Manifestul contribuabilului care vrea să fie corect şi nu poate
Lector univ. drd. Delia Cataramă
Sunt lector universitar. Sunt angajată a unei universități din România și, deci, obțin venituri din salarii, așa cum sunt definite de Codul fiscal. În această calitate am „nefericirea” şi chiar obligaţia profesională să scriu articole și cărți. Acestea sunt publicate, de obicei, de edituri din România care îmi plătesc un drept de autor asupra acestora.
Până la 1 iulie 2010 era simplu:
• pentru impozitul pe venit aveam 3 variante:
a) impozitare cu 10% din venitul brut în momentul obţinerii venitului şi regularizare la sfârşitul anului [conform art. 52 alin. (1) lit. a) şi art. 50 Cod fiscal];
b) impozitare cu 16% la sursă, fără regularizare la sfârşitul anului [conform art. 52 alin. (4) şi art. 78 alin. (1) lit. e) Cod fiscal];
c) impozitare în sistem real (16% x Venit net estimat şi regularizare cu 16% x Venit net realizat) [conform art. 51 alin. (1) şi art. 48 Cod fiscal].
• pentru contribuţiile sociale (pentru simplificare am preferat să prezint numai reglementările privind contribuţia de asigurări sociale, contribuţia la asigurările pentru şomaj şi contribuţia la asigurările sociale de sănătate) era tot simplu:
a) nu plăteam contribuţia de asigurări sociale (CAS), deoarece art. 26 alin. (1) lit. b) al Legii nr. 19/2000, legea pensiilor, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte (nu, nu este o greşeală gramaticală, nu am încurcat timpurile verbelor şi nu am folosit din greşeală „stabileşte” în loc de „stabilea” pentru că acest text legal este încă în vigoare) că „Contribuţia de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând: diurne de deplasare şi de delegare, indemnizaţii de delegare, detaşare şi transfer, drepturi de autor, precum şi venituri primite în baza unor convenţii civile sau contracte de colaborare”;
b) nu plăteam contribuţie de asigurări pentru şomaj (CŞ), deoarece art. 14 alin. (2) lit. c) al Normelor metodologice de aplicare a Hotărârii de Guvern de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă aprobate prin H.G. nr. 174/2002, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că nu se includ în baza de calcul a contribuţiei pentru şomaj „sumele reprezentând: […] c) drepturi de autor”;
c) nu plăteam contribuție pentru asigurări sociale de sănătate (CASS), deoarece art. 257 alin. (2) lit. f) al Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii stabilește că „contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 5,5%, care se aplică asupra… f) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) – e) alin. (21) şi art. 213 alin. (2) lit. h) [în cadrul acestei enumerări se includ și veniturile din salarii. Deci, din moment ce aveam venituri din salarii nu eram obligată la plata CASS], dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar”.
Şi… apare O.U.G. nr. 58/2010 unde vedem două prevederi deja celebre: reîncadrarea unei activităţi din independentă în dependentă şi aplicarea impozitului şi contribuţiilor la veniturile profesionale. Nu prea am înţeles logica acestei Ordonanţe şi am aşteptat cu nerăbdare Normele… şi pe 3 august 2010 apare H.G. nr. 791/2010. O citesc cu nerăbdare şi…. ajung la o singură concluzie: ori renunţ la venituri, ori mă mut din ţară. Un cititor ar putea spune că vreau să mă sustrag de la plata contribuţiilor. Chiar nu vreau acest lucru, vreau să plătesc toate contribuţiile impuse de lege, dar vreau să am certitudine privind: pentru ce trebuie să plătesc, când şi cum.
ÎNTREBAREA 1: Poate fi dreptul de autor reîncadrat ca activitate dependentă? Conform noului introdus subpunct 2.1. al art. 7 alin. (1) pct. 2 al Codului fiscal: DA. Conform Normelor metodologice ale aceluiaşi subpunct: NU. Fac un efort, mă fac că nu am auzit niciodată de reguli de tehnică legislativă şi presupun că intenţia legiuitorului este cea din norme nu cea din lege: deci drepturile de autor nu se pot reconsidera ca activitate dependentă.
