Concluziile dezbaterii pe tema aplicarii hotararii preliminare a CJUE in cauza Tatu
La data de 10 mai 2011, Institutul National al Magistraturii a organizat la Bucuresti o dezbatere cu privire la aplicarea hotararii preliminare pronuntate de catre CJUE in cauza C-402/09, Tatu, in materia taxei pe poluare.
Initiativa INM a avut loc incercarea de a oferi magistratilor specializati un cadru de discutie pentru o reactie cat mai rapida si unitara fata de problemele ridicate de hotararea pronuntata de CJUE la 7 aprilie 2011 in cauza „pilot” din Romania privind compatibilitatea reglementarilor interne cu prevederile art. 110 TFUE.
Dezbaterile s-au concentrat pe problemele actuale si viitoare de aplicare a hotararii preliminare de catre instantele judecatoresti, raportat la momentul pronuntarii ei, structurate pe tipuri de situatii posibile (litigii pe rol, la fond si in atac, litigii solutionate irevocabil, decizie de calcul necontestata in vreun fel; natura caii alese de justitiabili, si anume in restituirea sumei platite sau in obligarea inmatricularii vehiculului fara dovada platii taxei), inclusiv rolul procedurii administrative prevazute de art. 205 si urm. din Codul de procedura fiscala, admisibilitatea caii revizuirii prevazuta de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Problemele au fost discutate atat din perspectiva compatibilitatii cailor legale cu dreptul UE, cat si cu CEDO.
Concluzii referitoare la interpretarea hotararii preliminare
Participantii la dezbatere au fost de acord cu concluziile prezentate de formatorul INM in sensul ca prin aceasta hotarare Curtea a stabilit cu valoare de principiu ca o reglementare nationala care impune un impozit intern aplicabil vehiculelor de ocazie importate dintr-un stat membru trebuie 1) sa nu depaseasca valoarea reziduala a aceleiasi taxe incorporate in valoarea vehiculelor de ocazie similare; si 2) sa nu aiba o valoare atat de mare, asa incat, raportat la reglementarile anterioare reglementarii evaluate in dosar descurajeaza importurile fara a descuraja si achizitiile de vehicule de ocazie deja existente pe piata nationala. Aceasta din urma conditie reprezinta un element de noutate fata de jurisprudenta anterioara, stabilit in contrast cu concluziile avocatului general al cauzei.
Opinia a fost unanima in sensul ca punctul critic din perspectiva interpretarii hotararii in vederea aplicarii sale in dosarele aflate pe rol si in potentialele litigii viitoare il constituie lipsa unor criterii clare si previzibile pe baza carora sa poata fi evaluat efectul de descurajare a importurilor si sa se procedeze la o restituire diferentiata/partiala, acolo unde este cazul.
Caile legale aflate la dispozitia contribuabililor
Au fost identificate si discutate tipurile de situatii in care justitiabilii se afla in acest context si admisibilitatea diferitelor tipuri de remedii legale disponibile, in lumina cerintelor procedurale interne, astfel cum trebuie ele interpretate ca efect al calitatii Romaniei de parte contractanta la CEDO si de stat membru al Uniunii Europene.
Discutiile au pornit de la efectele retroactive ale hotararii preliminare, potrivit carora interpretarea unei norme de drept UE in cadrul unei trimiteri preliminare lamureste si precizeaza semnificatia si campul de aplicare ale acestei norme, astfel cum trebuie sau ar fi trebuit sa fie inteleasa si aplicata retroactiv, de la intrarea sa in vigoare. In cauza Tatu, in lipsa solicitarii din partea Guvernului Romaniei, Curtea nu a limitat efectele hotararii preliminare.
1. Litigii aflate la momentul pronuntarii hotararii preliminare pe rolul instantelor judecatoresti, precum si situatia in care platitorii taxei nu au efectuat nici un demers – problema necesitatii procedurii administrative.
Dincolo de problema cuantumului de restituit, atat pentru litigiile aflate pe rol, la fond sau atac, cat si pentru potentialele actiuni introduse de platitorii taxei ca urmare a pronuntarii hotararii Tatu, problema cea mai importanta o ridica practica neunitara cu privire la necesitatea contestarii deciziei de calcul potrivit procedurii administrative prev. de art. 205-207 din Codul de procedura fiscala. Acest aspect de drept intern este punctul principal in legatura cu care exista divergenta de practica intre si uneori in interiorul curtilor de apel.
In urma dezbaterilor, nu s-a ajuns la o concluzie unitara pe acest aspect, desi majoritatea participantilor par sa considere admisibila (cu exceptia CA Bucuresti si CA Timisoara), in scopul de a da eficienta hotararii Tatu, folosirea directa a caii cererii in restituire prevazuta de art. 117 alin. (1) lit. d) Cod procedura fiscala (restituirea sumelor platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale), pentru care termenul de prescriptie prevazut de art. 135 Cod procedura fiscala, care se calculeaza de la data de 1 ianuarie a anului fiscal urmator celui in care s-a nascut dreptul la restituire, nu ridica probleme.
