Propunere legislativa pentru eliminarea prescriptiei pentru omor

Propunerea legislativa pentru modificarea si completarea Codului penal si a Legii nr. 286/2009 prin ca

Propunerea legislativa pentru modificarea si completarea Codului penal si a Legii nr. 286/2009 prin care se elimina prescriptia pentru infractiunile de omor si infractiunile cu intentie care au ca urmare moartea victimei, elaborata de europarlamentarul Monica Macovei si deputatul Sever Voinescu a fost supusa spre avizare Consiliul Legislativ.

Termenul pana la care avizul Consiliului Legislativ trebuie comunicat Senatului Romaniei este 18 martie 2011.

Potrivit expunerii de motive, proiectul de lege isi propune sa reglementeze, intr-o maniera moderna si conforma cu evolutia realitatii sociale si istorice, una dintre cele mai importante cauze de inlaturare a raspunderii penale si a executarii pedepsei: prescriptia.

Situatia actuala
Dispozitiile art. 121 alin. (2) si art. 125 alin. (2) din Codul penal declara imprescriptibile numai infractiunile contra pacii si omenirii. Aceasta prevedere a fost reluata, fara modificari de substanta, in textul noului Cod penal, adoptat prin Legea nr. 286/2009, respectiv la art. 153 alin. (2) si art. 161 alin. (2), care dispun ca prescriptia nu inlatura raspunderea penala sau executarea pedepsei decat in cazul infractiunilor de genocid, contra umanitatii si de razboi.

Pentru toate celelalte infractiuni (inclusiv cele de omor sau care au ca urmare moartea victimei) prescriptia inlatura raspunderea penala. Cel mai mare termen de prescriptie este de 15 ani, la care se adauga prescriptia speciala: „prescriptia inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar interveni, daca termenul de prescriptie … este depasit cu inca jumatate”. Astfel, o infractiune pentru care pedeapsa este detentiunea pe viata sau inchisoare mai mare de 15 ani, respectiv 20 de ani, se prescrie in maxim 22,5 ani de la data savarsirii sale. In cazul executarii pedepsei, cel mai mare termen de prescriptie este de 20 de ani pentru condamnarile la detentiunea pe viata sau la inchisoare mai mult de 15 ani.

Propunerea legislativa
1. In primul rand, proiectul propune eliminarea prescriptiei pentru raspunderea penala in cazul infractiunii de omor – comisa cu intentie (directa sau indirecta) in varianta simpla si in formele sale agravate – si in cazul infractiunilor intentionate care au avut ca urmare moartea victimei.

Infractiunile mentionate aduc atingere dreptului la viata. Uciderea unei persoane are si consecinte care provoaca, la nivel social, nesiguranta, neliniste, teama, insecuritate, ceea ce dauneaza desfasurarii normale a vietii sociale. Normele penale trebuie sa protejeze valorile sociale lezate prin fapta incriminata. Sub acest aspect, suprimarea vietii unei singure persoane are aceeasi gravitate si trebuie sanctionata cu aceeasi rigurozitate ca si crimele comise impotriva unei colectivitati sau a unui grup. intr-un stat de drept democratic, intinderea si intensitatea represiunii penale trebuie sa fie determinata, cu prioritate, prin raportare la importanta valorii sociale lezate si sa satisfaca exigentele decurgand din principiile drepturilor fundamentale ale omului.

In elaborarea proiectului legislativ s-a urmarit corelarea legii penale romane cu norme si solutii din state europene. In Suedia, de pilda, in 2010, Parlamentul a eliminat total prescriptia pentru infractiunile grave (inclusiv cele de omor). Toate aceste infractiuni, pentru care termenul de prescriptie nu era implinit la data adoptarii legii, pot fi anchetate si judecate oricand in viitor, iar vinovatii pot fi oricand pedepsiti.

In multe alte tari europene, infractiunea de omor este imprescriptibila: Germania, Marea Britanie, Austria, Finlanda, Irlanda, Danemarca, Olanda, Italia, Estonia, Malta sau Cipru. ?i in afara Europei exista tari cu sisteme democratice consolidate in care infractiunea de omor nu se prescrie, exemple fiind Statele Unite ale Americii (in niciunul dintre state omorul nu este prescriptibil), Canada sau Japonia.

Imprescriptibiltatea este prevazuta si pentru infractiunile de omor si cele intentionate urmate de moartea victimei pentru care nu s-a implinit termenul de prescriptie la data intrarii in vigoare a reglementarilor propuse. Exact aceasta solutie a fost adoptata si in Suedia in 2010.

