Proiectul noului Cod de procedura penala – miza reformei procesului penal roman
Judecator Mihail Udroiu
Intrat in vigoare in ianuarie 1969, actualul Cod de procedura penala a trebuit initial sa faca fata rigorilor procesului penal ale statului totalitar, pentru ca ulterior, cu multiple modificari, sa fie adaptat exigentelor unui stat democratic. Ratificarea de catre Parlamentul Romaniei, in anul 1994, a Conventiei (europene) pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale a condus la aplicarea directa in cadrul procesului penal a standardelor europene de protectie, constatandu-se numeroase situatii in care normele de procedura penala romane se aflau intr-o vadita contradictie cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Modificarile legislative survenite in ultimele doua decenii au acoperit, in parte, lipsurile unei legislatii din ce in ce mai decuplata de preocuparile existente la nivel european in privinta garantiilor procedurale si, in general, a reformei procedurilor penale, nefiind apte sa restructureze logica procesului penal in scopul asigurarii fiabilitatii procedurilor. In acest context, elaborarea Proiectului noului Cod de procedura penala (in continuare Proiectul), a avut in vedere asezarea procesului penal pe pilonii unor noi principii care, alaturi de cele clasice, sa contribuie la o mai buna infaptuire a justitiei penale cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Aceasta structura reprezinta nucleul dur al reglementarii desfasurarii unui nou model de proces penal in cadrul caruia sa fie constatate la timp, in mod complet si fara echivoc, faptele care constituie infractiuni, astfel incat nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala, iar orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit legii.
Elaborarea noii codificari a urmarit, pe de o parte, asigurarea eficientei procesului penal si definirea limitelor puterilor coercitive ale statului, iar, pe de alta parte, garantarea drepturilor suspectului sau inculpatului si ale celorlalte parti si subiecti procesuali principali, astfel incat sa fie respectate prevederile Constitutiei, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementari comunitare, precum si ale pactelor si tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte.
Asadar, s-a urmarit ca noile reguli procedurale sa garanteze preeminenta dreptului, respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, sa garanteze echitabilitatea si eficacitatea procesului penal prin inlaturarea anacronismelor, a incompatibilitatilor in exercitarea functiilor judiciare, ineficientei si lipsei de celeritate in cadrul procedurilor penale. In procesul de elaborare a Proiectului, Comisia a avut in vedere atat evolutia legislatiei si a jurisprudentei romane, a jurisprudentei Curtii Constitutionale ori a Curtii Europene a Drepturilor Omului, cat si alte codificari din state membre ale Uniunii Europene sau din state din sud-estul Europei in care au fost adoptate recent noi coduri, cum ar fi, de pilda: Codul de procedura penala german, Codul de procedura penala italian, Codul de procedura penala francez, Codul de procedura penala sarb, Codul de procedura penala al Bosniei Hertegovina.
Tot astfel, au fost avute in vedere o serie de instrumente juridice comunitare ori adoptate in cadrul Consiliului Europei, dintre care amintim pe urmatoarele: Conventia Consiliului Europei privind criminalitatea informatica, rezolutii si recomandari ale Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei [de pilda, Rezolutia nr. 1165 (1998) privind dreptul la viata privata; Recomandarea nr. 1245 (1994) privind privarea de libertate in cursul judecatii], recomandari ale Comitetului de Ministri al Consiliului Europei [de exemplu, Recomandarea (2005) 10 privind tehnicile speciale de ancheta in legatura cu infractiunile grave, inclusiv acte de terorism; Recomandarea nr. R (2005) 9 cu privire la protectia martorilor si a colaboratorilor justitiei; Recomandarea nr. R (2000) 19 cu privire la rolul procurorului in sistemul justitiei penale; Recomandarea nr. R (94) 12 cu privire la independenta, eficienta si rolul judecatorului; Recomandarea nr. R (87) 18 cu privire la simplificarea justitiei penale] sau documente adoptate la nivelul Uniunii Europene [Decizia-cadru a Consiliului (2001/220/JAI) din 15 martie 2001 privind statutul victimei in cadrul procesului penal; Rezolutia Consiliului din 23 noiembrie 1995 privind protectia martorilor in cadrul luptei impotriva criminalitatii organizate la nivel international].
