Despre „sânge proaspăt”, litigii şi onorarii
Sebastian GUŢIU – managing partener la Schoenherr & Asociaţii
1. În această primă parte a anului, Schoenherr şi-a consolidat echipa. Vă gândiţi la noi recrutări?
În perioada următoare ne vom concentra pe consolidarea practicilor pe care le-am dezvoltat în ultimul an şi jumătate: litigii, arbitraj şi insolvenţă; media şi IT; bio-ştiinte; proprietate intelectuală. În măsura în care piaţa va cere, vom face recrutări. Specializările sunt într-o continuă adaptare: imobiliarele şi achiziţiile au scăzut, litigiile şi insolventa sunt în creştere. Este limpede că o specializare în creştere rapidă nu poate fi acoperită doar cu juniori. Totuşi, politica de recrutări, indiferent de nivel, trebuie să fie aliniată cu cerinţele pieţei. Casele de avocatură vor trebui să dea dovadă de o flexibilitate mult mai mare decât în trecut în ceea ce priveşte recrutările. Strategiile vor trebui adaptate mai des şi managerii vor trebui să dea dovadă de curaj în a lua decizii de impact.
2. Cum recrutaţi un avocat pentru a lucra la Schoenherr? Preferaţi tinerii pasionaţi sau pe cei cu experienţă?
Este de preferat un mixt între experienţă şi motivaţie. Experienţa îşi spune cuvântul în domenii precum litigiile sau achiziţii publice, dar e limpede că orice casă de avocatură are nevoie de infuzie de „sânge proaspăt” care-i asigură continuitatea. Noi suntem foarte mulţumiţi cu youngster-ii noştri. Sunt avocaţi, dar mai ales avocate foarte ambiţioase şi de mare potenţial. În acelaşi timp însă trebuie găsit un echilibru sănătos între numărul de avocaţi seniori, respectiv juniori. În mod ideal fiecare junior ar trebui să aibă un senior care să se ocupe de educaţia sa juridică.
3. Sunteţi “litigist”. Preferaţi instanţa sau arbitrajul?
Experienţa arată că niciuna din cele două căi nu este perfectă. Dacă este vorba de un litigiu comercial lipsit de complicaţii, prefer arbitrajul. Alteori însă este bine să existe o instanţă care să poată cenzura şi pe fond hotărârea într-o cauză. În trecut îndrumam fără nicio ezitare clienţii către arbitraj. În momentul de faţă stau să mă gândesc bine înainte de a-i îndruma într-o direcţie sau alta. E limpede că în arbitrajul nostru s-au schimbat multe, nu însă neapărat doar în bine. Au avut loc schimbări importante şi la nivelul instanţelor de judecată. Schimbul de generaţii, dar mai ales de mentalităţi are loc încet, dar sigur şi mă bucur să observ acest lucru.
4. În România onorariile avocaţilor au suferit transformări, de la creşteri semnificative până la o anumită plafonare în ultima perioadă. Onorariile avocaţilor de la Bucureşti sunt comparabile cu cele de la Viena?
În anumite domenii da. Per ansamblu însă onorariile avocaţilor vienezi sunt de obicei mai mari. Trebuie reţinut însă că din perspectiva macro nu se reduce totul la rate orare. Poate că onorariile pe oră sunt mai mari în Viena, în estul Europei însă economy of scale a indivizilor, respectiv a caselor de avocatură este mult mai bună: rata de utilizare (câte ore facturabile generează un avocat într-un anumit interval de timp) este mai ridicată decât în Europa Centrală.
Forma integrală se poate citi pe
Interviuri juridice.ro