Acesta nu este un caz de retroactivitate. Retroactivitatea este interzisa sub doua aspecte: 1. sa nu pedepsesti astazi pe cineva pentru o fapta care nu era infractiune si nu era pedepsita la data cand a fost comisa; si 2. sa nu aplici unei persoane o pedeapsa mai mare decat cea prevazuta de lege la data comiterii infractiunii. Or, prezentul proiect nu introduce acum infractiunea de omor (omorul a fost mereu o infractiune pedepsita de lege) si nici nu mareste sau agraveaza pedeapsa pentru omor. Aceasta este si motivarea Curtii Europene pentru Drepturile Omului, care a decis ca principiul neretroactivitatii nu se incalca prin prelungirea sau eliminarea prescriptiei.

In concluzie, prelungirea sau inlaturarea termenelor de prescriptie, cata vreme nu s-au implinit, este posibila si se intemeiaza pe obligatia legala a autorului infractiunii de a raspunde, oricand, pentru consecintele faptei sale.

Prezenta propunere este un act de „activitate” a legii, in sensul ca noua lege se aplica si consecintelor juridice ale unui fapt trecut, daca aceste consecinte juridice nu s-au epuizat complet si isi produc inca efectul, sunt in curs, la data intrarii ei in vigoare. In cazul infractiunii de omor, chiar daca fapta (omorul) a fost comisa inainte de noua lege, consecintele juridice ale acestei fapte (care constau in atragerea raspunderii penale a autorului) se produc si exista pe toata durata termenului de prescriptie existent; ele se epuizeaza, se consuma integral numai in momentul implinirii termenului de prescriptie, deoarece, oricand, pe durata termenului de prescriptie, autorul omorului poate fi tras la raspundere penala.

Din aceste motive, daca termenul de prescriptie nu este implinit la data intrarii in vigoare a noii legi, aceasta noua lege poate reglementa consecintele inca neepuizate ale faptei trecute, deci poate reglementa, ca lege activa si nu retroactiva, regimul prescriptiilor aflate in curs.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca extinderea termenului de prescriptie pentru infractiunile savarsite anterior, dar pentru care, la intrarea in vigoare a legii noi, nu se implinise inca termenul de prescriptie este in acord cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului si nu incalca principiul neretroactivitatii [din art 7. alin. (1)]. Curtea a decis ca nu s-a incalcat principiul neretroactivitatii legii penale, intrucat noua lege nu a modificat continutul incriminarii (conditiile pentru ca fapta sa fie considerata infractiune si pedeapsa aplicabila). Curtea a mentionat expres ca art. 7 din Conventie nu interzice extinderea termenului de prescriptie si aplicarea imediata a noii reglementari.

Acest principiu se regaseste si in Conventia europeana privind imprescriptibilitatea crimelor de razboi si crimelor contra umanitatii, adoptata la Strasbourg la 25 ianuarie 1974, care prevede in art. 2 parag. 2: “Conventia se aplica si infractiunilor comise inainte de intrarea ei in vigoare, in cazurile in care nu a expirat pana la acea data termenul de prescriptie”. De altfel, in niciun tratat, conventie sau lege nu exista dreptul de a nu fi pedepsit sau de nu a executa o pedeapsa dupa trecerea unui anumit numar de ani. Dimpotriva, dreptul la viata este un drept fundamental, prevazut expres si garantat in conventiile internationale privind drepturile omului.

2. In al doilea rand, proiectul prevede si eliminarea prescriptiei pentru executarea pedepselor in cazul infractiunilor de omor. Simpla condamnare a autorului unui omor, daca nu este urmata si de executarea pedepsei aplicate prin hotararea de condamnare, nu ar reprezenta decat o masura iluzorie de protectie a valorilor sociale, respectiv a vietii umane, a ideii de justitie si a increderii in justitie. In mod evident, propunerea vizeaza atat Codul penal in vigoare, cat si noul Cod penal.

3. In al treilea rand, proiectul vizeaza si completarea textelor care prevad imprescriptibilitatea infractiunilor de genocid, contra umanitatii si de razboi, prin introducerea sintagmei “indiferent de data la care au fost comise.

Introducerea precizarii “indiferent de data la care au fost comise” pune in acord textul propus pentru modificarea Codului penal (si cel actual si cel ce urmeaza sa intre in vigoare) cu textul art. I al Conventiei ONU asupra imprescriptibilitatii crimelor de razboi si a crimelor impotriva umanitatii (Adoptata si deschisa spre semnare de Adunarea generala a Natiunilor Unite prin Rezolutia 2391 (XXIII) din 26 noiembrie 1968. Ratificata de Romania prin Decretul nr. 547/29 iulie 1969. Intrata in vigoare la 11 noiembrie 1970 conform dispozitiilor art. VIII).

