Referendumul consultativ privind parlamentul unicameral si reducerea numarului parlamentarilor

Prof.univ.dr. Corneliu-Liviu Popescu

1. Prin Mesajul in fata Camerelor reunite ale Parlamentului din 15 septembrie 2009[1], Presedintele Romaniei a anuntat, ca prioritate a sa pana la incheierea mandatului, reforma constitutionala necesara pentru trecerea la un Parlament unicameral, motivata de efectele viitoarei intrari in vigoare a Tratatului de la Lisabona pentru Parlamentul European.

Ulterior, prin Declaratia de presa din 24 septembrie 2009[2], Presedintele Romaniei a adus la cunostinta publica faptul ca a transmis Parlamentului Romaniei o scrisoare prin care solicita avizul acestuia in vederea organizarii unui referendum national consultativ referitor la transformarea Parlamentului Romaniei in unicameral si la reducerea numarului de parlamentari de la 471 la 300, in aceeasi zi cu alegerile prezidentiale. Cele mai importante motive in sprijinul acestei propuneri sunt: cresterea eficientei Parlamentului; reducerea cheltuielilor; sporirea puterilor Parlamentului European, care va deveni co-autor al deciziilor prin intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona; reducerea coruptiei, fiind mai putini parlamentari care sa faca trafic de influenta.

2. O prima observatie esentiala priveste faptul ca o reforma constitutionala de un asemenea impact, privind structura Parlamentului, nu poate fi o reforma izolata. Este extrem de periculos sa faci o schimbare punctuala, fara sa revezi ansamblul edificiului institutional constitutional, deoarece sistemul democratic poate fi pus in pericol.

Astfel, dintre democratiile europene traditionale, singurul regim semi-prezidential este cel francez, celelalte state in care presedintele este ales prin sufragiu universal fiind, in realitate si in functionarea lor, regimuri parlamentare. De altfel, intreaga Europa traditional democratica functioneaza in regimul democratiei parlamentare (care este deci dreptul comun european in materie de regim democratic), cu exceptia unui singur regim semi-prezidential (Franta, si aceasta numai in perioadele in care majoritatea parlamentara coincide cu majoritatea prezidentiala, atunci cand regimul se prezidentializeaza, pentru ca in perioadele de coabitare rolul Presedintelui Republicii se reduce considerabil, regimul parlamentarizandu-se), precum si a unui regim de adunare (Elvetia, cu un regim chiar dincolo de cel parlamentar, in care executivul este un simplu executiv al legislativului). In lume exista un singur regim prezidential cu adevarat democratic, si anume acela din SUA.
Or, unui sef de stat puternic (Franta, SUA) intr-un regim democratic trebuie sa i se contrapuna un parlament puternic, precum si alte forme de limitare a puterii (spre exemplu, in SUA functioneaza nu numai o separatie a puterilor clasica, pe orizontala, ci si una pe verticala, cu un nivel statal al componentelor federatiei si cu un nivel al autonomiei locale foarte dezvoltate). Atat Franta, cat si SUA, adica exemplele tipice de democratii autentice care nu sunt parlamentare, cunosc parlamente bicamerale, iar nu parlamente unicamerale.

Constitutia Romaniei instituie, prin spiritul ei, un regim parlamentar cu vagi elemente de semi-prezidential. Singurul sef al executivului este Guvernul, centrat pe persoana primului-ministru (omul politic forte), cu o raspundere solidara si exclusiva in fata Parlamentului. Guvernul trebuie sa placa exclusiv Parlamentului (majoritatii parlamentare), iar nu Presedintelui.

