Proiectul Comisia pentru o nouă Constituţie

Fundaţia Horia Rusu

Profesorii universitari Daniel Barbu – specialist în ştiinţe politice, Corneliu-Liviu Popescu – specialist în protecţia internaţională a drepturilor omului şi dreptul european al drepturilor omului, Gheorghe Piperea – specialist în drept privat şi Elena Simina Tănăsescu – specialist în drept constituţional, au constituit, la iniţiativa Fundaţiei Horia Rusu, o comisie care îşi propune să pună bazele de principiu ale unei Constituţii coerente, care să fie garanţia unui regim democratic şi să evite riscul gravelor derapaje de la democraţie care s-au produs în ultimii ani. S-a subliniat ideea că noua Constituţie trebuie să transforme România într-un stat ale cărui instituţii sunt organizate în jurul misiunii fundamentale de a garanta drepturile şi libertăţile individului.

Daniel Barbu, Corneliu-Liviu Popescu şi Gheorghe Piperea, experţi independenţi, neafiliaţi politic, consideră că implicarea lor civică este o datorie, că proiectele deja existente sunt şubrede şi că rezultatul demersului Fundaţiei Horia Rusu va fi un proiect de Constituţie care va stabili o eleganţă a echilibrului între instituţiile statului.

Comisia pentru o nouă Constituţie reprezintă un proiect pe termen lung şi este, în primul rând, un instrument pentru educarea cetăţenilor care, atunci când nu sunt informaţi, fac alegeri greşite. Poate fi şi un instrument important pentru politicieni, pentru acei politicieni care ştiu că o Constituţie este mai importantă decât interesele de moment.

Proiectul pentru o nouă Constituţie, iniţiat de Fundaţia Horia Rusu îşi propune ca fiecare om din această ţară să poată înţelege cât de mult îl afectează felul în care va arăta viitoarea Constituţie. Constituţia nu este un domeniu abstract, este legată cât se poate de direct de viaţa fiecăruia dintre noi.

Un fost membru al Comisiei prezidenţiale de revizuire a Constituţiei, Manuel Guţan, conferenţiar universitar doctor la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, specialist în istoria dreptului şi drept comparat, este noul membru al Comisiei pentru o nouă Constituţie.

Corneliu-Liviu Popescu Constituţia din 1991 este proastă. La revizuirea din 2003 au reuşit să o facă şi mai proastă. Este nevoie de regândirea pe baze total noi a mecanismului constituţional

De ce este nevoie de o nouă Constituţie? Constituţia din 1991 este o Constituţie proastă. La revizuirea din 2003, au reuşit să facă una şi mai proastă. Nu cred că metoda cârpelii este de dorit. Sistemul nostru constituţional este atât de şubred, încât singura soluţie pe care o văd este efectiv regândirea echilibrului instituţional şi adoptarea unei noi Constituţii. Logica instituţională, raporturile dintre autorităţile politice, problema justiţiei, sunt atât de confuz reglementate, încât este nevoie de o concepţie nouă, unitară, nu de o simplă revizuire a Constituţiei. Este nevoie de regândirea pe baze total noi a mecanismului constituţional.

Daniel Barbu Dacă avem Constituţii proaste şi politicieni proşti, vedem catastrofa cu ochiul liber

Constituţiile cele mai solide, care duc la regimurile politice cele mai solide, sunt cele care se nasc în practica politică. Ar fi iluzoriu să ne imaginăm că politicienii români ar fi capabili ca, în raporturile politice dintre ei, între partide, între instituţii, să nască aceste convenţii constituţionale, aceste proceduri care dau însăşi esenţa funcţionării regimului. Constituţiile pot fi proaste, cum e cazul nostru. Dar, dacă politicienii sunt buni, lucrurile nu sunt atât de grave. Dacă avem constituţii proaste şi politicieni proşti, vedem catastrofa cu ochiul liber. Asta ni se întâmplă nouă astăzi în România.

