CEDO. Cauza Stanca Popescu c. Romania

In Monitorul Oficial nr. 179/2011 s-a publicat hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 7 iulie 2009, definitiva la 7 octombrie 2009, in Cauza Stanca Popescu impotriva Romaniei, in care Statul roman a fost condamnat pentru incalcarea dreptului la un proces echitabil.

La originea cauzei se afla o cerere (nr. 8.727/03) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, doamna Stanca Popescu, a sesizat Curtea la data de 8 decembrie 2000, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

IN FAPT

I. Circumstantele cauzei

Reclamanta s-a nascut in anul 1921 si locuieste in Barla, judetul Arges.

A. Actiunea in revendicare impotriva vecinilor reclamantei

1. Procedura solutionata prin Sentinta din 28 octombrie 1996 a Judecatoriei Costesti

La data de 6 septembrie 1994, reclamanta a sesizat Judecatoria Pitesti cu o actiune in revendicare impotriva a 2 vecini, doamna P.F. si domnul P.A., pentru a i se restitui un teren ce fusese ocupat abuziv de parati. S-a realizat o expertiza de catre expertul Z.D., care a intocmit un raport conform caruia persoanele in discutie ocupau o parcela din terenul reclamantei. Raportul de expertiza a fost depus la dosar la data de 7 iunie 1995. La data de 4 octombrie 1995, paratii au formulat obiectii la raportul de expertiza, considerand ca expertul nu luase in considerare planurile ce insoteau procesele-verbale de punere in posesie a partilor in litigiu. Asadar, instanta a dispus ca expertul sa prezinte un supliment la raportul de expertiza.

La data de 24 aprilie 1996, Judecatoria Pitesti a constatat ca Judecatoria Costesti era instanta competenta din punct de vedere teritorial si, prin urmare, a trimis cauza acestei instante.

Prin Sentinta din data de 28 octombrie 1996, judecatoria a admis actiunea si i-a obligat pe P.F. si P.A. sa ii restituie reclamantei un teren in suprafata de 166 m2, astfel cum a fost stabilit in raportul de expertiza trimis de expertul Z.D. Prin aceeasi sentinta, instanta a dispus ca paratii sa ii plateasca reclamantei cheltuielile de judecata.

P.A. a introdus apel, sustinand ca nu ocupase terenul reclamantei si ca, dupa parerea sa, din raportul de expertiza si din planul intocmit de expert reiesea ca era vorba de doua proprietati diferite.

Prin Decizia din data de 26 mai 1997, Tribunalul Arges a respins apelul lui P.A., retinand ca din raportul de expertiza reiesea in mod clar ca acesta ocupa terenul reclamantei. Aceasta decizie a ramas definitiva prin nerecurare.

2. Demersurile in vederea executarii silite a Sentintei din data de 28 octombrie 1996

La data de 3 septembrie 1997, reclamanta a solicitat judecatoriei punerea in executare a Sentintei din data de 28 octombrie 1996. In aceeasi zi, instanta i-a admis cererea si a dispus executarea silita a sentintei respective. Prin urmare, a fost deschis un dosar de executare.

3. Cererea de revizuire a Sentintei din 28 octombrie 1996

La o data neprecizata, vecinii reclamantei au sesizat Parchetul de pe langa Judecatoria Costesti (parchetul) cu o plangere penala indreptata impotriva expertului Z.D., pe care il acuzau ca ar fi comis infractiunea de marturie mincinoasa in raportul de expertiza pe care il redactase. La data de 8 august 2001, parchetul a dispus neinceperea urmaririi penale pe motivul ca termenul de prescriptie a raspunderii penale expirase. Solutia le-a fost comunicata vecinilor reclamantei la data de 15 august 2001.

La data de 17 septembrie 2001, P.A. si mostenitorii lui P.F au sesizat judecatoria cu o cerere de revizuire a Sentintei din 28 octombrie 1996, intemeiata pe art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila, pe motivul ca expertul mentionat mai sus a comis infractiunea de marturie mincinoasa.

Prin Sentinta din data de 23 iulie 2002, judecatoria a retinut ca expertul comisese infractiunea de marturie mincinoasa, a admis cererea de revizuire si a respins actiunea in revendicare. Instanta a constatat in primul rand ca la data de 8 august 2001 fusese dispusa neinceperea urmaririi penale cu privire la expertul Z.D. pe motiv de prescriptie si ca aceasta solutie le fusese comunicata vecinilor reclamantei la data de 15 august 2001.