Singura autoritate executiva care are program de guvernare este Guvernul, seful statului neavand constitutional niciun program politic sau de guvernare. Conducerea administratiei publice statale (civile si militare) si a politicii interne si externe revine exclusiv Guvernului. Seful statului nu este decat un mediator (nici macar un arbitru) si o autoritate care vegheaza la constitutionalitatea jocului politic, dar nu este un jucator, un luptator in arena politica. Spre deosebire de modelul francez (de inspiratie), seful statului roman nu desemneaza decat un candidat pentru functia de prim-ministru (in Franta desemneaza primul-ministru), nu participa decat prin exceptie la sedintele Guvernului (in Franta participa obligatoriu si le prezideaza, numai in mod exceptional un Consiliu al ministrilor putand avea loc in absenta Presedintelui Republicii), nu are putere de decizie privind actele Guvernului, care sunt adoptate exclusiv de Guvern si sunt acte ale acestuia (in Franta actele executive sunt decrete ale Presedintelui adoptate dupa deliberari in Consiliul ministrilor, iar ordonantele Guvernului sunt si ele semnate de seful statului). Cu toate acestea, in practica au existat mereu derive prezidentialiste, chiar autoritare, la toti Presedintii Romaniei, inspirate de contradictia evidenta intre legitimitatea populara directa (perspectiva care face din Presedinte un gigant) si puterea constitutionala (un pitic).

Personal, suntem adeptii unui Parlament unicameral, dar exclusiv in ipoteza in care o noua Constitutie ar institui clar un regim parlamentar pur, traditional. In arhitectura institutionala constitutionala actuala, un Parlament unicameral in fata unui Presedinte cu puteri puternice arogate in fapt prezinta un risc foarte mare de derapaje spre autoritarism.

3. O a doua subliniere privind structura Parlamentului (ca si numarul de parlamentari) tine de puterile acestuia si de modul de adoptare a deciziilor.

Astfel, structura Parlamentului trebuie in primul rand corelata cu puterile sale. Spre exemplu, in Romania Parlamentul detine monopolul reglementarii primare (imediat infra-constitutionale) a relatiilor sociale, in timp ce in Franta Constitutia delimiteaza un domeniu rezervat legii, toate celelalte materii fiind de natura regulamentara, unde reglementarea primara se face prin acte administrative normative. In egala masura, discutia despre structura Parlamentului trebuie sa tina seama si de o repartitie a puterilor pe verticala, intre nivelul de reglementare rezervat parlamentului central si nivelul de reglementare permis parlamentelor entitatilor federate (in statele federale), parlamentelor regiunilor autonome politice (in regimurile regionalizate politic) si adunarilor administrative alese regionale (in regimurile regionalizate administrativ). De asemenea, este important de discutat necesitatea reprezentarii parlamentare fie numai a cetatenilor, fie si a comunitatilor infra-nationale.

In egala masura, structura Parlamentului este influentata si influenteaza procedura parlamentara. Intr-un Parlament bicameral nu se legifereaza sub presiune, ci cu serenitate, pentru ca exista dezbateri succesive in ambele Camere. De asemenea, erorile unei Camere pot fi corectate de cealalta. Intr-un Parlament unicameral, pentru eliminarea presiunii timpului (vatamatoare pentru calitatea si rezistenta in timp a legii), trebuie instituit sistemul lecturilor succesive ale aceluiasi text legislativ.

4. In al treilea rand, pentru un Parlament este mai important sa fie reprezentativ decat sa fie eficace si eficient. In regimurile parlamentare normale, functia de legiferare s-a deplasat catre Guvern (care are veritabila putere in materie, prin intocmirea proiectelor de lege; numarul covarsitor de initiative legislative provine de la Guvern, care are expertiza tehnica si capacitatea de a le redacta; cum normal este ca Guvernul sa se bazeze pe o majoritate parlamentara fidela – in mod normal seful Guvernului fiind liderul partidului de guvernamant – majoritatea parlamentara devine o masina de vot pentru proiectele legislative guvernamentale, care nu risca sa fie respinse). Parlamentul isi pastreaza in special functiile de reprezentare, de adoptare a bugetului si de control asupra executivului (recunoscand un rol insemnat opozitiei politice parlamentare). Oricum, un parlament unicameral cu 2 sau 3 lecturi ale aceluiasi proiect de lege nu este neaparat mai eficient sau mai eficace decat un parlament bicameral.

