Despre perspectiva internationala a Romaniei
Valentin Constantin
1. Cum vedeti rolul justitiei constitutionale in Romania? Parca din ce in ce mai mult Curtea Constitutionala are ultimul cuvant. E firesc?
Constitutia din 1991 a proiectat o Curte Constitutionala cu un rol limitat, dependenta de Parlament, adica de organul a carei putere era chemata sa o echilibreze. Dependenta este, cred, suficient de clara, deoarece competentele Curtii pot fi stabilite prin lege. Revizuirea Constitutiei din 2003 parea sa intareasca pozitia Curtii in sistemul Constitutiei. Parlamentul nu mai putea sa transgreseze o decizie de neconstitutionalitate a Curtii. Insa prin revizuirea din 2003 s-a schimbat chiar natura institutiei. Rolul primar de protectoare a drepturilor fundamentale ale cetatenilor (realizat prin controlul exceptiilor de neconstitutionalitate) a cedat prim-planul noului rol de arbitru al asa-numitelor „conflicte de natura constitutionala”. Aceasta transformare este o pierdere neta pentru stat de drept.
Atunci cand sunt garantii suprematiei Constitutiei, judecatorii trebuie sa aiba intotdeauna ultimul cuvant. Avem de ales intre „ultimul cuvant al judecatorilor” si „ultimul cuvant al politicienilor”. Ultimul cuvant al judecatorilor poseda o autoritate suplimentara, autoritatea epistemica, cu alte cuvinte decizia judiciara poseda o baza intelectuala si morala diferita de fundamentul deciziei politice. Bref, problema noastra legata de Curtea Constitutionala nu consta, cred, in faptul ca are ultimul cuvant. Curtea Constitutionala nu lucreaza ex officio. Abuzul de procedura este imputabil politicienilor. S-ar putea ca problema noastra sa fie legata de scaderea autoritatii epistemice a Curtii si de indoiala ca judecatorii care o compun sunt intotdeauna plauzibili in rolul lor constitutional.
2. Se poate vorbi de o europenizare sau internationalizare a dreptului constitutional din perspectiva Tratatului de la Lisabona?
Marea majoritate a statelor lumii au aculturat constitutiile lor. Este valabil si pentru majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene. Constitutiile au, asadar, un aer transnational. Tratatul de la Lisabona nu afecteaza in mod direct sistemele constitutionale ale statelor membre. Totusi, catalogul drepturilor fundamentale enuntate de constitutii va fi pus in acord in fiecare stat cu lista drepturilor fundamentale cuprinse in Carta de la Nisa. Acest fapt nu se va datora unei norme care sa modifice formal constitutiile, ci se va realiza, probabil intr-o maniera variabila, prin actiunea judecatorilor nationali.
3. Care sunt valorile care garanteaza suprematia Constitutiei intr-un stat de drept?
Constitutia este expresia unei singure valori: libertatea. Iar fara libertate nici una dintre celelalte valori pe care le pretuim nu poate atinge un prag de efectivitate. Acolo unde exista constitutionalism, adica acolo unde Constitutia este prezenta si ramane vie in mintea cetatenilor, nu este necesar ca actul numit Constitutie sa-si afirme suprematia. Ganditi-va la Constitutia britanica. Simpla afirmare a suprematiei Constitutiei implica ca ea a fost deja violata, poate chiar de mai multe ori. Si pune in lumina o mefienta simetrica, a cetatenilor in Constitutia lor si a Constitutiei in cetateni.
O Constitutiei buna ii are in vedere pe cei care vor sa distruga libertatea. Mecanismele pe care le pune in opera trebuie sa faca cat mai dificil drumul acestora spre puterea absoluta in stat. Insa o Constitutie nu este un act care sa poata garanta libertatea. Puteti observa ca exista configuratii de putere politica care sunt departe de a atinge puterea absoluta si care, totusi, au reusit sa submineze semnificativ suprematia Constitutiei.
4. Ati predat studentilor din Franta. Care este deosebirea dintre studentul roman si cel francez?
Ca sa raspund la aceasta intrebare ar trebui sa pot stabili cate un tip ideal pentru fiecare categorie de studenti. Sarcina aceasta ma depaseste. Tot ce as putea sa spun e ca asemanarile surclaseaza deosebirile. Universitatile de pe continent, universitatile romanesti in special, par sa acorde o atentie exagerata examenelor, care devin tot mai sofisticate, uneori chiar mai sofisticate decat cursurile. Nu obosesc sa repet o observatie a lui Miguel de Unamuno care spunea ca intr-o universitate examenele nu fac nimic altceva decat sa distraga atentia studentilor de la studiu.
5. Este Romania o provincie a Europei sau inca nu?
Apartinem in buna forma Uniunii Europene si Aliantei Atlantice. Intrebarea dvs. sugereaza incertitudini in legatura cu fondul. Mai precis, daca prezentam cuvenitele semne de omogenitate europeana, daca suntem compatibili cu ceilalti etc. Cred ca pentru un strain este prea putin interesanta „politica inalta” a Romaniei. Prima facie, el este surprins de calitatea cu totul deplorabila a administratiilor noastre locale. El este expus direct si imediat arhitecturii dubioase, artei monumentale ridicole, mizeriei orasenesti si rurale. Am vazut recent intr-un oras transilvanean un pin batran la marginea unei sosele, care parea, pur si simplu, modelat din noroi. Spre deosebire de alti arbori nu a avut sansa sa piarda o parte din murdarie odata cu frunzele. Daca nu ati vazut pini care hiberneaza in noroi, ganditi-va la steagurile tricolore decolorate si/sau murdare care decoreaza atatea si atatea institutii publice.
6. Este drept ce se intampla Romaniei astazi din perspectiva internationala?
Astazi relatia de securitate a tarii pare mai solida decat oricand. Nu am fost ocoliti de investitii. Am primit imprumuturile ieftine de care aveam nevoie. In relatia cu Uniunea Europeana calitatea de beneficiari de fonduri o domina pe cea de contributori la bugetul comun. Suntem multumiti de modul in care a transat Curtea Internationala de Justitie diferendul cu Ucraina. Mediul international pare mai prietenos ca oricand.
Forma integrală se poate citi pe
Interviuri juridice.ro