Corneliu-Liviu Popescu Referendumul: în locul unei dezbateri pe argumente am văzut o propagandă de tip Goebbles

Există o lipsă de cultură politică a electoratului şi, de 20 de ani, vina este împărţită între toate partidele politice. Nu s-a făcut nimic pentru educarea politică a electoratului. Exemplul cel mai simplu este acest referendum consultativ, cu măiestrie pus în aceeaşi zi cu primul tur al alegerilor prezidenţiale. Niciunul dintre contracandidaţii celui care a propus şi a utilizat referendumul ca armă electorală nu a avut curajul politic să spună adevărul. Toţi ceilalţi contracandidaţi au fost nişte laşi. La referendum a fost o decizie liberă, nimeni nu a obligat pe nimeni cum să voteze. Numai că, pentru a fi valabilă din punct de vedere juridic, decizia trebuie să fie şi în cunoştinţă de cauză, „luminată” cum se spune în drept. Aşa ceva nu a existat, pentru că în locul unei informări, în locul unei dezbateri pe argumente am văzut o propagandă de tip Goebbles.

Daniel Barbu Ni se spune că majoritatea poporului doreşte parlament unicameral. Cine este acest popor? Unul din trei alegători

Ni se spune că majoritatea poporului doreşte parlament unicameral. Cu alte cuvinte, Guvernul vrea să ne spună că se înclină în faţa poporului. Cine este acest popor? M-am uitat pe date şi am făcut un calcul: 36,84% dintre cetăţenii români cu drept de vot au votat pentru parlament unicameral. Ceilalţi cetăţeni, două treimi din cetăţenii României, fie au considerat chestiunea irelevantă şi nu s-au dus la vot, fie au votat împotrivă. Ni se poate spune că poporul a arătat o direcţie şi avem o datorie moral-politică, chiar dacă nu una constituţională, să urmăm poporul. Dar acest popor înseamnă doar unul din trei alegători. Deci, în fond, legitimitatea este slabă.

Gheorghe Piperea Constituţia este actul care reglementează atât raporturile individului cu statul, cât şi modul în care se exercită puterea în stat, de acum pentru 50 de ani, poate pentru 100 de ani. Această Constituţie trebuie să se concentreze pe individ ca cetăţean

Constituţia nu este făcută nici pentru o persoană, nici pentru un stat. Această Constituţie este actul care reglementează atât raporturile individului cu statul, cât şi modul în care se exercită puterea în stat, de acum pentru 50 de ani, poate pentru 100 de ani. Ne propunem ca principala modificare de concepţie a Constituţiei să fie concentrarea acestor reglementări pe individ. Nu orice fel de individ, ci un cetăţean care îşi cunoaşte drepturile, este educat în această calitate, abandonând concepţia actualei Constituţii, care îşi concentrează reglementările pe stat, pe modul în care este exercitată puterea prin principalele funcţii ale statului. Trebuie să creăm o ruptură fundamentală. Această Constituţie trebuie să se concentreze pe individ ca cetăţean.

În al doilea rând, cred că într-o Constituţie trebuie să fie fixat, cu foarte mare acuitate, următorul principiu: Statul român este un mijloc şi nu un scop. Dacă este aşa, noi, cetăţenii, care suntem printre altele plătitori de taxe şi impozite, trebuie să fixăm şi să obligăm statul ca, în orice moment, să-şi îndeplinească o serie de sarcini esenţiale, cum sunt, spre exemplu, sarcina de a finanţa şi de a organiza, în bune condiţii, învăţământul, sistemul de sănătate, sistemul de protecţie socială. Trebuie să facem în aşa fel ca statul, care este plătit de noi, să abandoneze aventurile şi iluziile cu care ne minte de 20 de ani.