5. Ca o a patra observatie, costul nu trebuie sa fie adus in discutie. Cheltuielile cu Parlamentul sunt oricum foarte reduse in cadrul bugetului statului, iar democratia costa. Nu exista regim democratic fara un parlament puternic, pentru care trebuie alocate resurse. La limita, pentru a face economii, putem suprima nu una, ci ambele Camere, devine chiar mai ieftin. Nu trebuie sa mai organizam nici macar alegeri parlamentare (si acestea costa).

Ar fi interesant daca s-ar prezenta date statistice privind evolutia in timp a costurilor de functionare ale Administratiei Prezidentiale, Guvernului, administratiei ministeriale, administratiei de stat autonome si serviciilor secrete, pentru o comparatie cu costurile de existenta si functionare a Parlamentului.

6. Este falsa afirmatia ca abia Tratatul de la Lisabona va face din Parlamentul European un co-decident, situatia exista deja de multa vreme in cadrul Comunitatilor Europene. In plus, niciun stat membru al Uniunii Europene care are Parlament bicameral nu si-a pus problema suprimarii unei Camere nationale ca urmare a existentei si puterilor Parlamentului European. Oricum, in mod riguros, decidentul european unional este dublu, adica atat Consiliul Uniunii Europene, cat si Parlamentul European.

7. Traditia si aspectele psihologice nu trebuie neglijate. Bicameralismul a fost introdus in Romania de Alexandru Ioan I si a fost suprimat de Mihai I dupa al Doilea Razboi Mondial (dupa ce Carol al II-lea suprimase total Parlamentul, inainte de al Doilea Razboi Mondial). Ca imagine, bicameralismul este asociat perioadei regimului democratic, iar monocameralismul dictaturii comuniste.

8. Chestiunea reducerii numarului parlamentarilor este distincta de aceea a suprimarii unei Camere a Parlamentului. Oricum, nu merita niciun comentariu afirmatia ca reducerea numarului parlamentarilor va duce la scaderea coruptiei, pentru ca vor fi mai putini parlamentari care sa faca trafic de influenta. Un drept fundamental al omului, consacrat atat international, cat si constitutional este dreptul la respectarea prezumtiei de nevinovatie, iar un principiu fundamental de drept este acela al bunei-credinte.

9. Cu cat numarul de parlamentari este mai mic, desi creste reprezentativitatea acestora (ceea ce reprezinta oricum o falsa problema, intrucat un parlamentar, odata ales, este reprezentantul intregii natiuni, iar nu doar al alegatorilor din circumscriptia sa; totodata, mandatul sau nu este imperativ), scade legatura directa a parlamentarului cu alesii (circumscriptia sa fiind mai mare).
In cazul unor alegeri uninominale, daca numarul de parlamentari este mai mic, circumscriptiile electorale fiind mai mare, se ajunge la costuri electorale mult mai mari pentru un candidat privit individual, ceea ce va bloca accesul la candidatura al unor persoane fara resurse suficiente si va spori dependenta candidatului de partid (care trebuie sa-i puna la dispozitie fonduri suplimentare), aspect pe care votul uninominal incearca sa-l reduca.

10. In sfarsit, apreciem utila o comparatie a situatiei Parlamentului Romaniei cu structura parlamentelor si cu numarul de parlamentari (raportate la dimensiunea populatiei[3]) din celelalte 26 de state membre ale Uniunii Europene. Informatiile provin de pe site-ul Internet oficial al Uniunii Europene, precum si de pe site-urile Internet oficiale ale Parlamentelor nationale[4].

