A fost republicată O.G. nr. 39/1996

În contextul crizei financiare mondiale, decizia unor state membre ale UE de majorare a plafoanelor de garantare a depozitelor constituite la instituţiile de credit, pentru a restabili/întări încrederea în sistemele financiare şi pentru a preveni retrageri masive ale depozitelor, pe un eventual fond de panică a populaţiei, a impus revizuirea nivelului minim reglementat al plafoanelor de garantare la nivelul UE, astfel că s-a luat decizia îmbunătăţirii garantării prevăzute prin Directiva 94/19/CE privind sistemele de garantare a depozitelor, în principal în ceea ce priveşte plafoanele de garantare şi termenele de plată a compensaţiilor pentru depozitele garantate indisponibilizate.

În legislaţia naţională, Directiva 94/19/CE privind sistemele de garantare a depozitelor a fost transpusă prin O.G. nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar.

Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar are drept scop protejarea deponenţilor prin garantarea depozitelor (inclusiv creanţele ataşate) deţinute de rezidenţi şi nerezidenţi, la instituţiile de credit participante la Fond, în eventualitatea falimentului unei astfel de instituţii. Garantarea constă în plata compensaţiilor, limitate la nivelul plafonului de garantare. În categoria deponenţilor garantaţi sunt cuprinse persoanele fizice şi persoanele juridice, altele decât cele menţionate în lista depozitelor negarantate din anexa la O.G. nr. 39/1996, iar plafonul de garantare aplicabil este echivalentul în lei al sumei de 50.000 euro pentru persoanele fizice şi, respectiv, al sumei de 20.000 euro pentru persoanele juridice.

În temeiul art. II din Legea nr. 44/2010, Ordonanţa privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar a fost republicată în Monitorul Oficial nr. 587 din 19 august 2010, dându-se textelor o nouă renumerotare.

O.G. nr. 39/1996 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 141 din 25 februarie 2002 şi ulterior a mai fost modificată şi completată prin:

– Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
– Legea nr. 178/2004
– Legea nr. 238/2005
– O.U.G. nr. 23/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 280/2006
– O.U.G. nr. 129/2008, aprobată prin Legea nr. 146/2009
– O.U.G. nr. 80/2009, aprobată prin Legea nr. 44/2010

Prin O.U.G. nr. 80/2009 au fost transpuse în dreptul intern prevederile Directivei 2009/14/CE, precum şi pe cele ale Directivei 94/19/CE, care fuseseră transpuse doar parţial prin O.G. nr. 39/1996, reglementând în principal următoarele aspecte:
– stabilirea plafonului de garantare a depozitelor la echivalentul în lei al sumei de 50.000 euro pentru toate categoriile de deponenţi garantaţi
– reducerea termenului în care Fondul are obligaţia de a asigura începerea plăţii compensaţiilor de la 3 luni la 20 de zile, începând cu data de 31 decembrie 2010
– instituirea obligaţiei instituţiilor de credit de a informa în mod expres deponentul dacă depozitul un se încadrează în categoria celor garantate; încadrarea mai multor tipuri de depozite în rândul depozitelor garantate
– implementarea mecanismului de constatare de către B.N.R. a indisponibilizării depozitelor unei instituţii de credit şi, ca urmare, dispunerea de către aceasta a activării schemei de garantare
– stabilirea cotei primelor de contribuţie anuale datorate Fondului de către instituţiile de credit
– întărirea capacităţii Fondului de a asigura plata compensaţiilor, prin punerea la dispoziţia de către Guvern, în cazul în care resursele Fondului sunt insuficiente pentru acoperirea plăţii compensaţiilor, a sumelor necesare sub formă de împrumut.