Despre magistratura si avocatura
Liviu Dascalescu – avocat in Baroul Bucuresti
1. Sunteti unul dintre fostii magistrati care cunosc foarte bine modul cum functioneaza CSM. In opinia dumneavoastra, cine conduce CSM?
Trebuie facuta o distinctie intre ce s-a intamplat in legislatie vizavi de Legea 92, pana in 2004, cand conducerea CSM era asigurata de ministrul Justitiei, si la propriu si la figurat. Incepand cu Legea nr. 303/2004, situatia s-a schimbat si din punct de vedere al legislatiei si din punct de vedere al situatiei reale. In mod cert, in 2005, cand conducerea a fost asigurata de presedintele si vicepresedintele CSM, cu toate ca era un organ colegial, iar ceilalti membri nu aveau activitate permanenta…
2. Cine era presedinte si vicepresedinte?
Domnul Lupascu si cu mine. Prin Lege, reprezentarea fiind asigurata de presedinte, in anul respectiv, domnul Lupascu trebuia sa asigure conducerea CSM si avand in vedere personalitatea dumnealui, acesta s-a bazat pe o conducere colegiala, in sensul ca principalele probleme erau rezolvate de acestia (presedinte/ vicepresedinte). Incepand din 2006, lucrurile s-au mai complicat in sensul ca mai multi membri CSM au inteles sa desfasoare activitate cu caracter permanent. Cel mai usor raspuns ar fi in sensul ca forta conducatoare in CSM ar fi Plenul CSM avand in vedere statutul de organ colegial. Bineinteles ca lucrurile nu stau asa, aici e o treaba inclusiv din punct de vedere aritmetic in sensul ca, avand in vedere ca in CSM numarul de judecatori e mai mare decat cel de procurori si, deci in mod logic, hotararile sunt, in mare parte, luate dupa vointa acestora. Ideal ar fi ca forta conducatoare a CSM sa fie coeziunea acestuia si colaborarea cu aparatul tehnic (format in mare parte din magistrati) si Inspectia Judiciara.
3. In calitate de membru CSM, ati cunoscut multi ministri ai Justitiei. De la Valeriu Stoica la Tudor Chiuariu sau de la Monica Macovei la Catalin Predoiu. Cum vi s-au parut?
Primul mandat al meu a inceput in anul 1998, cand ministrul al Justitiei era domnul Valeriu Stoica. Dupa parerea mea, a fost cel mai bun ministru al Justitiei, cel mai bun ministru cu care am lucrat si nu pot sa nu-l amintesc si pe secretarul de stat la vremea respectiva, pe domnul profesor Flavius Baias, decanul Facultatii de Drept de la Universitatea Bucuresti. In stilul pe care unii dintre dumneavoastra il cunoasteti, au fost unele discutii in contradictoriu si cu domnul ministru Stoica, dar stilul acestuia a reusit sa rezolve respectivele contradictii si il consider total pozitiv. Trecerea pentru mine la mandatul doamnei Rodica Stanoiu a fost extrem de dura si as vrea sa trec cat mai rapid de perioada respectiva pentru ca, din punct de vedere subiectiv, intr-un top nedorit, mi-a facut cel mai mare rau din cariera mea de magistrat.
Cu Cristi Diaconescu nu am lucrat in calitate de membru CSM, deoarece Comisiile Juridice ale Parlamentului mi-au asigurat o “pauza” in anul 2003 in conditiile in care am fost ales cu o mare majoritate de catre colegii mei, impreuna cu alti doi colegi din fostul CSM, in speta Nelu Tiuca si Mircea Aron, nu am mai fost confirmati, impotriva noastra votand reprezentantii partidului aflat la putere in acel moment. In legatura cu mandatul fostului meu coleg de facultate, Cristi Diaconescu, pot aprecia insa ca a fost unul pozitiv, un rol foarte important avand secretarul de stat de la acea vreme, doamna Rodica Constantinovici, care a lucrat acele Legi (303, 304 si 317).