Sub aspectul populatiei, Romania ocupa locul 7 in Europa, cu 21,5 milioane cetateni. Cele 6 state mai mari ca populatie sunt: 1. Germania (82,5 milioane); 2. Franta (63,7 milioane); 3. Regatul Unit (61,1 milioane); 4. Italia (57,3 milioane); 5. Spania (45,3 milioane); 6. Polonia (38,1 milioane). Dupa Romania, in pozitiile 8-27, regasim: 8. Olanda (16,4 milioane); 9. Grecia (11,2 milioane); 10. Belgia (10,7 milioane); 11. Portugalia (10,4 milioane); 12. Cehia (10,3 milioane); 13. Ungaria (10,1 milioane); 14. Suedia (9,2 milioane); 15. Austria (8,3 milioane); 16. Bulgaria (7,6 milioane); 17. Danemarca (5,4 milioane); 18. Slovacia (5,4 milioane); 19. Finlanda (5,3 milioane); 20. Irlanda (4,0 milioane); 21. Lituania (3,4 milioane); 22. Letonia (2,3 milioane); 23. Slovenia (2,0 milioane); 24. Estonia (1,4 milioane); 25. Cipru (0,8 milioane); 26. Luxemburg (0,5 milioane); 27. Malta (0,4 milioane).

Din cele 27 de state ale Uniunii Europene, 12 dispun de parlamente bicamerale (alaturi de Romania: Austria, Belgia, Cehia, Franta, Germania, Irlanda, Italia, Olanda, Polonia, Regatul Unit si Spania), iar 15 de parlamente unicamerale (Bulgaria, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Grecia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Suedia si Ungaria).

Toate cele 6 state cu o populatie mai mare decat a Romaniei au Parlamente bicamerale (Germania, Franta, Regatul Unit, Italia, Spania si Polonia). Statul in pozitia imediat urmatoare ca populatie dupa Romania are tot Parlament bicameral (Olanda). Dintre cele 5 state care mai au o populatie de peste 10 milioane de locuitori, 2 au Parlamente bicamerale (Belgia si Cehia) si 3 au Parlamente unicamerale (Grecia, Portugalia si Ungaria). Altfel spus, din cele 13 state cu o populatie de peste 10 milioane, numai 3 au Parlamente unicamerale, in timp ce 10 (intre care toate cele 6 state cu o populatie mai mare decat cea a Romaniei) au Parlamente bicamerale. In afara de statele cu putin peste 10 milioane de locuitori – adica oricum sub jumatate din populatia Romaniei – (Belgia si Cehia), exista si 2 state cu o populatie mult mai mica decat a Romaniei, tot cu Parlamente bicamerale (Austria – 8,3 milioane, adica putin peste 1/3 din populatia Romaniei; Irlanda – 4,0 milioane, adica sub 1/5 din populatia Romaniei).

Ca numar de parlamentari (dupa caz, din ambele Camere, incluzand si parlamentarii cu moduri speciale de dobandire a calitatii), in cifre absolute, situatia se prezinta astfel: 1. Regatul Unit[5]: 1.352 (645 + 707); 2. Italia[6]: 959 (630 + 329, inclusiv 7 senatori de drept sau numiti); 3. Franta[7]: 920 (577 + 343); 4. Germania[8]: 691 (622 + 69); 5. Spania[9]: 613 (350 + 263); 6. Polonia[10]: 560 (460 + 100); 7. Romania: 471 (334, inclusiv deputatii alesi prezentati de organizatiile minoritatilor nationale + 137); 8. Ungaria[11]: 386; 9. Suedia[12]: 349; 10. Grecia[13]: 300; 11. Cehia[14]: 281 (200 + 81); 12. Austria[15]: 245 (183 + 62); 13. Bulgaria[16]: 240; 14. Portugalia[17]: 230; 15. Irlanda[18]: 226 (166 + 60); 16. Olanda[19]: 225 (150 + 75); 17. Belgia[20] 221 (150 + 71); 18. Finlanda[21]: 200; 19. Danemarca[22]: 179; 20. Slovacia[23]: 150; 21. Lituania[24]: 139; 22. Estonia[25]: 101; 23. Letonia[26]: 100; 24. Slovenia[27]: 90; 25. Cipru[28]: 83 (56 pentru comunitatea cipriota greaca + 24 pentru comunitatea cipriota turca + 3 pentru grupurile religioase); 26. Malta[29]: 69; 27. Luxemburg[30]: 60.