Proiectul cuprinde numeroase modificari si institutii noi fata de legislatia procedural penala actuala atat in ceea ce priveste Partea generala, cat si in Partea speciala a Codului, dintre care vom prezenta, pe scurt, in continuare, pe cele mai semnificative.
Proiectul include in cadrul organelor judiciare, alaturi de instantele judecatoresti si organele de urmarire penala, pe judecatorul de drepturi si libertati si pe judecatorul de camera preliminara, care vor avea atributii specifice in materia drepturilor si libertatilor suspectului sau inculpatului, respectiv a verificarii legalitatii administrarii probelor in faza de urmarire penala si a legalitatii sesizarii instantei de judecata de catre procuror.
In privinta competentei organelor judiciare, tribunalele vor avea plenitudine de competenta in prima instanta, urmand a judeca toate infractiunile, cu exceptia celor date in mod expres in competenta altor instante. Judecatoriile vor avea o competenta limitata, judecand in prima instanta infractiunile pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, precum si cele pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii de cel mult cinci ani. Curtile de apel vor judeca toate apelurile, iar Inalta Curte de Casatie si Justitie va judeca recursul in casatie (cale extraordinara de atac).
Alaturi de parti (inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente), Proiectul prevede printre participantii la procesul penal si pe subiectii procesuali principali (suspectul si persoana vatamata) care, desi nu sunt parti in procesul penal, se bucura de garantii procesuale adecvate, in acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si cu reglementarile europene in materia drepturilor victimelor.
Separatia functiilor judiciare este consacrata cu rang de principiu fundamental al procesului penal. Proiectul a creat un sistem newtonian de separare si echilibre intre functiile judiciare in vederea asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, prevazand:
a) functia de urmarire penala (de ancheta) exercitata de procuror si de organele de cercetare ale politiei judiciare care strang probele pentru a se constata daca exista sau nu temeiuri de trimitere in judecata a inculpatului. Faza de urmarire penala cunoaste doua etape: investigarea faptei si investigarea persoanei, procedura fiind, in principiu, nepublica si necontradictorie. Procurorul este actorul principal al urmaririi penale, iar in exercitarea functiei de ancheta conduce si supravegheaza activitatea organelor de cercetare penala ale politiei judiciare si ale organelor de cercetare penala speciale, putand totodata sa efectueze orice act de urmarire penala.
A fost creata o structura flexibila si eficienta in care procurorul nu mai este obligat sa efectueze acte de urmarire penala (cu exceptia dispozitiilor procedurale din legile speciale care completeaza Codul, precum si a infractiunilor pentru care competenta de judecata in prima instanta apartine Curtii de apel sau Inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si in alte cazuri prevazute de lege), insa are rol activ detinand controlul intregii urmariri penale, in cadrul careia poate stabili planul de ancheta, strategii sau dispune masuri operative ori procesuale. Chiar daca competenta generala de efectuare a urmaririi penale apartine organelor de cercetare penala, procurorul nu ramane la stadiul de intermediar intre politie si instanta de judecata, reprezentand figura-cheie a procedurilor desfasurate in faza de urmarire penala.
Proiectul a prevazut, cu titlu de principiu, ca procurorul este obligat sa puna in miscare si sa exercite actiunea penala din oficiu atunci cand exista probe din care rezulta motive intemeiate cu privire la savarsirea unei infractiuni. Obligativitatea exercitarii actiunii penale a fost atenuata prin introducerea principiului oportunitatii urmaririi penale ce este inerent activitatii parchetelor (regimul legalitatii temperate a urmaririi penale), in baza caruia procurorul va putea renunta motivat la urmarirea penala in cazurile si conditiile strict si limitativ prevazute de lege.
b) functia de instructie (in sens modern), ce presupune atat dispozitia asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei in faza de urmarire penala, cat si verificarea legalitatii trimiterii sau netrimiterii in judecata, este exercitata de judecator.
