Curierul Judiciar nr. 1/2010
CUPRINSUL Revistei (format PDF)
Dialoguri
În dialog cu Adrian SEVERIN: Despre Curtea de Arbitraj
Curier legislativ decembrie 2009 – ianuarie 2010
România în faţa CEDO
Şandru şi alţii c. România
cu notă de Radu Chiriţă
- Dreptul AFACERILOR
Monitorul Oficial Adnotat
Comentariu de Asist. univ. drd. Şerban-Alexandru Stănescu
Legea nr. 381/2009 are ca finalitate salvgardarea întreprinderii aflate în dificultate, prin proceduri amiabile de renegociere a creanţelor sau a condiţiilor acestora ori prin încheierea unui concordat preventiv.
Jurisprudenţă comentată
ICCJ, Secţia comercială, Decizia nr. 1603/2008
Notă de Judecător dr. Diana Ungureanu
Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale, reglementând şi răspunderea administratorilor, îşi propune să protejeze interesele asociaţilor şi implicit ale societăţii, instituind prezumţia răspunderii organelor de conducere ale societăţii comerciale – în speţă ale administratorului – chiar după încetarea mandatului acestora, fie prin ajungere la termen, fie prin cesionarea părţilor sociale aflate în societate pentru actele şi faptele prejudiciabile aduse societăţii pe timpul exercitării mandatului, în condiţiile art. 70 şi urm. din lege.
Articole
Titlu: Posibilitatea schimbării ordinii de distribuţie a creanţelor în cadrul
procedurii insolvenţei, prin convenţia creditorilor
Autor: Avocat Alexandra Weisman
Procedura insolvenţei este una dintre modalităţile de recuperare a creanţelor de la societăţile comerciale debitoare şi este reglementată de Legea nr. 85/2006 (Legea insolvenţei). În cadrul derulării acestei proceduri se urmăreşte plata creanţelor datorate de societatea debitoare, prin valorificarea activelor acesteia şi distribuirea sumelor obţinute către creditorii înscrişi la masa credală. Pentru a oferi acestui articol un sens practic, autoarea a plecat în analiza sa de la următoarea împrejurare: posibilitatea în care, prin convenţia prealabilă a tuturor creditorilor înscrişi la masa credală, s-ar putea decide, în mod valabil, o altă ordine de distribuire a creanţelor, în urma valorificării bunurilor din averea debitorului.
- Drept PRIVAT
Monitorul Oficial Adnotat
Comentariu de Avocat Mirela Piperea
Prin Legea nr. 370/2009 s-au adus modificări şi completări Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator. Modificările aduse se împart în simple reformulări fără implicații juridice, dar şi în modificări de substanţă.
Jurisprudenţă comentată
Tribunalul Argeş, Secţia civilă, Decizia civilă nr. 1231/2009
Notă de Judecător Viorel Terzea
Opinie majoritară: Linia de hotar urmează a se determina şi în cazul terenurile înscrise în cartea funciară în funcţie de semnele vechi de hotar.
Opinie minoritară: În cazul unei acţiuni în revendicare, dublată de o acţiune în grăniţuire, determinarea liniei de hotar, în cazul terenurile înscrise în cartea funciară, urmează a se face în funcţie de linia determinată prin documentaţia cadastrală ce a stat la baza înscrierii în cartea funciară.
Articole
Titlu: Noua asigurare RCA şi sistemul bonus-malus
Autor: Lector univ. drd. Manuela Tăbăraş, Asist. univ. Mădălina Constantin
Indiferent de sistemul juridic prin care se caracterizează o societate, schimbările legislative de completare/ modificare a unor norme reprezintă garanţia adaptării la cerinţele sociale. Corelativ, progresul normativ este tributar unei dimensiuni bilaterale: analiza iniţială a impactului pe care legea îl are în sfera socială şi ulterior, după implementarea ei completă, referinţele cunoscute sub denumirea de feedback. În domeniul asigurărilor, pornind de la aceste premise, se poate evidenţia o constantă relaţională care depinde într-o măsură mai mare sau mai mică de elementul alea. Astfel, relaţia asigurător-asigurat ia naştere şi se dezvoltă sub efigia impredictibilităţii, motiv pentru care legislaţia trebuie să acopere o plajă cât mai largă de probabilităţi. În acest tandem ce derivă ex contractu, legea stabileşte cadrul de referinţă şi impune regulile generale în baza cărora se desfăşoară sistemul de asigurări şi reasigurări. Ultimele modificări legislative din domeniu subliniază acest aspect relaţional, instituind norme cu caracter general şi special, menite să îmbunătăţească una dintre cele mai importante ramuri de drept din spaţiul comunitar şi implicit din sistemul juridic autohton.