ÎNTREBAREA 2: Se includ drepturile de autor în categoria venituri profesionale, categorie stabilită de art. III al O.U.G. nr. 58/2010? Conform H.G. nr. 791/2010 aproape orice şi, în mod sigur drepturile de autor se includ în categoria veniturilor profesionale, deoarece nu există nicio excludere expresă a acestora.
ÎNTREBAREA 3: Acum că am stabilit că dreptul de autor este venit profesional citesc H.G. nr. 791/2010 şi ajung la concluzia că trebuie să stabilesc dacă aceste venituri au caracter repetitiv sau caracter ocazional pentru că:
(i) Dacă veniturile profesionale au caracter repetitiv se datorează contribuţiile;
(ii) Dacă veniturile profesionale au caracter ocazional atunci:
a. Dacă se obţin şi venituri salariale nu se datorează contribuţiile;
b. Dacă nu se obţin şi venituri salariale se datorează contribuţiile.
Dar dacă am cărţi publicate de 12 edituri şi fiecare editură mă plătea într-o lună a anului sau toate editurile mă plăteau într-o singură lună cum era venitul: repetitiv sau ocazional? Fac din nou un efort şi îmi spun: pentru că nu ştiu diferenţa dintre repetitiv şi ocazional, voi considera că datorez contribuţiile indiferent cum obţin venitul.
ÎNTREBAREA 4: Cine are obligaţia declarării contribuţiilor pentru veniturile profesionale? Acum chiar mi-e teamă că cititorul nu mă va crede, astfel că doar redau textele legislative. Art. III alin. (4) al O.U.G. nr. 58/2010 prevede că „Obligaţia declarării, calculului, reţinerii şi plăţii contribuţiilor prevăzute la alineatul precedent revine plătitorului de venit, în conformitate cu prevederile legale în vigoare”. Dar Normele metodologice prevăd la art. 7 că „Persoanele prevăzute la art. 5 alin. (1) au obligaţia de a depune câte o declaraţie privind asigurarea în sistemul public de pensii, în sistemul asigurărilor pentru şomaj, respectiv de a încheia contracte de asigurare în sistemul de asigurări sociale de sănătate”. Deci cine depune declaraţia de asigurare: eu sau editura? Acum chiar nu pot să uit de normele de tehnică legislativă. Art. 13 lit. b) al Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative republicată în M.Of. nr. 260/21.04.2010 prevede că: „proiectul de act normativ, întocmit pe baza unui act de nivel superior, nu poate depăşi limitele competenţei instituite prin acel act şi nici nu poate contraveni principiilor şi dispoziţiilor acestuia”. Ce bine, deci Normele sunt nelegale căci contrazic prevederea din O.U.G. nr. 58/2010… sunt convinsă că de urgenţă se va produce o modificare fie a ordonanţei, fie a normelor care va clarifica. Dar pe 19 august 2010 apare în Monitorul Oficial modelul declaraţiei ce se depune la Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă de către persoanele care obţin venituri de natură profesională… îmi piere entuziasmul… şi mă întreb… OARE INTENŢIA LEGIUITORULUI ESTE CHIAR DE A PROVOCA HAOSUL? Şi, să nu uităm amenda pe care o primeşte persoana care obţine venitul pentru nedepunerea declaraţiilor este între 2.500 lei şi 5.000 lei. Şi să nu uităm că declaraţiile se depun „o singură dată, până la data de 25 a lunii pentru luna anterioară”. Adică? Lunar sau o singură dată? Apoi art. 8 alin. (2) al Normelor spune că declaraţia trebuie actualizată în 14 zile de la data modificării cuantumului. De unde poate şti autorul câte cărţi se vor vinde lunar? Şi de fapt cum se face practic? Să presupunem că în august s-au vândut cărţi pentru care autorul primeşte un venit de 100 lei brut. Până pe 25 septembrie depune declaraţia. Apoi in septembrie se vând cărţi pentru care primeşte un drept de autor de 300 lei brut. Până când trebuia să depună declaraţia: până pe 14 octombrie sau până pe 25 octombrie sau cum? Apoi să presupunem că în octombrie şi noiembrie nu se mai vinde nimic, iar conform art. 8 alin. (3) al aceloraşi Norme acest fapt trebuie notificat casei de pensii. Cum? Cu ce declaraţie? Până când? Şi pentru că acum chiar nu mai pot să fac eforturi de a înţelege legiuitorul dau un răspuns „conform” principiului certitudinii impunerii: NU ŞTIU!