Ţara de origine a parlamentarismului, Regatul Unit, are cel mai mare numar de parlamentari. Se observa ca Romania ocupa exact aceeasi pozitie 7 si ca numar de cetateni, si ca numar de parlamentari.

Corect este insa a se raporta numarul total de parlamentari la populatia fiecarui stat, pentru a se obtine astfel raportul dintre 1 parlamentar si numarul de cetateni. Raportul populatie/ numar de parlamentari este urmatorul: 1. Malta: 5.800; 2. Luxemburg: 8.300; 3. Cipru: 9.600; 4. Estonia: 13.900; 5. Irlanda: 17.700;6. Slovenia: 22.200; 7. Letonia: 23.000; 8. Lituania: 24.500; 9. Ungaria: 26.200; 10. Suedia: 26.300; 11. Finlanda: 26.500; 12. Danemarca: 30.200; 13. Bulgaria: 31.700; 14. Austria: 33.900; 15. Slovacia: 36.000; 16. Cehia: 36.700; 17. Grecia: 37.300; 18. Portugalia: 45.200; 19. Regatul Unit: 45.200; 20. Romania: 45.600; 21. Belgia: 48.400; 22. Italia: 59.700; 23. Polonia: 68.000; 24. Franta: 69.200; 25. Olanda: 72.900; 26. Spania: 73.900; 27. Germania: 119.400. Din aceasta perspectiva, Romania se afla abia pe locul 20 din cele 27 de state ale Uniunii Europene. Altfel spus, in 19 din cele 27 de state exista mai multi parlamentari raportat la dimensiunile populatiei decat in Romania si doar in 7 state exista un numar mai mic de parlamentari raportat la dimensiunile populatiei decat in Romania.

Daca Romania va avea numai 300 de parlamentari in total, raportul populatie/ numar de parlamentari va fi de 71.700, ceea ce va plasa Romania pe abia locul 24 din cele 27 de state europene, deci va avea un numar de parlamentari raportat la populatie dintre cele mai mici din Europa (numai 3 state vor avea mai putini parlamentari raportat la populatie). Romania va avea acelasi numar de parlamentari ca si Grecia (care are insa o populatie doar la jumatate), respectiv un numar de parlamentari mai mic decat Ungaria sau Suedia (care au insa, fiecare, o populatie mai putin de jumatate din populatia Romaniei).

11. Cat priveste referendumul, el nu trebuie utilizat ca o arma impotriva Parlamentului, manipuland electoratul, si transformat astfel in plebiscit. Decizia directa luata intre Conducator si Natiune, inlaturand organul reprezentativ (Parlamentul ales), suprima democratia parlamentara si duce la dictatura. Referendumul (ca si alegerile) nu reprezinta elementul unic al regimului democratic. Un regim este de drept si democratic daca respecta cumulativ trei conditii: decizia majoritatii, sistem decizional constitutional prestabilit si aderarea la valori democratice.

Astfel, o decizie luata prin referendum, dar prin proceduri contrare normelor constitutionale in vigoare nu respecta exigentele statului de drept si democratic, dupa cum nu o face niciun referendum in care s-ar decide reintroducerea pedepsei cu moartea ori sanctionarea penala a persoanelor care intretin in privat relatii sexuale cu persoane adulte de acelasi sex, care consimt si care nu pretind si nu accepta foloase materiale (violand deci drepturile omului).

De asemenea, nu orice decizie poate fi luata prin referendum. Ar organiza Presedintele Romaniei un referendum privind scaderea ori cresterea impozitelor si taxelor, privind reducerea ori eliminarea T.V.A. la produsele alimentare de baza, privind interzicerea ascultarii telefoanelor etc.?