B. Actiunea avand ca obiect obligarea vecinilor la mutarea gardului si taierea copacilor

1. Procedura solutionata prin Sentinta din data de 12 iunie 2001 a judecatoriei

La data de 16 februarie 1998, reclamanta a sesizat judecatoria cu o actiune impotriva lui P.A. pentru a-l obliga sa deplaseze un gard si sa taie copacii aflati pe terenul sau. La o data neprecizata, mostenitorii lui P.F., decedata intre timp, au cerut sa intervina in cauza, solicitand respingerea actiunii.

Prin Sentinta din data de 18 octombrie 1999, judecatoria a respins actiunea.

Prin Decizia din data de 28 iunie 2000, tribunalul a admis apelul reclamantei si a trimis dosarul la judecatorie pentru rejudecare. Tribunalul a retinut ca judecatoria ignorase prevederile Sentintei din 28 octombrie 1996, desi aceasta dobandise autoritate de lucru judecat. Prin Decizia din data de 24 ianuarie 2001, curtea de apel a respins recursul lui P.A. impotriva Deciziei din 28 iunie 2000.

Sesizata cu o noua analiza a cauzei, judecatoria a pronuntat sentinta la data de 12 iunie 2001, admitand actiunea. Astfel, i-a obligat pe vecinii reclamantei sa mute gardul, deoarece se afla pe terenul sau, si sa taie mai multi copaci din acelasi motiv. Sentinta a fost pronuntata de judecatoarea M.B. care s-a intemeiat pe raportul pe care il trimisese expertul Z.D. in cadrul actiunii in revendicare.

Aceasta sentinta a fost confirmata prin deciziile din 29 aprilie 2002 a tribunalului si din 30 octombrie 2002 a curtii de apel, care au respins apelul si, respectiv, recursul lui P.A., ultima decizie ramanand definitiva.

2. Cererea de revizuire a Sentintei din 12 iunie 2001

La data de 28 iulie 2003, vecinii reclamantei au sesizat judecatoria cu o cerere de revizuire a Sentintei din 12 iunie 2001, intemeiata pe art. 322 pct. 5 din Codul de procedura civila. Acestia aratau ca Sentinta din 28 octombrie 1996, pronuntata in favoarea reclamantei, fusese anulata.

Prin Sentinta din data de 21 ianuarie 2004, judecatoria a admis cererea de revizuire si, in baza revizuirii facute, a respins actiunea reclamantei.

Prin Decizia din data de 7 iunie 2004, curtea de apel a admis apelul reclamantei si a trimis dosarul la tribunal, considerand ca acesta este competent pentru a examina cererea de revizuire.

Prin Decizia din data de 2 februarie 2005, tribunalul a respins cererea de revizuire ca tardiva, considerand ca termenul de o luna prevazut de art. 324 pct. 4 din Codul de procedura civila incepea sa curga de la data la care partea luase cunostinta de anularea deciziei, adica de la data de 21 februarie 2003, data la care Sentinta din 23 iulie 2002 ce anula Sentinta din 28 octombrie 1996 a ramas definitiva.

Decizia din data de 2 februarie 2005 a fost confirmata prin Decizia ramasa definitiva din 28 aprilie 2005 a curtii de apel, care a respins recursul vecinilor.

3. Demersurile in vederea executarii Sentintei din data de 12 iunie 2001

La data de 31 mai 2007, reclamanta a solicitat judecatoriei sa dispuna ca Sentinta din data de 12 iunie 2001 sa fie investita cu formula executorie.

Prin Incheierea de sedinta din data de 1 iunie 2007, judecatoria a respins cererea, retinand ca dreptul de a solicita executarea silita era prescris, in masura in care termenul de prescriptie aplicabil in speta era cel prevazut de art. 405 din Codul de procedura civila, adica 3 ani. Instanta a retinut si ca introducerea unei cereri de revizuire impotriva Sentintei din 12 iunie 2001 nu suspendase cursul prescriptiei.

Reclamanta a formulat un recurs, considerand ca judecatoria ii respinsese pe nedrept cererea ca prescrisa, chiar daca obiectul litigiului era un bun imobil.