In acest sens, art. I din Conventia ONU prevede: “Oricare ar fi data la care au fost comise, crimele urmatoare sunt imprescriptibile:
a) crimele de razboi, asa cum sunt definite in Statutul Tribunalului Militar International de la Nurnberg din 8 august 1945 si confirmate prin rezolutiile Adunarii generale a Organizatiei Natiunilor Unite 3 (I) si 95 (I) din 13 februarie 1946 si 11 decembrie 1946 si, in special, „infractiunile grave” enumerate in conventiile de la Geneva din 12 august 1949 pentru protectia victimelor de razboi;
b) crimele contra umanitatii, indiferent daca sunt comise in timp de razboi sau in timp de pace, asa cum sunt definite in Statutul Tribunalului Militar International de la Nurnberg din 8 august 1945 si confirmate prin rezolutiile Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite 3 (I) si 95 (I) din 13 februarie 1946 si 11 decembrie 1946, evictiunea prin atac armat sau ocupatie si acte inumane care decurg din politica de apartheid, precum si crima de genocid, asa cum este definita in Conventia din 1948 pentru prevenirea si pedepsirea crimei de genocid, chiar daca aceste acte nu constituie o violare a
dreptului intern al tarii in care au fost comise”.

Conventia ONU porneste de la un precedent istoric ilustru, cel al Cartei Tribunalului Militar International de la Nurnberg, ale carei principii de drept de international sunt recunoscute ulterior prin Rezolutiile ONU 3 (I) si 95 (I) din 13 februarie 1946 si 11 decembrie 1946. Finalitatea Conventiei ONU este aceea de a stabili un regim juridic derogator pentru un set de infractiuni, in sensul in care acestea sunt declarate imprescriptibile, indiferent de momentul la care au fost comise si indiferent daca, la momentul comiterii lor, acestea constituiau incalcari ale legii penale nationale in tarile in care au fost comise (Rezolutia Adunarii Generale ONU, nr. 2391 (XXIII) din 26 noiembrie 1968, Art. 1. Este de notorietate ca aceste prevederi s-au aplicat pentru fapte comise anterior adoptarii lor (cum sunt crimele de genocid, contra umanitatii si de razboi din timpul celui de la doilea razboi mondial).

 

re se elimina prescriptia pentru infractiunile de omor si infractiunile cu intentie care au ca urmare moartea victimei, elaborata de europarlamentarul Monica Macovei si deputatul Sever Voinescu a primit aviz favorabil de la Consiliul Legislativ.

Potrivit expunerii de motive, proiectul de lege isi propune sa reglementeze, intr-o maniera moderna si conforma cu evolutia realitatii sociale si istorice, una dintre cele mai importante cauze de inlaturare a raspunderii penale si a executarii pedepsei: prescriptia.

Situatia actuala
Dispozitiile art. 121 alin. (2) si art. 125 alin. (2) din Codul penal declara imprescriptibile numai infractiunile contra pacii si omenirii. Aceasta prevedere a fost reluata, fara modificari de substanta, in textul noului Cod penal, adoptat prin Legea nr. 286/2009, respectiv la art. 153 alin. (2) si art. 161 alin. (2), care dispun ca prescriptia nu inlatura raspunderea penala sau executarea pedepsei decat in cazul infractiunilor de genocid, contra umanitatii si de razboi.

Pentru toate celelalte infractiuni (inclusiv cele de omor sau care au ca urmare moartea victimei) prescriptia inlatura raspunderea penala. Cel mai mare termen de prescriptie este de 15 ani, la care se adauga prescriptia speciala: „prescriptia inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar interveni, daca termenul de prescriptie … este depasit cu inca jumatate”. Astfel, o infractiune pentru care pedeapsa este detentiunea pe viata sau inchisoare mai mare de 15 ani, respectiv 20 de ani, se prescrie in maxim 22,5 ani de la data savarsirii sale. In cazul executarii pedepsei, cel mai mare termen de prescriptie este de 20 de ani pentru condamnarile la detentiunea pe viata sau la inchisoare mai mult de 15 ani.

Propunerea legislativa
1. In primul rand, proiectul propune eliminarea prescriptiei pentru raspunderea penala in cazul infractiunii de omor – comisa cu intentie (directa sau indirecta) in varianta simpla si in formele sale agravate – si in cazul infractiunilor intentionate care au avut ca urmare moartea victimei.

