Despre excelenţa în magistratură
Alexandra LANCRANJAN in dialog cu Alina Matei
1. Aţi absolvit Institutul Naţional al Magistraturii ca şefă de promoţie. Ce aţi modifica în planul de materii/ practică ai celor doi ani de la INM. Unde trebuie insistat?
În primul rând vreau să subliniez faptul că Institutul Naţional al Magistraturii a reprezentat pentru mine forma de învăţământ de elită pe care simţeam că trebuie să o urmez pentru a deveni magistrat. Nu spun că în acest moment Institutul Naţional al Magistraturii este perfect şi nu mai are nevoie de nicio îmbunătăţire, dar volumul şi calitatea informaţiei primite de auditori este net superioară oricărei alte forme de pregătire profesională. Cred totuşi că nu se pune suficient accent pe pregătirea morală şi vocaţională a viitorilor magistraţi, şi spun acest lucru deoarece eu am simţit nevoia să fiu îndrumată şi pregătită şi în alte domenii decât cele relaţionate strict la drept. Este nevoie de o mai mare aplecare asupra aspectelor etice, asupra comportamentului cerut unui magistrat, asupra modului în care trebuie să reacţionezi şi să interacţionezi cu cetăţenii şi asupra conduitei tale în societate. De asemenea, pregătirea specializată în domenii precum criminalistica, psihologia judiciară, cooperarea internaţională, medicina legală, are încă o pondere destul de mică în planul de materii. Dacă aş putea să schimb ceva în programa INM aş introduce ore de logică şi psihologie juridică şi aş echilibra atenţia dată pregătirii pentru profesia de judecător cu cea dată pregătirii pentru profesia de procuror, deoarece percepţia mea a fost că pregătirea este axată în special pe funcţia de judecător.
2. Care au fost profesorii dumneavoastră preferaţi la INM?
Am avut ocazia în cei doi ani de pregătire ca auditor să întâlnesc mulţi oameni de o înaltă ţinută morală şi profesionalism care ar putea cu uşurinţă deveni mentori ai generaţiei tinere de magistraţi. Iar relaţionat la acest subiect consider că este nevoie să fie implementat un proiect de mentorship la nivelul INM pentru a ghida primii paşi ai magistratului în carieră şi în viaţă. Eu am fost unul dintre auditorii norocoşi, deoarece din primul an de Institut am găsit în doi dintre formatorii mei modele solide de urmat pe plan profesional. Sper că nu se vor supăra că îi nominalizez: este vorba despre doamna Iuliana Nedelcu şi domnul Mihai Selegean. Trebuie să spun că nominalizarea nu a fost generată de gradul de înţelegere şi indulgenţă pe care l-au arătat faţă de auditorii de justiţie, ci de rigurozitatea, corectitudinea şi exigenţa de care au dat dovadă la fiecare curs.
3. Aţi ales să deveniţi judecător? Sau procuror?
Am ales profesia de procuror, dar pot să spun că într-o mare măsură consider că profesia m-a ales pe mine.
4. De ce? Cine sau ce v-a determinat să faceţi această alegere?
Este o întrebare care îmi este adresată foarte des şi o să încerc să răspund succint chiar dacă motivele sunt multiple şi de factură diferită. În primul rând a fost vorba de un exemplu din viaţa personală, pe care am decis să îl urmez, fiind educată într-o familie în care unul dintre părinţii mei a fost timp de 25 de ani un magistrat integru şi dedicat profesiei sale. Apoi a fost determinant factorul vocaţional, deoarece cred cu tărie că atunci când găseşti ceea ce ţi se potriveşte nu mai există alternative, de aceea şi spuneam că profesia te alege. Faţă de modul meu de a fi, cântărind punctele forte şi vulnerabilităţile pe care le cunosc şi raportat la gradul meu de energie, cred că am făcut alegerea potrivită. A fi judecător sau procuror nu este o decizie uşoară şi trebuie să alegi în mod realist, obiectiv şi după o cercetare atentă a ceea ce eşti tu ca om. Dar când în jurul tău vezi oameni care sunt exemple de excelenţă în profesie, aşa cum am văzut şi eu, şi ai susţinerea persoanelor apropiate decizia pare mai uşoară.