Prin Decizia din data de 18 ianuarie 2008, tribunalul judetean a respins recursul.

IN DREPT

I. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 § 1 din Conventie, din cauza neexecutarii sentintelor din 28 octombrie 1996 si 12 iunie 2001

Reclamanta se plange de neexecutarea sentintelor ramase definitive din 28 octombrie 1996 si 12 iunie 2001 ale judecatoriei. Ea invoca art. 6 § 1 din Conventie, care prevede urmatoarele, in partile sale relevante:

„Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil (…) a cauzei sale, de catre o instanta (…) care va hotari (…) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (…).“

Aprecierea Curtii

In speta, in ceea ce priveste executarea celor doua sentinte impotriva unor particulari, statul era obligat sa puna la dispozitia reclamantei un sistem care sa ii permita sa obtina executarea respectiva.

Curtea apreciaza ca trebuie facuta o distinctie intre executarea Sentintei din 28 octombrie 1996 si cea a Sentintei din 12 iunie 2001. In ceea ce priveste prima sentinta, Curtea nu considera necesar sa se ocupe de acea parte a sa referitoare la plata cheltuielilor de judecata, avand in vedere ca reclamanta nu insista asupra acestui lucru (paragraful 65 de mai sus).

a) Asupra executarii Sentintei din 28 octombrie 1996

In ceea ce priveste Sentinta din 28 octombrie 1996, Curtea observa ca autoritatile au reactionat in mod corespunzator la cererea partii interesate din 3 septembrie 1997. Astfel, s-a deschis un dosar de executare si executorul judecatoresc a dispus ca vecinii sa ii restituie terenul reclamantei. In aceasta privinta, din probele aflate la dosar rezulta ca reclamanta ii solicitase executorului sa ii oblige pe vecinii sai sa mute un gard amplasat pe terenul sau. In aceste conditii, executorul a informat-o ca sentinta ce trebuia executata nu impunea o asemenea obligatie in sarcina vecinilor si i-a sugerat sa sesizeze in primul rand instantele cu o astfel de cerere. Pe de alta parte, atat tribunalul, cat si curtea de apel au confirmat punctul de vedere al executorului judecatoresc (paragrafele 13, 18 si 19 de mai sus). In orice caz, reclamanta a acceptat sugestia facuta de executor, formuland o actiune in acest sens inca din data de 16 februarie 1998 (paragraful 15 de mai sus).

Avand in vedere ca din dosar nu reiese ca reclamanta ar fi formulat, in cadrul procedurii in revendicare solutionata prin Sentinta din 28 octombrie 1996, un capat de cerere referitor la mutarea gardului, Curtea considera ca nu era excesiv sa i se ceara sa introduca o actiune specifica.

Curtea apreciaza, asadar, ca autoritatile nationale au informat-o pe reclamanta cu privire la piedicile la executarea silita dorita de aceasta, precum si asupra demersurilor pe care trebuia sa le indeplineasca.

Curtea nu poate, asadar, sa considere ca statul si-a incalcat obligatia ce ii revenea de a o asista pe reclamanta in demersurile sale in vederea executarii Sentintei din 28 octombrie 1997.

Prin urmare, acest capat de cerere este vadit neintemeiat si trebuie respins in temeiul art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

b) Asupra executarii Sentintei din 12 iunie 2001

In ceea ce priveste Sentinta din 12 iunie 2001, Curtea observa impreuna cu Guvernul ca reclamanta a solicitat la data de 31 mai 2007 ca aceasta sentinta sa fie investita cu formula executorie. Cererea sa a fost respinsa de judecatorie la data de 1 iunie 2007 pe motivul ca termenul de prescriptie pentru dreptul de a solicita executarea silita expirase.

In aceste conditii, Curtea apreciaza ca ii revenea reclamantei sa se foloseasca de mijloacele puse la dispozitia sa de catre legislatia nationala si sa faca apel, daca era cazul, la forta publica pentru a o asista in executare. Acest lucru presupune, in opinia Curtii, respectarea de catre partea interesata a procedurii si a termenelor prevazute de dreptul intern, ceea ce nu a fost cazul in speta.

Curtea apreciaza ca autoritatile nationale au asistat-o in mod corespunzator pe reclamanta in vederea executarii Sentintei din 12 iunie 2001.