Distinct, este vadit neconstitutionala interventia Guvernului, prin O.U.G. nr. 103/2009 privind modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului[31], urmarind a impune Parlamentului sa dea un raspuns adoptat in sedinta comuna, in termen de 20 de zile calendaristice de la data solicitarii Presedintelui privind organizarea unui referendum consultativ. Este adevarat ca Parlamentul nu are dreptul constitutional ca, prin pasivitate (intarzierea de a raspunde Presedintelui Romaniei la cererea de consultare privind organizarea referendumului), sa il impiedice pe Presedintele Romaniei sa-si exercite atributia constitutionala (art. 90) de a decide organizarea unui referendum consultativ, dar chestiunea nu poate fi rezolvata de Guvern, prin ordonanta de urgenta. Pe de o parte, a se stabili de Guvern modul de functionare a Parlamentului (in sedinta comuna, iar nu in sedinte separate) contravine art. 64 alin. (1) si art. 65 alin. (2) din Constitutie privind autonomia parlamentara (numai Regulamentele parlamentare intervin in materia organizarii si functionarii interne a Parlamentului, iar nu legea sau ordonanta, unde – sub forma initiativei ori a dreptului de retrimitere – pot fi implicati si Guvernul sau Presedintele Romaniei). Pe de alta parte, este afectat regimul unei institutii fundamentale a statului, Parlamentul (definit de art. 61 alin. 1 ca fiind organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii), ceea ce art. 115 alin. (6) din Constitutie (interpretat in lumina jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale) nu permite ordonantelor de urgenta.

La limita, de ce nu am organiza un referendum pentru o lege a la Caragiale, conform vointei Conului Leonida: „(…) mai intai si-ntai ca (…) nu mai plateste niminea bir (…). Al doilea ca fiecare cetatean ia cate o leafa buna pe luna, toti intr-o egalitate (…); pensia e basca, o am dupa legea a veche, e dreptul meu (…), dreptul e sfant (…). Si al treilea, ca se face si lege de muraturi. (…) Adicatelea ca nimini sa nu mai aiba drept sa-si plateasca datoriile. (…) Te lasa reactionarii, domnule?”[32].

12. Anexa

Nr. crt.	Stat	Populatie (milioane)	Nr. camere Parlament	Nr. total parlamentari	Raport populatie / nr. parlamentari
1	Malta	0,4	1	69	5.800
2	Luxemburg	0,5	1	60	8.300
3	Cipru	0,8	1	83	9.600
4	Estonia	1,4	1	101	13.900
5	Irlanda	4,0	2	226	17.700
6	Slovenia	2,0	1	90	22.200
7	Letonia	2,3	1	100	23.000
8	Lituania	3,4	1	139	24.500
9	Ungaria	10,1	1	386	26.200
10	Suedia	9,2	1	349	26.300
11	Finlanda	5,3	1	200	26.500
12	Danemarca	5,4	1	179	30.200
13	Bulgaria	7,6	1	240	31.700
14	Austria	8,3	2	245	33.900
15	Slovacia	5,4	1	150	36.000
16	Cehia	10,3	2	281	36.700
17	Grecia	11,2	1	300	37.300
18	Portugalia	10,4	1	230	45.200
19	Regatul Unit	61,1	2	1.352	45.200
20	Romania	21,5	2	471	45.600
21	Belgia	10,7	2	221	48.400
22	Italia	57,3	2	959	59.700
23	Polonia	38,1	2	560	68.000
24	Franta	63,7	2	920	69.200
25	Olanda	16,4	2	225	72.900
26	Spania	45,3	2	613	73.900
27	Germania	82,5	2	691	119.400