Judecatorul de drepturi si libertati se pronunta cu privire la actele si masurile dispuse in cursul urmaririi penale, prin care se restrang drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei; acesta solutioneaza cererile, propunerile, plangerile, contestatiile sau orice alte sesizari privind: masurile preventive (controlul judiciar, controlul judiciar pe cautiune, arestul la domiciliu, arestarea preventiva); masurile asiguratorii; masurile de siguranta cu caracter provizoriu; actele procurorului, in cazurile prevazute de lege; incuviintarea perchezitiilor domiciliare sau informatice, a tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii; administrarea anticipata a probelor. Prin intermediul institutiei judecatorului de drepturi si libertati se aduce o garantie suplimentara contra arbitrariului in materia masurilor privative sau restrictive de drepturi si libertati.
In faza de camera preliminara judecatorul analizeaza legalitatea actului de trimitere in judecata, a probelor pe care se bazeaza acesta, precum si legalitatea solutiilor de netrimitere in judecata dispuse de procuror, fiind asigurate astfel exigentele de legalitate, celeritate si echitate a procesului penal. In acest fel, sunt inlaturate incongruentele legislatiei actuale privind dezbaterea legalitatii actului de sesizare, precum si posibilitatea restituirii ulterioare, in faza de judecata, a dosarului la parchet, datorita faptului ca legalitatea probatoriului si a trimiterii in judecata sunt solutionate in aceasta faza.
c) functia de judecata ce se realizeaza de catre instanta de judecata in complete legal constituite. Proiectul prevede doua grade de jurisdictie (prima instanta si apel), hotararea judecatoreasca devenind definitiva si executorie, cel tarziu, dupa pronuntarea deciziei instantei de apel.
Impotriva hotararii definitive pot fi exercitate, in general, doua cai extraordinare de atac: revizuirea si recursul in casatie (numai pentru motive de nelegalitate).
Pentru situatiile in care hotararea definitiva de condamnare a fost pronuntata ca urmare a judecarii in lipsa, Proiectul instituie o noua cale extraordinara de atac de retractare, prin intermediul careia persoana condamnata care a fost judecata in lipsa (inculpatul care la judecata nu a avut cunostinta de proces sau care, desi a avut cunostinta de proces in orice mod, a lipsit in mod justificat de la judecarea cauzei), poate solicita redeschiderea procesului penal in termen de sase luni din ziua in care a luat cunostinta ca s-a desfasurat un proces penal impotriva sa, daca intre timp nu s-a implinit termenul de prescriptie a raspunderii penale.
Proiectul consacra elemente de justitie negociata prin reglementarea institutiei acordului de vinovatie, inspirata din procedura anglo-saxona plea barganing, cat si din modelul similar francez (la comparution sur reconnaissance prealable de culpabilité) ori italian (patteggiamneto). Astfel, cand din probele administrate rezulta suficiente date cu privire la existenta faptei pentru care s-a pus in miscare actiunea penala si cu privire la vinovatia inculpatului major, procurorul, din oficiu sau la solicitarea inculpatului, are posibilitatea de a incheia cu acesta un acord de recunoastere a vinovatiei, ce are ca obiect recunoasterea comiterii faptei si acceptarea incadrarii juridice pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala si priveste felul si cuantumul pedepsei (principale, accesorii sau complementare), precum si forma de executare a acesteia.
Proiectul a beneficiat de o dezbatere publica reala, fiind afisat pe site-ul Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, totodata fiind organizate intalniri de lucru si conferinte atat in Bucuresti, cat si in mari orase din tara, pentru a se oferi prilejul celor interesati sa discute cu specialistii ce au redactat Proiectul despre principalele elemente de noutate si sa formuleze propuneri de imbunatatire a acestuia. La unele dintre aceste dezbateri au participat si expertii Fundatiei Germane pentru Cooperare Juridica Internationala IRZ, care au oferit asistenta tehnica Comisiei romane pe parcursul elaborarii Proiectului. Proiectul urmeaza a fi supus dezbaterii parlamentare incepand cu luna septembrie 2009.
In final, trebuie subliniat ca asigurarea functionalitatii sistemului justitiei penale nu se poate realiza decat prin intrarea concomitenta in vigoare a celor trei proiecte de legi elaborate in cadrul Ministerului Justitiei: Codul penal, Codul de procedura penala si Legea privind executarea pedepselor. Totodata, organele puterii legislative si executive trebuie sa asigure finantarea adecvata a sistemului judiciar, personalul si logistica necesara functionarii noilor institutii procedurale.