Prin urmare, si acest capat de cerere este vadit neintemeiat si trebuie respins in temeiul art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

II. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 § 1 din Conventie din cauza duratei procedurilor

Reclamanta se plange de durata totala a procedurilor referitoare la revendicarea terenului si la obligarea vecinilor de a muta gardul, pe care o considera excesiva. In formularul sau de cerere trimis grefei la data de 19 septembrie 2001, aceasta se plange de faptul ca introdusese o actiune in revendicare in anul 1994 si ca procedura de executare silita a sentintei aferente se afla inca pe rol. In plus, ea considera ca, din cauza neexecutarii sentintei pronuntate in aceasta procedura, ea a fost obligata sa introduca o actiune ce urmarea obligarea lui P. A. la mutarea gardului sau, actiune care nu fusese nici ea solutionata la data respectiva. Ea invoca art. 6 § 1 din Conventie, care prevede urmatoarele in partile sale relevante:

„Orice persoana are dreptul la judecarea (…) intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta (…) care va hotari (…) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (…).“

Desi reclamanta sustine ca durata totala a procedurilor a fost excesiva, Curtea apreciaza ca este vorba de doua proceduri diferite care, intr-o anumita masura, s-au desfasurat in paralel si pe care se cuvine sa le analizeze separat. In masura in care reclamanta intelege sa se planga si de durata excesiva a perioadei de executare a celor doua sentinte, Curtea reaminteste ca executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de la ce instanta ar emana ea, trebuie considerata ca facand parte integranta din „proces“, in sensul art. 6 din Conventie.

a) Asupra duratei procedurii in revendicare

Curtea observa ca aceasta procedura are doua parti: prima a inceput la data de 6 septembrie 1994 odata cu sesizarea Judecatoriei Costesti si s-a incheiat la data de 26 mai 1997 cu decizia Tribunalului Arges; a doua parte a inceput la data de 17 septembrie 2001, odata cu cererea de revizuire a Sentintei din data de 28 octombrie 1996 si s-a incheiat la data de 30 iunie 2003 cu Decizia din 30 iunie 2003 a Curtii de Apel Pitesti.

Asadar, procedura a durat in total aproximativ 4 ani si 6 luni si a cunoscut doua grade de jurisdictie in prima parte a sa si 3 grade de jurisdictie in cea de-a doua.

Tinand cont de jurisprudenta sa, Curtea apreciaza ca durata acestei proceduri nu a fost excesiva.

Rezulta ca acest capat de cerere este vadit neintemeiat si trebuie respins conform art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

b) Asupra duratei procedurii pentru obligarea vecinilor la mutarea gardului si inlaturarea copacilor

Curtea observa ca aceasta procedura cuprinde doua parti: prima a inceput la data de 16 februarie 1998, odata cu sesizarea Judecatoriei Costesti, si s-a incheiat la data de 30 octombrie 2002, prin decizia Curtii de Apel Pitesti; a doua parte a inceput la data de 28 iulie 2003, odata cu cererea de revizuire a Sentintei din 12 iunie 2001, si s-a incheiat la data de 28 aprilie 2005, cu decizia curtii de apel.

Asadar, procedura a durat in total aproximativ 6 ani si 5 luni si a cunoscut 3 grade de jurisdictie in fiecare parte a sa.

Tinand cont de jurisprudenta sa, Curtea apreciaza ca nici durata acestei proceduri nu a fost excesiva.

Rezulta ca acest capat de cerere este vadit neintemeiat si trebuie respins conform art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

III. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 § 1 din Conventie din cauza pretinsei incalcari a principiului securitatii raporturilor juridice

Reclamanta se plange de repunerea in discutie a Sentintei din 28 octombrie 1996 pe calea revizuirii. Ea invoca art. 6 § 1 din Conventie, care prevede urmatoarele in partile sale relevante:

„Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil (…) a cauzei sale, de catre o instanta (…) care va hotari (…) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (…).“

A. Asupra admisibilitatii

Curtea constata ca acest capat de cerere nu este vadit neintemeiat in sensul art. 35 § 3 din Conventie. Pe de alta parte, Curtea constata ca acesta nu este lovit de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, el trebuie declarat admisibil.

