce privește sistemul de asigurări sociale de sănătate lasă, de asemenea, descoperite anumite grupuri, cum ar fi persoanele fără carte de identitate (situație care afectează în mod disproporționat populația de etnie romă), persoanele fără venituri, care nu sunt înregistrate pentru a beneficia de prestații sociale, sau persoanele din economia informală, care nu își declară veniturile.
  • Deficitele de forță de muncă din domeniul sănătății se mențin ridicate, numărul medicilor și al asistenților medicali fiind unul dintre cele mai scăzute din Europa. În 2018, guvernul a abordat acest aspect în cadrul unei ordonanțe de urgență, acordând majorări salariale substanțiale și rapide, care au determinat creșterea cu peste 100 % a remunerațiilor medicilor rezidenți din spitalele publice. Această măsură a fost o reacție la proteste și se speră că îmbunătățirea salariilor va contribui la păstrarea personalului medical și la reducerea emigrației acestuia.
  • Sistemul de sănătate din România se confruntă, de asemenea, cu probleme la nivel de guvernanță. Nu există o evaluare sistematică a performanței, iar transparența, în general, lipsește. Au avut loc schimbări frecvente la nivel de conducere, numărul miniștrilor sănătății în ultimul deceniu fiind de 15, precum și schimbări frecvente la nivelul conducerii Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Acest lucru afectează stabilitatea, coordonarea și progresul reformelor.

Sursa: https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/ip_19_6336

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close