Posibilitatea victimei de a relua coabitarea cu agresorul nu intra in sfera dreptului UE
Potrivit avocatului general al CJUE, Juliane Kokott, desi intrebarea daca o victima a violentei domestice trebuie sa aiba posibilitatea de a alege sa reia imediat coabitarea cu agresorul ei nu intra in sfera de aplicare a dreptului UE, parerea acesteia trebuie sa poata fi luata in considerare pentru a diferentia durata unui ordin de restrictie prevazute de legislatia nationala.
In cazurile de violenta domestica, instantele spaniole sunt obligate sa emita, printre sanctiuni penale, un ordin de restrictie pentru ca autorul actelor de violenta de sa nu se apropie de victima sa. Aceasta interdictie este obligatorie si trebuie sa fie eliberata in toate cazurile de violenta domestica, chiar si cel cazurile cele mai usoare, cum ar fi amenintarile verbale. Termenul minim pentru care se emite ordinul de restrictie este 6 luni, nerespectarea interdictiei reprezentand infractiune.
Dl Gueye si dl Salmerón Sánchez au fost condamnati pentru maltratarea partenerelor lor. Ei au ordin de restrictie, neputandu-se apropia de victimele lor sau sa comunice cu ele pe o perioada de 17 si, respectiv, 16 luni. La cateva zile dupa emiterea ordinelor, dl Gueye si dl Salmerón Sánchez reluat coabitarea cu partenerele lor. Din cauza nerespectarii ordinelor de restrictie, amandoi au fost arestati si condamnati. Ambii au depus apeluri impotriva condamnarii lor in fata Tribunalului provincial din Tarragona, Spania. In cursul apelurilor, partenerele celor doi acuzati s-au considerat a fi victime indirecte ale legislatiei spaniole. Cele doua femei au sustinut ca au continuat in mod voluntar relatia cu partenerul lor, fara a fi constranse sa faca acest lucru, in absenta oricarei necesitati economice si ca ele au initiat reluarea coabitarii.
In acest context, Tribunalul provincial din Tarragona intreaba, in esenta, Curtea daca Decizia-cadru 2001/220/JAI privind statutul victimelor in cadrul procedurilor penale este contrara unei reglementarilor nationale care, in cazul in care infractiunile domestice, impun emiterea obligatorie a unui ordin de restrictie impotriva agresorului, fara a oferi posibilitatea de a se renunta la acest ordin, dupa cantarirea circumstantele cauzei si, in special, a dorintei victimei de a relua relatia ei cu faptuitorul.
Avocatul general Kokott recunoaste, in primul rand, ca un ordin obligatoriu de acest tip se afla la intersectia necesitatii unei actiuni publice eficiente impotriva violentei domestice si dreptul victimei la respectarea vietii sale private si de familie. Cu toate acestea, ea considera ca aceasta intrebare dificila de echilibrare a diferitelor interese nu intra in sfera de aplicare a Deciziei-cadru 2001/220.
In aceasta privinta, doamna Kokott afirma ca Decizia-cadru 2001/220 nu reglementeaza in mod general toate aspectele de protectie a victimelor, ci pe cele referitoare la garantiile procedurale in procedurile penale (cum ar fi ascultarea, furnizarea de dovezi, dreptul de a primi informatii etc.).
Avocatul general considera ca forma si durata sanctiunilor care Statele membre le pot prevedea, in cazuri de violenta domestica nu este acoperita de procedura garantii sau, prin urmare, decizia-cadru. Prin urmare, avocatul general concluzioneaza ca oportunitatea unei sanctiuni, cum ar fi incetare automata in spaniola legea nu poate fi examinata in lumina Deciziei-cadru 2001/220.
In al doilea rand, avocatul general examineaza gradul de dreptul victimei de a fi ascultat recunoscute de catre Deciziei-cadru si efectele unui astfel de drept asupra pedepsei cu care urmeaza sa fie adoptate impotriva agresorului.
In aceasta privinta, doamna Kokott afirma ca dreptul victimei de a fi audiata de catre instantele face necesar ca Statele membre sa ofere posibilitatea victimei sa isi exprime parerea cu privire la impunerea unui ordin de restrictie in cazul in care victima mentine o relatie personala apropiata cu faptuitorul si in cazul in care un astfel de ordin produce efecte indirecte asupra vietii sale private si de familie. In scopul de a garanta eficacitatea dreptului de a fi ascultat, avocatul general considera ca trebuie sa fie posibil ca instanta sa tina cont de declaratia victimei pentru a stabili sanctiunea, respectand in acelasi timp pragurile minime si maxime pentru sanctiunea prevazuta de dreptul national. Cu toate acestea, aceasta cerinta nu presupune ca stabilirea pedepsei trebuie sa fie lasata la discretia victimei sau ca instanta competenta ar trebui sa fie tinuta de evaluarea realizata de aceasta.
Sursa: CJUE
Nota: Opinia avocatului general nu este obligatorie pentru Curtea de Justitie, rolul acestuia fiind de a propune Curtii, in deplina independenta, o solutie juridica in cazurile cu care CJUE este sesizata. Judecatorii Curtii urmeaza sa delibereze in aceasta cauza, iar hotararea va fi luata la o data ulterioara.