B. Asupra fondului

Guvernul insista asupra faptului ca revizuirea este o cale extraordinara de atac, diferita de recursul in anulare, de care Curtea s-a ocupat in Cauza Brumarescu impotriva Romaniei. Apoi, acesta observa ca aceasta cauza este diferita de Cauza Androne impotriva Romaniei, in masura in care, in speta, partile parate sunt cele care au formulat o cerere de revizuire si nu procurorul, iar cererea respectiva nu era tardiva. Guvernul observa in acest sens ca respingerea exceptiei de tardivitate a fost motivata pe larg.

Prin urmare, Guvernul considera ca principiul securitatii raporturilor juridice nu a fost incalcat.

Reclamanta considera ca cererea de revizuire era tardiva si ca admiterea acesteia a incalcat principiul securitatii raporturilor juridice.

Curtea observa ca, in temeiul art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila, o hotarare judecatoreasca definitiva poate face obiectul unei revizuiri in cazul in care expertul care a participat la procedura respectiva a comis o infractiune in legatura cu cauza.

Aceasta admite impreuna cu Guvernul ca aceasta cauza este diferita de Cauza Androne, mentionata mai sus, din anumite puncte de vedere. Intr-adevar, cererea de revizuire fusese formulata, in speta, de vecinii reclamantei, parti in procedura solutionata prin Sentinta din 28 octombrie 1996, spre deosebire de cealalta cauza, in care procurorul general a fost cel care a solicitat redeschiderea procedurii. Pe de alta parte, in Cauza Androne cererea de revizuire fusese formulata tardiv, pe cand in cauza de fata instanta a respins exceptia de tardivitate printr-o incheiere de sedinta suficient de motivata.
Avand in vedere ca obligatia de a interpreta dreptul intern le revine in primul rand instantelor nationale, Curtea nu distinge niciun motiv pentru a nu subscrie la argumentele lor in aceasta privinta.

Cu toate acestea, observa Curtea, consecinta juridica a admiterii cererii de revizuire a fost respingerea actiunii in revendicare a reclamantei, iar aceasta la 5 ani de la data la care sentinta respectiva ramasese definitiva.

Curtea observa ca admiterea cererii respective a fost motivata prin faptul ca expertul Z. D. ar fi comis infractiunea de marturie mincinoasa, in masura in care acesta nu luase corect in calcul dimensiunile terenului. Or, trebuie observat faptul ca vecinii reclamantei aveau posibilitatea sa formuleze obiectiuni la raportul de expertiza si ca daca P. A. a introdus, desigur, apel impotriva Sentintei din 28 octombrie 1996, el nu a formulat ulterior un recurs (paragrafele 8 si 9 de mai sus).

Curtea nu distinge in speta nicio imprejurare substantiala si imperioasa de natura sa justifice redeschiderea procedurii.

Prin urmare, aceasta apreciaza ca admiterea cererii de revizuire a incalcat principiul securitatii raporturilor juridice si, prin aceasta, dreptul reclamantei la un proces echitabil in sensul art. 6 § 1.

Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 6 § 1 din Conventie in aceasta privinta.

IV. Asupra pretinselor incalcari ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie

Reclamanta sustine o incalcare a dreptului sau la respectarea bunurilor din cauza admiterii revizuirii impotriva Sentintei definitive din 28 octombrie 1996, a neexecutarii sentintelor din 28 octombrie 1996 si 12 iunie 2001 si a duratei procedurilor. Ea citeaza art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, care prevede urmatoarele:

„Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor.“

Guvernul considera ca in speta nu a avut loc nicio ingerinta in dreptul de proprietate al reclamantei.

Reclamanta contesta observatiile Guvernului.

Curtea observa ca aceste capete de cerere pe care reclamanta le intemeiaza pe art. 1 din Protocolul nr. 1 sunt direct legate de capetele sale de cerere intemeiate pe art. 6 § 1 din Conventie, care se refera la incalcarea principiului securitatii raporturilor juridice, la neexecutarea sentintelor si la durata procedurilor.

Curtea apreciaza ca nu este necesar sa statueze asupra admisibilitatii si temeiniciei capetelor de cerere intemeiate pe art. 1 din Protocolul nr. 1.

V. Asupra celorlalte pretinse incalcari

Din perspectiva art. 6 § 1 din Conventie, reclamanta se plange ca cererea de revizuire impotriva Sentintei din 28 octombrie 1996 a fost admisa de aceeasi judecatoare care pronuntase Sentinta din 12 iunie 2001.

