ANPC a stabilit că amendamentele la O.U.G. nr. 50/2010 afectează grav consumatorii
Amendamentele la O.U.G. nr. 50/2010 propuse de reprezentanţii sistemului bancar au fost preluate de Comisia pentru Politica Economică, Reformă şi Privatizare în şedinţa din 5.10.2010.
Printre amendamentele însuşite de Comisie se regăsesc unele prevederi care afectează în mod grav consumatorii:
– Perceperea de către creditori a unui comision de retragere pentru sumele provenite din creditele acordate prin intermediul unui card (carduri de credit, descoperit de cont pe cardul de salariu);
– Perceperea de către creditori a unui comision de administrare cont curent concomitent cu perceperea unui comision de administrare credit. Se creează posibilitatea de a taxa de două ori acelaşi serviciu prestat consumatorului;
– Aplicarea dobânzii penalizatoare la sumele restante prevăzute în contract (inclusiv la dobândă şi comisioane);
– Anularea, în cazul contractelor de cesiune, a prevederii conform căreia cesionarul era obligat să aibă o persoană de contact în România. În acest fel, consumatorii ale căror contracte au fost cesionate unor societăţi din afara ţării rămân fără posibilitatea de a rezolva eventuale probleme apărute pe parcursul derulării contractului, ştiut fiind faptul că ANPC nu poate verifica respectarea prevederilor legale decât pe teritoriul României. De asemenea, acelaşi rezultat îl are şi faptul că i se permite creditorului cedent sa nu notifice cesiunea consumatorului;
– Păstrarea comisioanelor şi tarifelor prevăzute în contractele de credit iniţiale. Acest amendament elimina posibilitatea consumatorilor de a obţine în instanţă anularea anumitor comisioane percepute abuziv, practic se legalizează comisioane considerate până acum de către instanţe ca fiind ilegale. Mai mult, aşa cum este formulat respectivul amendament: „ratele nevariabile ale dobânzii, marjele nevariabile, comisioanele şi tarifele din contractele de credit aflate în curs de derulare rămân fixe la valoarea de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă” impune aplicarea retroactivă a unor reglementări care vor fi adoptate prin Legea de aprobare a O.U.G. nr. 50/2010, ceea ce încalcă Constituţia României (data intrării în vigoare a O.U.G. NR. 50/2010 a fost 21.06.2010, legea de aprobare este evident ulterioară);
– Modificarea clauzelor aferente dobânzilor variabile prin raportarea la un indice de referinţă, păstrându-se nivelul de dobândă de la data conversiei. Având în vedere faptul că în ultimii doi ani dobânzile la credite au fost majorate succesiv într-un mod netransparent în baza unor clauze considerate abuzive de către instanţele de judecată, amendamentul propus de Comisie anulează dreptul consumatorilor de a obţine în instanţă corectarea acestor abuzuri. Deşi reprezentanţii creditorilor au afirmat public că transpunerea dobânzilor existente în formula „indice + marjă”, conduce la majorări viitoare de dobânzi, indicii de referinţă Euribor şi Libor fiind în prezent la minime istorice, totuşi au solicitat completarea articolului din Ordonanţă cu precizarea în mod expres a menţinerii nivelului de dobânda de la data conversiei;
– Denaturarea în mod grosolan a sensului prevederilor Directivei europene. De exemplu, textul Ordonanţei prevedea în mod expres, la art. 73 (2), costurile ce nu se includ în costul total al creditului. La lit. c) se specifică neincluderea în costul total al creditului a altor costuri, „în afara preţului de achiziţie pe care, pentru achiziţii de bunuri şi servicii, consumatorul este obligat să îl plătească, indiferent daca tranzacţia este efectuată în numerar sau pe credit”. Prin amendamentele propuse, textul devine ambiguu, iar transparenţa în cazul calculării costurilor ce revin consumatorilor dispare. Conform noii formulări, creditorul are libertatea să ascundă costuri sub acoperirea sintagmei „alte costuri, în afara preţului de achiziţie pe care, pentru achiziţii de bunuri şi servicii, consumatorul este obligat să le plătească, indiferent (…)”. Caracterul general al prevederii permite creditorului să nu includă în costul total al creditului sume importante pe care împrumutatul le va afla eventual după încheierea fazei precontractuale sau chiar la data semnării contractului;
– Inducerea în eroare a consumatorilor prin permiterea comercializării în acelaşi spaţiu comercial a bunurilor de consum şi a serviciilor de creditare chiar şi în cazul în care nu este vorba de un contract de credit legat, deşi consumatorului i se dă de înţeles că există o legatură între comerciant şi creditor;
– Reducerea amenzilor la jumătate faţă de cele prevăzute de O.U.G. nr. 50/2010, ceea ce încalcă prevederile Directivei conform căreia sancţiunile aplicate trebuie să fie eficiente şi cu efect de descurajare. Este evident că nivelul actual al sancţiunilor nu a avut un efect de descurajare, fiind frecvente situaţiile în care creditorii ignoră sancţiunile aplicate.
Majoritatea amendamentelor propuse până în prezent deturnează sensul Ordonanţei de Urgenţă şi sunt menite să conserve dezechilibrul existent între obligaţiile şi drepturile părţilor din convenţiile de credit.
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor susţine în continuare adoptarea legii într-o forma cât mai apropiată de cea propusă. Respectarea drepturilor consumatorilor şi crearea unui mediu concurenţial corect în domeniul serviciilor financiare sunt modalităţile optime de reluare a creditării, de dezvoltare şi creştere a profitului.
Sursa: ANPC