Infractiunile mentionate aduc atingere dreptului la viata. Uciderea unei persoane are si consecinte care provoaca, la nivel social, nesiguranta, neliniste, teama, insecuritate, ceea ce dauneaza desfasurarii normale a vietii sociale. Normele penale trebuie sa protejeze valorile sociale lezate prin fapta incriminata. Sub acest aspect, suprimarea vietii unei singure persoane are aceeasi gravitate si trebuie sanctionata cu aceeasi rigurozitate ca si crimele comise impotriva unei colectivitati sau a unui grup. intr-un stat de drept democratic, intinderea si intensitatea represiunii penale trebuie sa fie determinata, cu prioritate, prin raportare la importanta valorii sociale lezate si sa satisfaca exigentele decurgand din principiile drepturilor fundamentale ale omului.

In elaborarea proiectului legislativ s-a urmarit corelarea legii penale romane cu norme si solutii din state europene. In Suedia, de pilda, in 2010, Parlamentul a eliminat total prescriptia pentru infractiunile grave (inclusiv cele de omor). Toate aceste infractiuni, pentru care termenul de prescriptie nu era implinit la data adoptarii legii, pot fi anchetate si judecate oricand in viitor, iar vinovatii pot fi oricand pedepsiti.

In multe alte tari europene, infractiunea de omor este imprescriptibila: Germania, Marea Britanie, Austria, Finlanda, Irlanda, Danemarca, Olanda, Italia, Estonia, Malta sau Cipru. ?i in afara Europei exista tari cu sisteme democratice consolidate in care infractiunea de omor nu se prescrie, exemple fiind Statele Unite ale Americii (in niciunul dintre state omorul nu este prescriptibil), Canada sau Japonia.

Imprescriptibiltatea este prevazuta si pentru infractiunile de omor si cele intentionate urmate de moartea victimei pentru care nu s-a implinit termenul de prescriptie la data intrarii in vigoare a reglementarilor propuse. Exact aceasta solutie a fost adoptata si in Suedia in 2010.

Acesta nu este un caz de retroactivitate. Retroactivitatea este interzisa sub doua aspecte: 1. sa nu pedepsesti astazi pe cineva pentru o fapta care nu era infractiune si nu era pedepsita la data cand a fost comisa; si 2. sa nu aplici unei persoane o pedeapsa mai mare decat cea prevazuta de lege la data comiterii infractiunii. Or, prezentul proiect nu introduce acum infractiunea de omor (omorul a fost mereu o infractiune pedepsita de lege) si nici nu mareste sau agraveaza pedeapsa pentru omor. Aceasta este si motivarea Curtii Europene pentru Drepturile Omului, care a decis ca principiul neretroactivitatii nu se incalca prin prelungirea sau eliminarea prescriptiei.

In concluzie, prelungirea sau inlaturarea termenelor de prescriptie, cata vreme nu s-au implinit, este posibila si se intemeiaza pe obligatia legala a autorului infractiunii de a raspunde, oricand, pentru consecintele faptei sale.

Prezenta propunere este un act de „activitate” a legii, in sensul ca noua lege se aplica si consecintelor juridice ale unui fapt trecut, daca aceste consecinte juridice nu s-au epuizat complet si isi produc inca efectul, sunt in curs, la data intrarii ei in vigoare. In cazul infractiunii de omor, chiar daca fapta (omorul) a fost comisa inainte de noua lege, consecintele juridice ale acestei fapte (care constau in atragerea raspunderii penale a autorului) se produc si exista pe toata durata termenului de prescriptie existent; ele se epuizeaza, se consuma integral numai in momentul implinirii termenului de prescriptie, deoarece, oricand, pe durata termenului de prescriptie, autorul omorului poate fi tras la raspundere penala.

Din aceste motive, daca termenul de prescriptie nu este implinit la data intrarii in vigoare a noii legi, aceasta noua lege poate reglementa consecintele inca neepuizate ale faptei trecute, deci poate reglementa, ca lege activa si nu retroactiva, regimul prescriptiilor aflate in curs.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca extinderea termenului de prescriptie pentru infractiunile savarsite anterior, dar pentru care, la intrarea in vigoare a legii noi, nu se implinise inca termenul de prescriptie este in acord cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului si nu incalca principiul neretroactivitatii [din art 7. alin. (1)]. Curtea a decis ca nu s-a incalcat principiul neretroactivitatii legii penale, intrucat noua lege nu a modificat continutul incriminarii (conditiile pentru ca fapta sa fie considerata infractiune si pedeapsa aplicabila). Curtea a mentionat expres ca art. 7 din Conventie nu interzice extinderea termenului de prescriptie si aplicarea imediata a noii reglementari.