Curtea observa ca reclamanta a avut posibilitatea sa recuze aceasta judecatoare si ca respingerea cererii sale in acest sens a fost motivata (paragraful 28 de mai sus).

Citand acelasi articol, partea interesata se plange si de solutia data plangerilor sale penale indreptate impotriva expertului V.C., a judecatoarei M.B. si a vecinilor.

Or, Conventia nu garanteaza dreptul la inceperea urmaririi penale impotriva unor terti.

Fara a invoca vreo prevedere a Conventiei, reclamanta se plange si de faptul ca executorul judecatoresc a facut o poprire pe pensia sa pentru o suma pe care nu o calculase corect.

Curtea retine in acest sens ca reclamanta nu a formulat nicio obiectie impotriva deciziei executorului.

Tinand cont de ansamblul elementelor aflate in posesia sa si in masura in care este competenta sa fie sesizata cu sustinerile formulate, Curtea nu a constatat nicio aparenta de incalcare a drepturilor si libertatilor garantate de Conventie sau de protocoalele sale.

Rezulta ca aceasta parte a cererii trebuie respinsa ca vadit neintemeiata, in temeiul art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

A. Prejudiciu

Reclamanta solicita pentru prejudiciul material urmatoarele sume:

– 397 euro (EUR) pentru „prejudiciul general“; aceasta suma reprezinta valoarea celor 3 salcami taiati de vecini in anul 2007, la care se adauga lipsa de folosinta a suprafetei de teren ocupate de acestia in ultimii 2 ani si pe care reclamanta o estimeaza la 500 m2;

– 1.918 EUR pentru „prejudiciul material“; aceasta suma reprezinta lipsa de folosinta a terenului in suprafata de 166 m2 din cauza utilizarii sale de catre vecini, care au plantat pe el pomi fructiferi si vita-de-vie, pe care le puteau vinde, obtinand astfel castiguri.

Partea interesata mai solicita suma de 12.000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-a suferit din cauza incalcarilor acestor drepturi.

Guvernul arata ca terenul care face obiectul cererii de fata are o suprafata de 166 m2. Acesta furnizeaza o adresa primita din partea Camerei Notarilor Publici din 18 noiembrie 2008 conform careia valoarea minima a unui metru patrat de teren in satul reclamantei este de 2 lei noi romanesti (RON). De asemenea, acesta mai constata ca, in orice caz, reclamanta nu a solicitat valoarea terenului respectiv.

Guvernul considera ca suma ceruta de partea interesata pentru lipsa de folosinta a terenului are un caracter speculativ.

De asemenea, acesta considera ca suma solicitata ca daune morale este excesiva.

B. Cheltuieli de judecata

Reclamanta solicita suma de 1.746,55 EUR pentru cheltuielile angajate atat la nivel national, cat si in fata Curtii. Ea prezinta cateva documente justificative.

Guvernul contesta pretentiile reclamantei.

Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecata decat in masura in care li s-a stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil. In speta, tinand cont de documentele aflate in posesia sa si de criteriile mentionate mai sus, Curtea ii acorda reclamantei suma de 300 EUR, cu toate cheltuielile incluse.

C. Dobanzi moratorii

Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

In unanimitate,

CURTEA

1. declara cererea admisibila in ceea ce priveste pretinsa incalcare a principiului securitatii raporturilor juridice din cauza admiterii cererii de revizuire a Sentintei din 28 octombrie 1996 (art. 6 § 1 din Conventie) si inadmisibila in rest;

2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 6 § 1 din Conventie;

3. hotaraste ca nu este necesar sa statueze asupra admisibilitatii si temeiniciei capetelor de cerere intemeiate pe art. 1 din Protocolul nr. 1;

4. hotaraste:

a) ca statul parat sa ii plateasca reclamantei, in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari conform art. 44 § 2 din Conventie, urmatoarele sume:

        (i) 5.000 EUR (cinci mii euro), plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;

       (ii) 300 EUR (trei sute euro), plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit de catre reclamanta, pentru cheltuielile de judecata;

b) ca sumele mentionate mai sus sa fie convertite in moneda statului parat la cursul de schimb valabil la data platii;

c) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceste sume sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene valabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale;

5. respinge cererea de reparatie echitabila in rest.