Proiectul Noului Cod de procedura civila – un moment important al reformei justitiei in Romania

Prof.univ.dr. Viorel Mihai Ciobanu

Actualul Cod de procedura civila a fost elaborat in anul 1865 dupa modelul Codului Cantonului Geneva din 1819 si a Codului de Procedura civila francez din 1806, constituind un progres fata de reglementarile locale existente. Comisia de redactare a urmarit sa asigure procedurii trei calitati esentiale, care caracterizeaza o buna procedura: simplitatea, rapiditatea si eficacitatea[1]. Cu toate acestea, codul nu a fost scutit de critici si nici de modificari, care au intervenit chiar in secolul 19 (la 9 martie 1879) si apoi in secolul 20 (reforma lui Dissescu de la 1900, legile de accelerare a judecatilor din 1925, 1929 si 1943). Ele au continuat si in perioada comunista (de exemplu, in anii 1949, 1950, 1952, 1957, 1969, 1972, 1976 si 1985), dar din fericire au ramas aproape intacte marile institutii, indeosebi judecata in prima instanta si executarea silita. Dupa decembrie 1989, principalele modificari ale codului au fost aduse prin Legea nr. 59/1993, O.U.G. nr. 138/2000, Legea nr. 219/2005 si Legea nr. 459/2006.

De foarte multi ani se vorbeste insa de necesitatea unui nou cod care sa asigure o reglementare unitara, moderna si care sa raspunda asteptarilor justitiabililor, dar si judecatorilor si partenerilor lor in infaptuirea actului de justitie: procurori, avocati, consilieri juridici, executori judecatoresti. Problema a devenit stringenta mai ales dupa ce Romania a dobandit o noua Constitutie in anul 1991, revizuita in 2003, care a impus noi exigente chiar pe plan procesual si dupa aderarea Romaniei, in anul 1994, la Conventia europeana a drepturilor omului. Dezideratele de la 1865 pentru o buna procedura – simplitate, rapiditate, eficacitate – au ramas, dar ele au capatat si alte nuante, principala preocupare fiind aceea de crestere a calitatii actului de justitie.

Comisia de redactare a Proiectului a avut in vedere evolutia legislatiei, pe cea existenta in tara noastra, si numeroase acte normative similare: Codul de procedura civila francez si legislatia aferenta executarii silite, Codul judiciar belgian, Codul de procedura civila german, Codul de procedura civila italian, Codul de procedura civila elvetian, Codul de Procedura civila al provinciei Quebec, Codul de procedura civila spaniol, Codul de procedura civila portughez, Codul de procedura civila olandez, Codul de procedura civila finlandez, Codul de procedura civila model pentru America de Sud, elaborat sub egida Institutului Ibero – American de Drept Procesual, Regulile transnationale de Procedura civila si Proiectul european de armonizare a procedurii civile. In elaborarea textelor s-a tinut seama si de jurisprudenta Curtii Constitutionale, a Curtii Europene a Drepturilor Omului si a instantelor comunitare.

S-au facut deja auzite voci in sensul ca nu ar fi un cod nou. Desigur nu au fost schimbate complet toate institutiile, nu au fost preluate integral reglementarile din alte tari, ci pentru a se pastra specificul national, au fost mentinute acele reguli care si-au dovedit eficacitatea. Pe de alta parte, sunt si modificari substantiale, atat in ceea ce priveste structura, cat si continutul reglementarii. Sa vedem, pe scurt, care sunt principalele noutati.

Din punctul de vedere al structurii codul debuteaza cu un titlu preliminar, in care se stabilesc domeniul de reglementare, principiile fundamentale si regulile de aplicare a legii de procedura civila. Este pentru prima oara in legislatia procesual civila din Romania cand sunt grupate in chiar debutul codului principiile directoare ale procesului civil, unele care erau consacrate disparat ori indirect si in vechiul cod (de exemplu, dreptul de dispozitie al partilor, obligatiile partilor, buna-credinta, contradictorialitatea, publicitatea, oralitatea, nemijlocirea) si altele noi, evocate in alte acte normative sau doar in doctrina si jurisprudenta (de exemplu, legalitatea, egalitatea, obligatiile tertilor in desfasurarea procesului, limba desfasurarii procesului, continuitatea, incercarea de impacare a partilor, respectul cuvenit justitiei).