____________________________

[1] (www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=11409&_PRID=ag) accesat la data de 18.10.2009.
[2] (www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=11432&_PRID=ag) accesat la data de 18.10.2009.
[3] (http://europa.eu/abc/european_countries/index_fr.htm) accesat la data de 18.10.2009.
[4] Toate accesate la data de 18.10.2009.
[5] (www.parliament.uk/mpslordsandoffices/mps_and_lords/party.cfm; www.parliament.uk/mpslordsandoffices/mps_and_lords/analysis_by_composition.cfm)
[6] (http://nuovo.camera.it/359); (www.senato.it/leg/16/BGT/Schede/Gruppi/Grp.html); (www.senato.it/leg/16/BGT/Schede/Attsen/SenatoriAVita.html)
[7] (www.assemblee-nationale.fr/index.asp); (http://www.senat.fr/elus.html)
[8] (www.bundestag.de/htdocs_e/index.html); (www.bundesrat.de/nn_12662/FR/organisation-fr/stimmenverteilung-fr/stimmenverteilung-fr-node.html?__nnn=true)
[9] (www.congreso.es/portal/page/portal/Congreso/Congreso/Informacion/Funci); (www.senado.es/legis9/senadores/index_i.html)
[10] (www.sejm.gov.pl/english/poslowie/posel.html); (www.senat.gov.pl/k7eng/historia/e09mala7.pdf)
[11] (www.parlament.hu/cgi-bin/insurl?angol/general_info.htm)
[12] (www.riksdagen.se/Webbnav/index.aspx?nid=1810)
[13] (www.parliament.gr/english/organwsh/epistim.asp)
[14] (www.psp.cz/cgi-bin/eng/sqw/organy2.sqw?kr=1); (www.senat.cz/volby/jsv-eng.php?ke_dni=17.10.2009&O=7)
[15] (www.parlament.gv.at/EN/AP/GI/FR.pdf)
[16] (www.parliament.bg/?page=ns&lng=en&nsid=8)
[17] (www.parlamento.pt/DeputadoGP/Paginas/default.aspx)
[18] (http://oireachtas.ie/members-hist/default.asp?housetype=0&HouseNum=30&disp=mem); (http://oireachtas.ie/members-hist/default.asp?housetype=1&HouseNum=23&disp=mem)
[19] (www.houseofrepresentatives.nl/how_parliament_works/the_house_of_representatives_at_work/plenary_sitting/index.jsp; http://www.eerstekamer.nl/begrip/english_2)
[20] (www.dekamer.be/kvvcr/pdf_sections/depute/hemi.pdf); (www.senate.be/www/?MIval=/index_senate&MENUID=11200&LANG=fr)
[21] (http://web.eduskunta.fi/Resource.phx/parliament/aboutparliament/howparliamentworks.htx)
[22] (www.folketinget.dk/English.aspx)
[23] (www.nrsr.sk/default.aspx?sid=nrsr/poslanie)
[24] (www3.lrs.lt/pls/inter/w5_show?p_r=6113&p_k=4)
[25] (www.riigikogu.ee/index.php?id=35309)
[26] (www.saeima.lv/index_eng.html)
[27] (www.dz-rs.si/index.php?id=191)
[28] (www.parliament.cy/parliamentfr/002_01.htm)
[29] (http://parliament.gov.mt/membersofparliament?l=1)
[30] (www.chd.lu/wps/portal/public/!ut/p/c1/04_SB8K8xLLM9MSSzPy8xBz9CP0os3gXI5ewIE8TIwN380ATAyMvVy_z0GA_Y3cPY6B8pFm8kYVFcJC7o6-rpWWok4GngbNhsGugk5GBpxEB3X4e-bmp-gW5EeUANIY–g!!/dl2/d1/L2dJQSEvUUt3QS9ZQnB3LzZfRDJEVlJJNDIwRzdRNDAySkVKN1VTTjNHMzM!/)
[31] Publicata in M.Of. nr. 656/02.10.2009.
[32] I.L. Caragiale, Conul Leonida fata cu reactiunea, in Teatru, Ed. Art, Bucu