6. Credeţi că există o profesie mai frumoasă decât aceasta?
Cred că fiecare profesie este frumoasă dacă o exerciţi cu pasiune şi o alegi în mod liber, dar pentru mine în mod categoric nu există o profesie mai frumoasă, mai nobilă şi mai plină de satisfacţii ca cea de magistrat.
7. Cu ce gânduri plecaţi în cariera de procuror? Ce aşteptări aveţi? Ce o să faceţi dacă, aşa cum spunea Cristi Dănileţ, la lansarea Principiilor de la Bangalore, nu o să aveţi timp suficient să studiaţi dosarele?
În acest moment sunt plină de optimism şi încredere în ceea ce este autoritatea judiciară, dar mai ales în ceea ce poate deveni autoritatea judiciară în România. Ştiu că nu va fi uşor, că vor exista momente de cumpănă, că sunt multe lucruri ce trebuie schimbate, îmbunătăţite, reformate, dar am certitudinea că există o masă critică de tineri magistraţi în sistem care doresc şi vor reuşi să creeze un adevărat stat de drept în România, în care legea să fie fundamentul deciziilor de orice natură. Cel mai important lucru pentru mine la capitolul aşteptări este să găsesc în sistem oameni dispuşi să se schimbe şi să evolueze, să încurajeze iniţiativele şi să dedice timpul lor acţiunilor de reformare a sistemului de justiţie. În ceea ce priveşte problema timpului eu nu cred în această ipoteză şi mi se pare o falsă dilemă. Cred că este vorba de a-ţi alege bătăliile pe care doreşti să le duci şi a-ţi stabili priorităţile. În momentul în care alegi să fii magistrat alegi de asemenea sacrificiile pe care le presupune această funcţie şi eşti într-o continuă căutare a modalităţii de eficientizare a muncii. Eu plec de la premisa că ceea ce facem noi este greu, dar este extrem de important pentru societate şi atunci merită efortul.
8. În INM v-aţi distins în rândul colegilor. Dacă veţi fi un procuror foarte bun, cum vă veţi distinge în rândul colegilor?
Sper să fiu un procuror bun şi de aceea cred că primul meu pas în acest sens va fi să învăţ temeinic în continuare, atât teorie, cât şi lucruri practice, deoarece un procuror bun este în primul rând cel care îşi exercită atribuţiile judiciare cu competenţă şi profesionalism. Nu mă văd în viitorul apropiat renunţând la formarea mea academică pentru că o percep ca pe o cerinţă absolut necesară pentru excelenţa în magistratură. Cu ce o să mă disting în rândul colegilor? Cred că prin încercarea mea susţinută de a deveni acel magistrat model al cărui portret mi l-am schiţat în timpul studiilor: o persoană cu o pregătire academică temeinică, implicată social, cu iniţiativă, independentă, care să fie un factor de schimbare şi un exemplu demn de urmat la nivel profesional, dar şi personal.
9. Vă doriţi să ajungeţi judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la un moment dat? Dar la o instanţă europeană? Vă simţiţi cetăţean european?
Nu ştiu dacă voi dori să fac o schimbare în carieră spre funcţia de judecător, fie chiar şi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deoarece nu consider că aceasta este chemarea mea profesională. Pot spune că în acest moment etalonul de performanţă către care tind este acela de procuror la Curtea Penală Internaţională, dar nu exclud de plano o schimbare de optică în viitor. În ceea ce priveşte instanţele europene, aştept cu nerăbdare vizita de studiu pe care urmează să o fac la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi poate cine ştie, voi descoperi o nouă lume juridică către care să aspir. Sunt la început de drum şi la 25 de ani este greu să spui că niciodată nu vei face un anumit lucru. Sunt cetăţean european, mă simt cetăţean european, încerc să mă comport ca un cetăţean european, dar din păcate nu simt că trăiesc într-un stat european. Dar am răbdare şi încerc să particip la consolidarea Statului român ca stat de drept care apără valorile şi civilizaţia europeană. Până la acel moment cred că e bine ca fiecare dintre noi care crede în idealurile democraţiei şi culturii europene să se comporte în consecinţă, exerciţiul bunului-simţ nefiind aşa de greu.
Forma integrală se poate citi pe
Interviuri juridice.ro