In legatura cu aceasta ultima categorie facem o mentiune speciala privind dreptul la un proces echitabil si rezolvarea lui intr-un termen optim si previzibil. De ce „termen optim si previzibil”, in conditiile in care Constitutia in art. 21 si Conventia europeana a drepturilor omului in art. 6 vorbesc de „termen rezonabil”? Deoarece Consiliul Europei, prin Comisia Europeana pentru Eficacitatea Justitiei, a stabilit, inca din iunie 2004, ca termenul rezonabil este baza limita care separa incalcarea Conventiei de neincalcarea acesteia si care nu poate fi considerat ca un rezultat suficient daca este atins, stabilind ca obiectiv pentru sistemul juridic judecarea fiecarei cauze intr-un termen optim si previzibil. Pe de alta parte, tot ca o noutate apare si solutia din art. 23 care stabileste regula aplicarii in timp a normelor de procedura civila, in sensul ca dispozitiile legii noi se aplica numai proceselor si executarilor silite incepute dupa intrarea ei in vigoare. In raport cu aceasta regula noua si legea aplicabila proceselor in curs, , mijloacelor de proba si hotararilor pronuntate (art. 24-26). S-a optat pentru aceasta reglementare in incercarea de a evita declinarile de la o instanta la alta, existenta proceselor in care se aplica reguli procedurale diferite derutand in acest fel de judecatori, dar si pe justitiabili si, pana la urma, intarzierea judecatii.

Dupa titlul preliminar urmeaza ca si in prezent, sapte carti, dar partial modificate in ce priveste obiectul de reglementare si substantial modificate in privinta continutului: Cartea I – Dispozitii generale (in prezent Competenta), Cartea II – Procedura contencioasa, Cartea III – Procedura necontencioasa, Cartea IV – Despre arbitraj, Cartea V – Despre executarea silita, Cartea VI – Proceduri speciale si Cartea VII – Procesul civil international (in prezent Dispozitii finale).

In cadrul Cartii I s-au reglementat aspectele ce tin de institutiile generale ale procesului civil: actiunea civila, participantii la procesul civil, competenta instantelor judecatoresti, actele de procedura, termenele procedurale, amenzile judiciare si despagubiri. Semnalam ca aspecte noi: definirea actiunii civile, stabilirea deosebirii ei fata de cerere si a conditiilor de exercitiu (art. 28-30); stabilirea cazurilor de incompatibilitate (art. 40) pentru a asigura in grad cat mai inalt impartialitatea judecatorului, obtinerea si recuzarea fiind doar mijloacele prin care se invoca incompatibilitate de catre judecator, respectiv de catre partea interesata; introducerea fortata in cauza, din oficiu, a altor persoane in conditiile legii (art. 75); stabilirea tribunalului ca instanta cu plenitudine de competenta in prima instanta (art. 90); stabilirea regulilor pentru determinarea competentei dupa valoare (art. 93-101); competenta pentru solutionarea cererii accesorii, aditionale si incidentale, precum si in cazul apararilor si cererilor incidentale (art. 115-116); aplicarea dispozitiilor privind exceptia de necompetenta si a conflictelor de competenta si in cazul sectiilor sau completelor specializate (art. 127); rezolvarea cererii de stramutare pe motiv de banuiala legitima a fost data in competenta instantei ierarhic superioare (art. 131); citarea si comunicarea altor acte de procedura se va face, pentru a pastra confidentialitatea, in plic inchis dupa regulile stabilite (art. 143-162); definirea nulitatii si a termenelor procedurale (art. 163-169).

Cartea II, cea mai ampla, reglementeaza in peste 300 de articole modul de judecata in prima instanta, in apel si in caile extraordinare de atac. Cat priveste judecata in prima instanta, principala noutate pe care dorim sa o evocam se refera la faptul ca ea va cunoaste doua etape, cercetarea procesului si dezbaterea fondului. In prima etapa care se desfasoara in camera de consiliu, fara publicitate (art. 202), se indeplinesc in conditiile legii actele de procedura la cererea partilor sau din oficiu, pentru pregatirea dezbaterii in fond a procesului, daca va fi cazul. In acest scop instanta va rezolva exceptiile, va examina cererile de interventie, precum si fiecare pretentie si aparare in parte, va dispune masuri asiguratorii, va incuviinta si administra probe etc. La primul termen de judecata, la care partile sunt legal citate, judecatorul, dupa ascultarea partilor, va estima durata necesara pentru cercetarea procesului, tinand cont de imprejurarile cauzei, astfel incat procesul sa fie solutionat intr-un termen optim si previzibil. Pentru motive temeinice, ascultand partile, judecatorul va putea reconsidera aceasta durata. Pentru cercetarea procesului judecatorul fixeaza termene scurte, chiar de la o zi la alta. Cand judecatorul se socoteste lamurit, prin incheiere, declara cercetarea procesului incheiata si fixeaza termen pentru dezbaterea fondului in sedinta publica (art. 226-232). In principiu, in aceasta a doua etapa daca partile nu mai au cereri de formulat ori nu exista alte incidente procedurale, presedintele da cuvantul partilor pe fond, pentru a-si sustine cererile si apararile formulate in proces, iar cand se considera lamurit inchide dezbaterile (art. 377-382). Tot ca o noutate apare faptul ca in Codul de procedura civila se reglementeaza si admisibilitatea probelor, care in prezent se afla in codul civil, asigurandu-se o reglementare unitara. In sfarsit pentru prima oara sunt reglementate expres efectele hotararii judecatoresti (art. 417-422).