Mandatul doamnei Monica Macovei a pornit fulminant si cu rezultate excelente, s-a orientat sa-si faca o grupa de consilieri, la ora respectiva foarte tineri si cu multa initiativa. Multe probleme privind cariera magistratului s-au rezolvat in acea perioada si a fost si o conlucrare normala si cu conducerea CSM. In primul rand, mentionez statutul procurorului (prima data se aminteste de independenta acestuia), salarizarea magistratilor, pensionarea acestora. Din pacate, doamna Macovei cred ca s-a plictisit mult prea repede si in aceste conditii a fost o atmosfera conflictuala in primul rand intre ea si CSM, dar si cu conducerea Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a Ministerului Public. Senzatia pe care am avut-o este aceea a unui copil care a primit un cadou foarte frumos si ulterior “i se scot ochii” in legatura cu cadoul primit si chiar e cerut inapoi. Au fost abandonate o multime de proiecte, eu personal am lucrat in cursul anului 2005 impreuna cu o echipa formata din secretarul general adjunct, Alexandra Sinc si sefa Inspectiei Judiciare, Flori Dragomir la modificari de esenta a celor trei legi, cu ajutorul consilierilor ministrului Justitiei, proiect abandonat. In anul 2006, impreuna cu un alt colectiv si mai numeros, dupa ce au fost consultati toti procurorii, am sesizat Ministerul Justitiei cu un proiect foarte amplu privind modificarea esentiala a prevederilor privind promovarea in functii de executie si de conducere a magistratilor, dar nici acesta nu a fost bagat in seama. Din pacate, o spun cu mult regret, am trecut pe langa o mare sansa de a schimba statutul magistratilor in Romania, pozitia si imaginea acestora, mandatul doamnei Macovei sfarsind lamentabil.
In ceea ce priveste colaborarea cu domnul Tudor Chiuariu, acesta a avut un mandat scurt, singura treaba pe care pot sa o retin este ca dansul a cerut revocarea unui procuror cu functie de conducere in DNA, iar organul respectiv a inceput urmarirea penala impotriva sa, bineinteles, aceste aspecte fiind total intamplatoare.
In legatura cu ultimul ministru cu care am colaborat, domnul Predoiu, trebuie sa spun de la inceput ca relatiile personale au fost mult mai bune decat relatiile profesionale, motiv pentru care in nenumarate randuri l-am intrebat de ce nu-si continua exceptionala calitate de avocat in materie comerciala si insista sa ramana ministru intr-un Guvern care in niciun caz nu se bucura de mare popularitate. Ca sa fiu obiectiv, si el de foarte multe ori m-a intrebat de ce nu ma pensionez mai repede dupa atatia ani de magistratura si sa incep o cariera in avocatura.
Din punct de vedere al prevederilor legale, CSM ar trebui sa aiba un rol decizional superior celui al ministrului Justitiei si cred ca in momentul de fata acest lucru se realizeaza. Singura discutie e cea vesnica privind bugetul instantelor care sper ca in cel mai scurt timp sa se rezolve astfel incat acesta sa treaca la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
4. Ati fost procuror multi ani de zile, sub doua regimuri. Se poate vorbi de o independenta a procurorului? Este procurorul independent? Va multumeste statutul pe care-l are procurorul in prezent?
Am lucrat sapte ani de zile inainte de 1989 ca procuror. Sunt printre putinii care au lucrat la toate nivelurile ierarhice (local, judetean, curte de apel, Parchetul General), plus ca stagiatura am facut-o in provincie si am mai afirmat acest lucru in urma cu 3-4 ani de zile, independenta e o stare de spirit. De la bun inceput, m-am considerat independent si am actionat ca atare si nu am asteptat timp de 22 de ani (pana in anul 2005) ca respectiva prevedere sa fie legiferata. Am intalnit multi colegi care se comportau la fel si poate in acest lucru constata puterea procurorului. Din pacate, in momentul de fata, se pare ca multi nu stiu ce sa faca cu independenta respectiva sau o inteleg cu totul gresit. Totdeauna mi-am dorit si m-am exprimat in acest sens ca statutul procurorului roman sa fie apropiat de statutul procurorului italian sau belgian, adica identic cu cel al judecatorului.