Corneliu-Liviu Popescu 85% din populaţia Uniunii Europene trăieşte într-un stat cu un parlament bicameral

S-a susţinut tot timpul că România are, raportat la populaţie, unul dintre cele mai mari numere de parlamentari din Europa. Am făcut o statistică. Am luat cele 27 de state membre ale Uniunii Europene şi pot să vă spun că, raportat la populaţie, numărul de parlamentari ai României ne plasează pe poziţia 20 din 27. Iar dacă vom ajunge la 300, vom avea poziţia 25 din 27, deci aproape pe ultimul loc, ca număr de parlamentari. Grecia cu 11 milioane de locuitori, are 300 de parlamentari. Ungaria şi Suedia, cu 9 şi 10 milioane de locuitori, au 349, respectiv 386 de parlamentari. Parlamente unicamerale în cele 27 de state ale Uniunii Europene nu există decât începând de la populaţii sub 10 milioane. State care au populaţie de 10 milioane şi peste, au numai parlamente bicamerale. Găsim bicamerale şi la 4 milioane de locuitori. Dar, repet, unicamerale se opresc sigur la 10 milioane. Ni s-a spus că majoritatea statelor europene au parlament unicameral. Ştiţi ce înseamnă majoritate? 14 din 27. Dacă adunăm populaţia celor 14 ţări care au parlamente unicamerale, ajungem sub 15% din populaţia Uniunii Europene. Deci peste 85% din populaţia Uniunii Europene trăieşte într-un stat cu un parlament bicameral.

Manuel Guţan Valorile, aspiraţiile şi practicile constituţionale ale unui popor ar trebui să se contureze prin dialog liber, deschis şi continuu între membrii societăţii şi nu prin impunerea lor paternalistă de sus în jos, într-o încercare de promovare a unui constituţionalism personal

După 20 de ani de la căderea comunismului în România şi după 19 ani de la intrarea în vigoare a Constituţiei postcomuniste din 1991, viaţa constituţională şi politică românească pare a nu-şi fi găsit făgaşul normal spre stabilitatea şi funcţionalitatea democratică. Întreg discursul politic şi, în bună măsură, cel doctrinar, se concentrează pe minusurile sau limitele Constituţiei din 1991. Această viziune conduce, cel mai adesea, la căutarea obsesivă de modele constituţionale externe, care să confere nu doar garanţii sporite de legitimitate pe plan internaţional, dar şi formule constituţionale magice care, prin simpla lor transplantare în spaţiul românesc, să-şi reproducă logica funcţională din societatea de origine. Aşa s-ar explica, printre altele, insistenţa cu care se doreşte, în anumite sfere, importul modelului semiprezidenţial sau prezidenţialismului francez. Se ignoră aici două aspecte: pe de o parte, o regulă esenţială a importului juridic, implicit constituţional, care atrage atenţia asupra imposibilităţii importului unor modele de funcţionalitate a unor instituţii juridice/ constituţionale dintr-o societate în alta; pe de altă parte, se ignoră tradiţiile mai mult sau mai puţin democratice şi specificul societăţii româneşti în ansamblu. Prin urmare, ar trebui să se plece, în procesul de revizuire a Constituţiei, de la ceea ce românii sunt, au, doresc şi fac în materie de constituţionalism. Ar trebui, de exemplu, să se ridice un semn serios de întrebare cu privire la consacrarea formal constituţională a unui regim semiprezidenţial forte de tip francez, acuzat la el acasă de extreme derapaje nedemocratice, în condiţiile în care poporul român are o tradiţie tristă în materie de democraţie. Ar trebui, de asemenea, înţeles corect în ce măsură regimul semiprezidenţial, caracterizat clar în literatura de specialitate ca manifestând potenţial pericolul personalizării excesive a puterii politice în stat, este oportun într-o societate românească încă marcată de angoasa autoritarismului şefului statului. Toate aceste aspecte ţin de cultura constituţională proprie societăţii româneşti. Trebuie înţeles însă faptul că valorile, aspiraţiile şi practicile constituţionale ale unui popor ar trebui să se contureze prin dialog liber, deschis şi continuu între membrii societăţii, nu prin impunerea lor paternalist, de sus în jos, într-o încercare de promovare a unui constituţionalism personal.

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close