In legatura cu reglementarea cailor de atac, este observat ca s-a introdus un capitol care cuprinde dispozitii generale si comune privind exercitarea lor (legalitatea caii de atac, subiecte, ordinea exercitarii cailor de atac, intelegerea partilor in caile de atac, achiesarea la hotarare). In cadrul acestui capitol s-a rezolvat si controversa privind partea din hotarare care poate fi atacata (art. 448).

Trecand peste perfectionarile aduse textelor care reglementeaza apelul semnalam ca o solutie noua pregatirea dosarului pentru judecata apelului de catre instanta a carei hotarare se ataca: presedintele instantei dispune comunicarea cererii de apel, respectiv a motivelor de apel, intimatului impreuna cu inscrisurile noi si punandu-i in vedere obligatia de a depune intampinarea in termen de cel mult 15 zile de la data comunicarii; aceeasi instanta comunica intampinarea apelantului, punandu-i-se in vedere obligatia de a depune la dosar raspunsul la intampinare in termen de cel mult 10 zile de la data comunicarii intampinarii. Intimatul va lua cunostinta de acest act de la dosar; presedintele, dupa implinirea termenului de apel pentru toate partile, precum si a termenelor la care ne-am referit, va inainta dosarul instantei de apel, impreuna cu apelurile facute (apelul principal si, daca este cazul, apelul incident ori apelul provocat), intampinarea, raspunsul la intampinare si dovezile de comunicare a acestor acte. Daca s-a formulat atat apel, cat si cereri de indreptare, lamurire sau completare a hotararii, dosarul nu va fi trimis instantei de apel decat dupa implinirea termenului de apel privind hotararile date asupra acestor din urma cereri (art. 458-461).

Cat priveste recursul, competenta solutionarii acestuia revine, in principiu, Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care urmeaza sa examineze conformitatea hotararii atacate cu regulile de drept aplicabile, asigurandu-se in acest fel o practica judiciara unitara la nivelul intregii tari. Din pacate datorita unor motive ce tin de baza materiala si umana, sunt prevazute prea numeroase categorii de hotarari care nu ajung in fata instantei de recurs, ci se opresc la nivelul instantelor de apel (art. 470). S-a introdus recursul incident si recursul provocat, iar pregatirea dosarului pentru judecata in recurs se face, cu adaptarile corespunzatoare, ca si in cazul apelului. S-a reintrodus la Inalta Curte de Casatie si Justitie, procedura de filtrare a recursurilor, substantial imbunatatita fata de incercarea realizata prin O.U.G. nr. 58/2003. In sfarsit, sa mentionam ca s-a eliminat posibilitatea modificarii hotararii, in caz de admitere a recursului, revenindu-se la solutia din 1993 si pastrandu-se numai solutia casarii.

Cartea II se incheie cu doua titluri care urmaresc asigurarea unei practici judiciare unitare (recursul in interesul legii si sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept) si evitarea tergiversarii procesului.

Reglementarile din cartile III si IV, procedura necontencioasa si respectiv, arbitraj au fost perfectionate ca urmare a semnalelor din doctrina si jurisprudenta.

Cartea V, despre executarea silita, a fost substantial modificata pentru a se asigura o mai mare celeritate in desfasurarea acestei faze a procesului civil, in conditii care sa asigure ocrotirea drepturilor creditorului, dar si ale debitorului. De semnalat ca proiectul propune ca executarea silita a tuturor titlurilor executorii cu exceptia celor fiscale, sa se faca numai de catre executorul judecatoresc, chiar daca prin legi speciale se dispune altfel (art. 602). In acest fel s-a cautat sa fie reduse substantial cazurile in care executarea se face chiar de catre creditori, prin executori proprii.