5. Cum vedeti perspectiva profesiei de procuror? Dar cea de avocat? Incotro se indreapta?
Cel mai mare pericol in momentul de fata il consider in Justitie ideea trecerii procurorului in Executiv. Din pacate, sunt anumite discutii, anumite presiuni, se discuta despre o lege separata privind Ministerul Public. Cu alte cuvinte, o impartire a Legilor 303 si 304. Se discuta chiar despre o modificare a Constitutiei si, in etapa de fata, cred ca acest lucru ar avea urmari necontrolabile, atat din punct de vedere economic, cat si social.
6. Deci credeti ca Romania nu este pregatita pentru modelul american?
Nu, nu e pregatita pentru modelul american.
7. Cand credeti ca va fi?
Eu personal am foarte multe dubii ca acesta s-ar potrivit in Romania.
8. Ati cunoscut multi procurori si judecatori. Care credeti ca este nivelul pregatirii profesionale a magistratilor din Romania?
In momentul de fata, situatia e ciudata. Au fost examene de intrare in magistratura pentru cei cu vechime de 5 ani in alte activitati cu rezultate dezastruoase astfel incat si exigenta subiectelor a trebuit sa fie scazuta. Consider ca este o mare diferenta intre cei care au urmat cursurile INM-ului si cei care au intrat in magistratura fara examen sau prin examen dupa 5 ani vechime in alte activitati. Mai este si problema absolventilor de la universitatile de stat care sunt extrem de cautati de societatile mari de avocatura care ofera salarii si conditii excelente. Cu toate acestea, nivelul il consider bun si cu putin efort poate ajunge foarte bun. Efortul trebuie sa vina de la cei care trebuie sa-i indrume pe magistrati la inceputul carierei lor. Cred ca nu aceasta e principala problema a Justitiei din Romania, nivelul pregatirii profesionale.
9. Stiti cum se vede ancheta penala din interior. Acum veti afla si din exterior…
Ancheta penala o sa ramana intotdeauna la fel pentru cei care stiu sa o faca. Ca avocat in momentul de fata nu pot spune ca e o placere, dar in orice caz ai o satisfactie in momentul in care vezi un procuror care stie cum sa conduca o ancheta, nu e patimas, respecta drepturile aparatorului, pe cele ale faptuitorului si nu uita niciodata ca trebuie sa faca probe, inclusiv in favoarea acestuia.
10. Pana la procuror ne mananca politistii…
Acest lucru e valabil si pentru politisti. Cea mai mare greseala care consider ca s-a facut in ultimul timp e cea referitoare la reorganizarea cercetarilor penale, disparitia Directiei de Cercetari Penale e de neacceptat pentru ca se transformase realmente intr-o unitate de elita si era necesara sa lucreze dosare de mare anvergura. S-a facut o mare greseala in momentul in care foarte multe infractiuni au trecut in competenta de urmarire penala a procurorului, deoarece era mult mai constructiv ca aceasta activitate sa fie facuta in trepte de organul de urmarire penala si, respectiv, de procuror.
11. Cat de realist ar fi introducerea in Romania pe scara larga a precedentului judiciar?
Aici e o mica discutie. Intotdeauna in activitatea magistratilor, precedentul judiciar a avut un rol semnificativ. Cand isi incep activitatea de magistrat, pana la examenul de definitivat, atat procurorii, cat si judecatorii trebuie sa aiba un caiet de practica judecatoreasca, sa o cunosti la inceput era total obligatoriu si nici nu puteai sa te descurci. Exista decizii de indrumare ale Curtii Supreme, realmente exceptionale si cu un rol indrumator total. Este discutabila procedura precedentului judiciar vizavi de independenta magistratului. Un magistrat foarte bine pregatit trebuie sa cunoasca practica judiciara, dar in acelasi timp un magistrat exceptional pregatit poate, din cand in cand, extrem de motivat sa sparga aceasta practica judiciara.
12. Ce parere aveti despre predictibilitatea actului de justitie? Predictibilitatea este buna? Pentru cine?
Prima data s-a pus in discutie notiunea de predictibilitate a actului de justitie in anul 2005 invocandu-se modelul olandez. Nu fac o discutie, dar eu vad predictibilitatea in Justitie ca un aparat foarte mare, cu o fata joviala, prin care intr-un orificiu sa se introduca actiunea si prin alt orificiu sa iasa solutia.
Forma integrală se poate citi pe
Interviuri juridice.ro