ÎNTREBAREA 5: Cine are obligaţia plăţii contribuţiilor pentru veniturile profesionale? Din nou mă confrunt cu art. III al O.U.G. nr. 58/2010 care spune că obligaţia de plată este a plătitorului de venit şi H.G. nr. 791/2010 care stabileşte numai pentru CASS că obligaţia de plată este a persoanei care obţine venitul, iar pentru celelalte contribuţii nu spune nimic. Ca urmare răspunsul meu de profesionist în domeniul fiscal este: NU ŞTIU!
ÎNTREBAREA 6: Care este baza de calcul a contribuţiilor pentru veniturile profesionale? Citesc din nou H.G. nr. 791/2010 şi descopăr cel puţin o nouă noţiune: „venit net lunar”. Oare ce înseamnă? Din nou dau un răspuns profesionist: NU ŞTIU!
Şi eu predau fiscalitate. Ce m-aş fi făcut dacă predam arte plastice şi aveam nefericirea să scriu un articol ştiinţific. Oare aş fi ştiut că pentru cei 50 de lei drepturi de autor risc una sau mai multe amenzi între 2.500 şi 5.000 lei?
PROPUNERE: Și pentru că cel mai grav lucru mi se pare critica fără propuneri aș dori să propun factorilor decidenți următoarele:
• Un sistem comun de legislație privind impozitele și contribuțiile sociale. Acest sistem trebuie să folosească OBLIGATORIU aceeași terminologie. De exemplu conceptul de „venit brut” trebuie să reprezinte același lucru indiferent că citesc Codul fiscal sau Legea pensiilor sau orice altă lege privind aşezarea impozitelor şi contribuţiilor.
• Includerea în sfera de aplicabilitate a contribuţiilor sociale a TUTUROR veniturilor obţinute de persoanele fizice, indiferent de natura acestora, cu stabilirea unor limite minimă şi maximă. Cred că ar fi posibil acest lucru dacă s-ar stabili un sistem de genul globalizării veniturilor, respectiv:
– pentru veniturile salariale (aşa cum sunt definite de Codul fiscal) să se plătească toate contribuţiile angajatului şi angajatorului prin sistemul de reţinere la sursă;
– pentru restul veniturilor persoana care obţine venitul să depună la începutul anului fiscal o declaraţie privind venitul net estimat. La acest venit net estimat, dar nu la mai puţin sau la mai mult decât limitele anterior stabilite, să se calculeze şi achite sub formă de plăţi anticipate cotele de contribuţii. La sfârşitul anului să se depună o declaraţie de tipul de venit global care să includă toate sursele de venit, altele decât cele salariale, şi să se calculeze contribuţiile datorate la acest venit net realizat, dar nu la mai puţin sau la mai mult decât limitele anterior stabilite. Contribuţiile stabilite pe baza venitului realizat să se regularizeze cu cele plătite anticipat într-un interval de timp rezonabil.
Şi pentru că, totuşi, mai există cercetători care realizează cercetare ştiinţifică şi publică articole pentru care, probabil, primesc şi drepturi de autor, însă nu în România, voi încheia cu rezultatele studiului realizat de profesorul Grant Richardson [profesor la City University of Hong Kong, universitate situată pe locul 124 în topul realizat în anul 2009 de The Times Higher Education Supplement (http://www.timeshighereducation.co.uk/)].
în 2006 şi intitulat „Determinants of tax evasion: a cross-country analysis” [publicat în Journal of International Accounting, Auditing and Taxation, vol. 15 (2006), p. 150-169]: din analiza impactului a 10 factori (printre care cota de impozitare, vârsta contribuabililor, nivelul de educaţie, corectitudinea sistemului fiscal, complexitatea sistemului fiscal etc.) asupra evaziunii fiscal la nivelul a 45 de ţări factorul cel mai important asupra evaziunii fiscale este gradul de complexitate a sistemului fiscal.
Cu cât un sistem fiscal este mai complicat cu atât evaziunea fiscală este mai mare!