Titlu: Obiectul cererii de strămutare
Autor: Prof. univ. dr. Ligia Dănilă Cătuna
Definirea strămutării şi necesitatea ei ca instituţie procedurală este însă lăsată de legiuitor la latitudinea teoreticienilor. Strămutarea este instituţia procesuală prin care o instanţă competentă potrivit regulilor obişnuite de competenţă va fi desesizată de un litigiu, în profitul unei alte instanţe de acelaşi grad, pentru motive care permit să se suspecteze independenţa şi imparţialitatea ei. În fapt, strămutarea reprezintă o garanţie procesuală a respectării şi aplicării principiilor generale de drept procesual civil – principiul independenţei şi imparţialităţii judecătorilor, principiul dreptului la un proces echitabil, principiul dreptului la apărare. Articolul analizează conţinutul noţiunii de pricină din textul legal, cu referire expresă la dispoziţiile art. 37 alin. (2) C.proc.civ.
- Drept PUBLIC
Monitorul Oficial Adnotat
Comentariu de Lector univ. drd. Alexandru Ciobanu
Legea nr. 376/2009 aduce completări art. 26 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor. Prin acest act normativ se conferă Guvernului posibilitatea ca, în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, să iniţieze proiecte de lege pentru: ratificarea unor tratate internaţionale, responsabilitatea fiscală, bugetul de stat şi cel al asigurărilor sociale de stat.
Jurisprudenţă comentată
Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal,
Decizia nr. 3012/2008
Notă de Conf. univ. dr. Dacian Cosmin Dragoş
Verificarea actului administrativ contestat se realizează din perspectiva legalităţii acestuia şi nu a oportunităţii lui, doar din această perspectivă litigiul este unul de contencios de plină jurisdicţie. Ca idee generală, realizarea interesului public este totdeauna un element de legalitate, în timp ce mijloacele pentru atingerea acestui scop sunt aspecte ce ţin de oportunitate. Prin urmare, pârâtul nu are dreptul de a comite, în numele puterii discreţionare, erori manifeste şi nici de a face lucruri absurde, iar dacă aceasta se întâmplă atunci există motive ce îndreptăţesc un recurs pentru exces de putere. În condiţiile în care din analiza documentaţiei depuse de reclamant rezultă că actul administrativ emis de pârât în numele puterii discreţionare, cuprinde erori manifeste, este nelegal.
Articole
Titlu: Limite ale principiilor descentralizării şi autonomiei locale reglementate prin
cadrul normativ în materia serviciului public de transport local realizat în regim de taxi
Autor: Lector univ. dr. Emilia Lucia Cătană
Respectarea principiilor autonomiei locale şi descentralizării statuate prin Constituţia României, republicată, prin Carta europeană a autonomiei locale şi prin normele legale imperative în materia administraţiei publice locale şi descentralizării constituie o condiţie esenţială oricărui stat de drept democratic, ceea ce ne îndreptăţeşte să considerăm că textul de lege cuprins în art. 1 punctul 1 din Legea nr. 68/2008 este neconstituţional, impunând autorităţilor publice locale un număr maxim de autorizaţii taxi de la care aceste autorităţi nu pot deroga. Autoarea apreciază că problema sesizată poate fi remediată fie de către Curtea Constituţională, fie de legiuitorul român, prin reconsiderarea prevederilor legale în materie, astfel încât să se realizeze o reală respectare a principiilor descentralizării şi autonomiei locale în materia serviciului public de transport local realizat în regim de taxi.
- Drept PENAL
Monitorul Oficial Adnotat
Comentariu de Asist. univ. drd. Raluca Mocanu
Prin Decizia I.C.C.J. nr. 17/2009 Secţiile Unite s-au pronunţat asupra recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind stabilirea posibilităţii de a ataca cu plângere soluţiile de netrimitere în judecată dispuse prin rechizitoriu, direct la instanţă în conformitate cu art. 2781 C.proc.pen.
Jurisprudenţă comentată
Curtea de Apel Piteşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Încheierea nr. 3/R/CC/2009
Notă de Judecător dr. Marius Andreescu
Neacordarea dreptului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, în temeiul art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002, reprezintă o dispoziţie restrictivă de natură administrativă a instanţei care nu implică niciun fel de aprecieri asupra vinovăţiei penale a inculpatului în cauza în care a fost trimis în judecată.
Articole
Titlu: Câteva reflecţii pe marginea art. 2781 alin. (8) lit. b) şi lit. c) C.proc.pen.
Autor: Lector univ. dr. Anamaria Groza
Ar fi de dorit, în contextul legislativ şi jurisprudenţial actual, ca Înalta Curte să intervină printr-un nou recurs în interesul legii şi să stabilească că dispoziţiile cuprinse în sentinţa prin care judecătorul admite o plângere împotriva rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecată, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, să fie obligatorii pentru procuror.
Sinteze de jurisprudenţă – noiembrie 2009
Curtea Constituţională
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene şi Tribunalul de Primă Instanţă
Instanţe Penale Internaţionale
Newsletter SCA PIPEREA & Asociaţii
Legea concordatului preventiv – Testul modern al insolvenţei