Acest principiu se regaseste si in Conventia europeana privind imprescriptibilitatea crimelor de razboi si crimelor contra umanitatii, adoptata la Strasbourg la 25 ianuarie 1974, care prevede in art. 2 parag. 2: “Conventia se aplica si infractiunilor comise inainte de intrarea ei in vigoare, in cazurile in care nu a expirat pana la acea data termenul de prescriptie”. De altfel, in niciun tratat, conventie sau lege nu exista dreptul de a nu fi pedepsit sau de nu a executa o pedeapsa dupa trecerea unui anumit numar de ani. Dimpotriva, dreptul la viata este un drept fundamental, prevazut expres si garantat in conventiile internationale privind drepturile omului.

2. In al doilea rand, proiectul prevede si eliminarea prescriptiei pentru executarea pedepselor in cazul infractiunilor de omor. Simpla condamnare a autorului unui omor, daca nu este urmata si de executarea pedepsei aplicate prin hotararea de condamnare, nu ar reprezenta decat o masura iluzorie de protectie a valorilor sociale, respectiv a vietii umane, a ideii de justitie si a increderii in justitie. In mod evident, propunerea vizeaza atat Codul penal in vigoare, cat si noul Cod penal.

3. In al treilea rand, proiectul vizeaza si completarea textelor care prevad imprescriptibilitatea infractiunilor de genocid, contra umanitatii si de razboi, prin introducerea sintagmei “indiferent de data la care au fost comise.

Introducerea precizarii “indiferent de data la care au fost comise” pune in acord textul propus pentru modificarea Codului penal (si cel actual si cel ce urmeaza sa intre in vigoare) cu textul art. I al Conventiei ONU asupra imprescriptibilitatii crimelor de razboi si a crimelor impotriva umanitatii (Adoptata si deschisa spre semnare de Adunarea generala a Natiunilor Unite prin Rezolutia 2391 (XXIII) din 26 noiembrie 1968. Ratificata de Romania prin Decretul nr. 547/29 iulie 1969. Intrata in vigoare la 11 noiembrie 1970 conform dispozitiilor art. VIII).

In acest sens, art. I din Conventia ONU prevede: “Oricare ar fi data la care au fost comise, crimele urmatoare sunt imprescriptibile:
a) crimele de razboi, asa cum sunt definite in Statutul Tribunalului Militar International de la Nurnberg din 8 august 1945 si confirmate prin rezolutiile Adunarii generale a Organizatiei Natiunilor Unite 3 (I) si 95 (I) din 13 februarie 1946 si 11 decembrie 1946 si, in special, „infractiunile grave” enumerate in conventiile de la Geneva din 12 august 1949 pentru protectia victimelor de razboi;
b) crimele contra umanitatii, indiferent daca sunt comise in timp de razboi sau in timp de pace, asa cum sunt definite in Statutul Tribunalului Militar International de la Nurnberg din 8 august 1945 si confirmate prin rezolutiile Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite 3 (I) si 95 (I) din 13 februarie 1946 si 11 decembrie 1946, evictiunea prin atac armat sau ocupatie si acte inumane care decurg din politica de apartheid, precum si crima de genocid, asa cum este definita in Conventia din 1948 pentru prevenirea si pedepsirea crimei de genocid, chiar daca aceste acte nu constituie o violare a
dreptului intern al tarii in care au fost comise”.

Conventia ONU porneste de la un precedent istoric ilustru, cel al Cartei Tribunalului Militar International de la Nurnberg, ale carei principii de drept de international sunt recunoscute ulterior prin Rezolutiile ONU 3 (I) si 95 (I) din 13 februarie 1946 si 11 decembrie 1946. Finalitatea Conventiei ONU este aceea de a stabili un regim juridic derogator pentru un set de infractiuni, in sensul in care acestea sunt declarate imprescriptibile, indiferent de momentul la care au fost comise si indiferent daca, la momentul comiterii lor, acestea constituiau incalcari ale legii penale nationale in tarile in care au fost comise (Rezolutia Adunarii Generale ONU, nr. 2391 (XXIII) din 26 noiembrie 1968, Art. 1. Este de notorietate ca aceste prevederi s-au aplicat pentru fapte comise anterior adoptarii lor (cum sunt crimele de genocid, contra umanitatii si de razboi din timpul celui de la doilea razboi mondial).

Pentru mai multe detalii, consultati textul integral al propunerii legislative privind eliminarea prescriptiei pentru infractiunile de omor si infractiunile cu intentie care au ca urmare moartea victimei.