In Cartea VI, alaturi de proceduri speciale reglementate si in prezent (divort, ordonanta presedintiala, actiunile posesorii, oferta reala etc.) si-au gasit locul si alte proceduri: punerea sub interdictie judecatoreasca, declararea mortii, procedura ordonantei de plata, evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fara drept, procedura privitoare la inscrierea drepturilor dobandite in temeiul uzucapiunii, cautiunea judiciara, procedura cu privire la cererile cu valoare redusa.

Cartea a VII-a, referitoare la procesul civil international, si care este cu totul noua fata de codul in vigoare, se aplica proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate in masura in care prin tratatele internationale la care Romania este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel.

Proiectul codului a fost elaborat de o comisie din care am facut parte, alaturi de specialistii Ministerului Justitiei, Conf.univ.dr. Mihaela Tabarca (Judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie), Dr. Iulian Galca (judecator, fost presedinte al Curtii de Apel Alba, fost presedinte al Consiliului Superior al Magistraturii), Valentin Mitea (judecator, vicepresedintele Curtii de Apel Cluj), Dr. Gheorghe Florea (avocat, presedintele Uniunii Nationale a Barourilor din Romania), profesor Nicolae Turcu (presedintele Sectiei de Drept privat a Consiliului Legislativ), Prof.univ.dr. Gabriel Boroi, Conf.univ.dr. Flavius Baias (decanul Facultatii de Drept din Bucuresti), Conf.univ.dr. Marian Nicolae si subsemnatul, in calitate de coordonator.

Pentru a curma orice fel de dubii este de precizat ca proiectul a beneficiat de o dezbatere publica reala: a fost afisat pe site-ul Ministerului Justitiei cateva luni si au avut loc dezbateri si intalniri cu judecatori, avocati, notari publici, executori judecatoresti, executori bancari, mediatori etc. A fost solicitat, de asemenea, punctul de vedere al Prof.univ.dr. Ioan Deleanu si Prof.univ.dr. Ioan Les. Au fost examinate sute de observatii, sugestii si critici dintre care multe au fost retinute si incorporate in proiect. Alte modificari, se vor face desigur si in Comisia Parlamentului ce va examina proiectul si pe baza altor amendamente.

Nici nu a fost adoptat noul cod si s-au exprimat deja rezerve in legatura cu el. Din pacate ele nu sunt motivate sau dovedesc o lectura foarte sumara a reglementarii. Dar, asa cum se intampla de obicei, cei care critica lentoarea desfasurarii procesului civil si calitatea actului de justitie sunt adesea primii care refuza orice schimbare, preferand rutina. Ramane ca aplicarea in practica sa demonstreze daca solutiile alese au fost mai potrivite si daca au fost de natura sa schimbe modul in care este in prezent perceputa justitia civila.

In sfarsit, sa precizam ca este de dorit ca intrarea in vigoare a noului cod sa aiba loc la un interval mai lung de la publicare, cel putin un an, pentru a exista intervalul necesar pentru aprofundarea dispozitiilor sale si pentru asigurarea logisticii necesare. Şi, foarte important, intrarea in vigoare sa aiba loc concomitent cu Codul civil, deoarece intre cele doua coduri exista o stransa legatura, expresie a corelatiei dintre continut si forma. In Raportul de prezentare a Proiectului Codului de Procedura civila catre Consiliul de Stat, din anul 1865, se sublinia ca „procedura este inima legislatiunii unui stat… Codicele civil, fara procedura, este ca un corp fara inima, este ca o buna si complecta masina careia ii lipseste puterea motrice”[2]. Sau, in doctrina din perioada interbelica se arata ca „daca procedura civila nu e altceva decat un total de reguli pentru a pune in valoare regulile de drept civil, atunci culoarea procedurii civile va fi culoarea dreptului civil. Cand dreptul de fond isi schimba fizionomia, atunci si procedura isi schimba aspectul”[3]. Din acest punct de vedere lucrurile stau la fel si astazi.

____________________________

[1] A se vedea I.G. Sandulescu-Nanoveanu, Explicatiunea teoretica si practica a Codului de procedura civila, Bucuresti, 1879, p. 28.
[2] G. Plastara, Curs de procedura civila, Bucuresti, 1940, p. 6.
[3] E. Herovanu, Curs de procedura civila, Ed. O. Mihaita, Bucuresti, 1929/1930, p. 39-40.

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close