Criza din Justitie. Cauza si solutii
Prof.univ.dr. Gheorghe Piperea
In ultimele trei saptamani am observat ca, in lipsa oricarei reactii credibile si coerente a CSM, judecatorii insisi, cu o forta de mobilizare incredibila, au luat atitudine si au propus spre aplicare propriile solutii la criza din justitie, de departe cea mai desteapta – dar si cea mai controversata – fiind propunerea de a opri sedinta de judecata la 14:30, pentru a putea delibera pana la 16:00, in asa fel incat si judecatorii sa poata termina lucrul la finele celor 8 ore zilnice, si justitiabilii sa fie scutiti de a sta pe holurile tribunalelor pana pe la opt seara. N-ar fi rau ca judecatorii sa dea termen de pe o zi pe alta, pana epuizeaza listele de sedinta dintr-o zi sau perioada anume. Pe de alta parte, n-ar fi fost rau daca judecatorii s-ar fi sesizat contra reprezentantilor lor in CSM si ar fi cerut revocarea lor pentru ineficienta si lipsa de implicare. Eu personal nu i-am vazut pe acesti alesi decat pe la televizor, in talk-show-uri interminabile si inutile in care se intreceau in platitudini cu vedetele politico-juridice de la TV.
Dar, sa vedem care sunt cauzele reale, vechi si recente, ale crizei din justitie.
In conditiile in care inca din 2004 legea de organizare judiciara prevede trecerea bugetului sistemului judiciar in gestiunea integrala si exclusiva a ICCJ, aceasta norma legala este in „nelucrare” de peste 5 ani. Nu stiu cum s-a putut amana pana in prezent acest transfer de buget de la MJ, la ICCJ, dar stiu ca solutia actuala (faptica, si nu legala), este justificata exclusiv politic, intrucat: (i) fiind vorba de un buget al unui minister, el poate fi „ajustat” dupa nevoi conjuncturale: daca e criza, nu ne impiedica nimeni sa declaram ca nu sunt bani la buget si ca sporurile obtinute in justitie de magistrati (fortat sau nu, nu mai conteaza acum) se amana la plata in 2011; daca avem nevoie de bani care sa fie pompati in administratiile locale pentru a putea coafa realitatile ca sa arate bine la alegeri, mutam banii din taxe de timbru la autoritatile locale; (ii) banii fiind la Guvern, ei se pot da sau nu dupa „nevoi”: daca justitia ridica glasul si se „da” prea independenta, nu-i bai, ca ii readucem noi la sentimente mai bune, reducandu-le bugetul; probabil ca puterea a ajuns la concluzia ca prea multa independenta a justitiei strica.
In urma cu aproape doua luni, taxele de timbru (care, intre timp, au fost consistent marite) au trecut de la bugetul national la bugetele locale. In afara de haosul creat de lipsa de coordonare in materie de colectare a acestei taxe, trebuie observat ca o suma de aproape 200 milioane care se incaseaza anual din taxele de timbru, in loc sa fie alocati exclusiv catre sustinerea si finantarea sistemului judiciar, este acum orientata catre bugetele locale. Stim cu totii ca si bugetele locale au nevoie de bani, mai ales pentru finantarea CET-urilor sau a salariilor cadrelor didactice, de exemplu. Dar mai stim ca aceasta manevra s-a mai facut in trecut si s-a renuntat la ea imediat dupa alegeri. Si, in afara de faptul ca pentru astfel de cheltuieli ale primariilor trebuie gasite alte surse de finantare, hai sa vedem ce fac primariile cu banii din taxe de timbru: varuiesc copacii din parcuri, plombeaza sosele, monteaza fantani arteziene in culori si polifonie (?!!) si, in general, coafeaza fatada localitatilor noastre, urbane sau rurale, care au primar fie de la… fie de la… (impreuna, fac cam 70% din voturile din Parlament, nu e nevoie sa vi-i spun, ii stiti) si care au fiecare cate un candidat la presedintie de sustinut pentru campania din toamna. Banii cu care statul trebuia sa finanteze un minim de cheltuieli necesare functionarii justitiei sunt deturnati de Ministrul Finantelor catre primarii. Taxele judiciare de timbru sunt cheltuite nu pentru sustinerea sistemului judiciar, ci pentru sustinerea campaniei electorale.
Observ ca, informal si in afara sau in pofida CSM, judecatorii si-au format lideri de opinie foarte eficienti. In afara de faptul ca, la viitoarele alegeri pentru CSM, acesti lideri ar trebui sa fie acolo, in CSM, sa ceara reintoarcerea taxelor de timbru la bugetul justitiei, sa ceara utilizarea exclusiva a taxelor de timbru pentru finantarea sistemului judiciar (in definitiv, acesti bani se produc in sistemul judiciar, iar principiul subsidiaritatii obliga statul sa lase cei mai multi din acesti bani celor care ii produc) si sa ceara Guvernului sa aloce obligatoriu, de acum incolo, cel putin 1% din PIB sistemului judiciar. Dl. Presedinte ar trebui sa inteleaga, daca nu l-a acoperit de tot populismul, ca aici nu sunt in pericol salariile magistratilor, ci este in pericol democratia din Romania.
In orice caz, chapeau pentru judecatori, dar ma grabesc sa adaug: nu blocati intregul act de justitie, caci aduceti atingere drepturilor si intereselor justitiabililor si, totusi, lupta dvs. nu este cu justitiabilii, ci cu niste guvernanti obtuzi si cu sistemul inchistat si anacronic.
In fine, chit ca voi putea fi acuzat de subiectivism, vreau sa asigur ca actualul Ministru al Justitiei a luptat la baioneta pentru trecerea banilor sistemului judiciar la ICCJ si pentru utilizarea tuturor fondurilor obtinute din taxele de timbru exclusive pentru finantarea sistemului judiciar. Dar se pare ca independent este un dezavantaj in Romania prezentului
