Pensia complementara in cazul uniunii consensuale dintre persoanele de acelasi sex
O pensie complementara pentru limita de varsta platita unui partener care a incheiat o uniune consensuala, inferioara celei acordate in cadrul unei casatorii, poate constitui o discriminare pe baza orientarii sexuale.
Aceasta este situatia in cazul in care parteneriatul este rezervat unor persoane de acelasi sex si se afla intr-o situatie juridica si de fapt comparabila cu cea a casatoriei.
Domnul Jürgen Römer a lucrat pentru Freie und Hansestadt Hamburg (orasul Hamburg, Germania) in calitate de angajat administrativ din 1950 pana la intervenirea incapacitatii sale de munca la 31 mai 1990. Incepand cu anul 1969, acesta a convietuit in mod neintrerupt cu partenerul sau, M. U., cu care a incheiat o uniune consensuala inregistrata potrivit legii germane privind uniunea consensuala inregistrata din 16 februarie 2001. Domnul Römer si-a informat fostul angajator cu privire la acest fapt printr-o scrisoare din 16 octombrie 2001.
Ulterior, domnul Römer a solicitat recalcularea cuantumului pensiei sale complementare pentru limita de varsta prin aplicarea unei clase de impozit mai avantajoase corespunzatoare celei aplicate beneficiarilor casatoriti. Astfel, in luna septembrie 2001, cuantumul pensiei sale lunare pentru limita de varsta ar fi trebuit sa fie mai mare de 590,87 DEM (302,11 euro) daca ar fi fost luata in considerare pentru determinarea acestui cuantum clasa de impozit mai avantajoasa. Prin scrisoarea din 10 decembrie 2001, Orasul Hamburg a refuzat sa aplice clasa de impozit mai avantajoasa pentru calcularea cuantumului pensiei sale pentru limita de varsta, pentru motivul ca numai beneficiarii casatoriti care nu sunt separati in mod permanent si cei care au dreptul la alocatii familiale sau la alte prestatii corespunzatoare au dreptul la acest beneficiu.
Considerand ca are dreptul sa fie tratat ca un beneficiar casatorit care nu este separat in mod permanent pentru calculul pensiei sale si ca acest drept rezulta din Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca1, domnul Römer a sesizat Arbeitsgericht Hamburg (Tribunalul pentru Litigii de Munca din Hamburg, Germania). Aceasta instanta adreseaza Curtii de Justitie mai multe intrebari privind interpretarea principiilor generale si a dispozitiilor de drept al Uniunii privind discriminarea pe baza orientarii sexuale in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca.
In Hotararea pronuntata astazi, Curtea constata mai intai ca pensiile complementare pentru limita de varsta – precum cea in discutie in prezenta cauza – intra in domeniul de aplicare al Directivei 2000/78.
Apoi, Curtea aminteste, in primul rand, ca pentru constatarea unei discriminari pe motiv de orientare sexuala se impune ca situatiile in cauza sa fie comparabile, in mod specific si concret avand in vedere prestatia in cauza.
In aceasta privinta, Curtea arata ca legea germana privind uniunea consensuala inregistrata a instituit, pentru persoanele de acelasi sex, uniunea consensuala, alegand sa nu faca persoanelor de sex diferit. In urma apropierii progresive a regimului uniunii consensuale de cel al casatoriei, nu mai exista, potrivit instantei de trimitere, in ordinea juridica germana, diferente juridice semnificative intre aceste doua stari civile ale persoanelor. Astfel, principala diferenta inca existenta rezida in faptul ca in cazul casatoriei se are in vedere ca cei doi soti sa fie de sex diferit, in timp ce uniunea consensuala inregistrata presupune ca partenerii sa fie de acelasi sex.
Or, in speta, beneficiul pensiei complementare pentru limita de varsta presupune nu numai ca partenerul sa fie casatorit, ci, in plus, ca acesta sa nu traiasca separat de sotul sau in mod permanent, intrucat aceasta pensie urmareste sa asigure un venit de inlocuire in beneficiul persoanei interesate si, indirect, al persoanelor care traiesc cu aceasta. In aceasta privinta, Curtea subliniaza ca legea germana privind uniunea consensuala inregistrata prevede ca partenerii de viata au obligatii reciproce de a-si asigura ajutor si asistenta si de a contribui in mod adecvat la nevoile uniunii consensuale prin munca si prin patrimoniul lor, astfel cum este cazul si intre soti pe parcursul vietii lor comune.
Astfel, potrivit Curtii, aceleasi obligatii sunt in sarcina partenerilor consensuali ca si in sarcina sotilor casatoriti. Rezulta de aici ca cele doua situatii sunt, asadar, comparabile.
In al doilea rand, Curtea constata ca, in ceea ce priveste criteriul unui tratament mai putin favorabil bazat pe orientarea sexuala, se confirma faptul ca pensia domnului Römer ar fi fost majorata daca s-ar fi casatorit in loc sa incheie o uniune consensuala inregistrata cu un barbat. Mai mult, beneficiul avantajos nu este legat nici de veniturile partilor la uniune, nici de existenta copiilor, nici de alti factori precum cei referitori la nevoile economice ale sotului. In plus, cotizatiile datorate de domnul Römer in raport cu pensia nu depindeau in niciun fel de starea sa civila, intrucat acesta era obligat sa contribuie la cheltuielile de pensie prin plata unei cotizatii egale cu cea a colegilor sai casatoriti.
In sfarsit, in ceea ce priveste efectele unei discriminari pe motiv de orientare sexuala, Curtea precizeaza, pe de o parte, ca datorita suprematiei dreptului Uniunii, dreptul la egalitatea de tratament poate fi revendicat de un particular impotriva unei colectivitati locale, fara sa fie necesar sa astepte ca dispozitia respectiva sa fie armonizata cu acest drept de legiuitorul national. Pe de alta parte, Curtea precizeaza ca dreptul la egalitatea de tratament nu poate fi invocat de un particular decat dupa expirarea termenului de transpunere a directivei mentionate, si anume incepand cu 3 decembrie 2003.
Document neoficial, destinat presei, care nu angajeaza raspunderea Curtii de Justitie.
Sursa: CJUE