2. Litigiile deja solutionate irevocabil – problema autoritatii de lucru judecat
Pentru acest tip de situatii, s-a dezbatut efectul obligatoriu al hotararii preliminare prin raportare la principiul de drept intern si de drept UE al autoritatii de lucru judecat si a fost trecuta in revista jurisprudenta CJUE in materie.
Nu exista in materie o obligatie in virtutea dreptului UE de a repune in discutie hotarari irevocabile.
Concluzia unanima a fost ca dreptul intern, prin art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, permite revizuirea hotararilor ca urmare a hotararii preliminare in Tatu, desigur cu respectarea conditiilor procedurale prevazute pentru aceasta cale legala.
3. Obligatiile autoritatilor administrative
3a. Pentru trecut, raportat la momentul pronuntarii hotararii preliminare
i. Daca platitorul taxei a epuizat caile de atac disponibile si exista o hotarare judecatoreasca irevocabila, iar calea revizuirii prevazute de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu ii mai este deschisa
ii. Daca platitorul taxei nu s-a folosit de caile de atac disponibile
De relevanta pentru aceste situatii este hotararea din 19 septembrie 2006, i-21 si Arcor, cauzele conexate C-392/04 si C-422/04, Rec., p. I-8859, pct. 55-72.5 Curtea stabileste ca numai daca normele nationale aplicabile impun o obligatie de a retrage (termen folosit in sens larg) un act administrativ ilegal cu privire la dreptul intern, chiar daca acest act a devenit definitiv, atunci aceeasi obligatie de retragere trebuie sa existe in conditii echivalente in prezenta unui act administrativ neconform cu dreptul UE.
3b. Pentru viitor, raportat la momentul pronuntarii hotararii preliminare
Organele administrative se afla, ca toate autoritatile de stat, sub obligatia constitutionala de a aplica cu prioritate dreptul UE, astfel cum este el interpretat de catre Curtea de Justitie, in situatia de fata, insa, fiind greu de imaginat ca o vor face in lipsa unei interventii legislative.
4. Actiunea in raspunderea statului pentru prejudiciile cauzate ca urmare a incasarii unei taxe nelegal percepute
Aplicarea eficienta a normelor europene impune punerea la dispozitia justitiabililor a unei actiuni in temeiul careia statele membre sa fie obligate sa repare prejudiciile cauzate persoanelor fizice si juridice prin incalcari imputabile ale dreptului UE.
5. Exceptia de neconstitutionalitate
A fost, de asemenea, adusa la cunostinta participantilor la dezbatere de catre magistratul-asistent la CCR prezent ca exista un numar relativ semnificativ de sesizari privind neconstitutionalitatea OUG 50/2008 cu art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei si art. 110 TFUE. In mod constant insa, Curtea Constitutionala respinge aceste exceptii de constitutionalitate, retinand ca nu este de competenta sa sa analizeze conformitatea unei dispozitii de drept national cu textul TFUE, prin prisma art. 148 din Constitutie. O atare competenta, retine Curtea Constitutionala, si anume aceea de a stabili daca exista o contrarietate intre legea nationala si TFUE, apartine instantelor de judecata, care, pentru a ajunge la o concluzie corecta si legala, din oficiu sau la cererea partii, pot formula o cerere preliminara in temeiul art. 267 TFUE.
6. Evolutii ulterioare dezbaterii din 10 mai 2011
a. Ca urmare a pronuntarii hotararii preliminare in Tatu, au fost repuse pe rolul CJUE si finalizate prin ordonanta motivata si cauzele similare suspendate: cauzele conexate C-136/10 si C-178/10 Obreja si SC Darmi; C-336/10, Ijac; cauzele conexate C-29/11 si C-30/11, ?fichi si Ilas (a se vedea tabelul cu situatia cererilor preliminare disponibil pe situl INM).
Ordonantele pronuntate fac trimitere la hotararea preliminara din Tatu, confirmand considerentele acesteia cu titlu principial.
b. La data 12 mai 2011, Procurorul General a promovat un recurs in interesul legii (anexa 4 atasata), nu numai pe problema procedurii administrative, ci si a admisibilitatii obligarii Institutiei Prefectului la inmatricularea vehiculelor fara dovada achitarii taxei de poluare. Solutia propusa de Procurorul General este in esenta ca „in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 4, art. 7 si art. 10 alin. (1) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, raportate la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificata si completata, organul specializat din cadrul Institutiei Prefectului nu poate fi obligat la inmatricularea autovehiculelor si nici sumele achitate cu titlu de taxa pe poluare nu pot fi restituite, fara ca nelegalitatea stabilirii si/sau perceperii acestei taxe sa fi fost constatata, in prealabil, prin decizii sau dispozitii ale autoritatii fiscale ori prin hotarari judecatoresti.” (anexa 4 atasata)
Necesitatea unei interventii guvernamentale
Avand in vedere problemele de mai sus, participantii la aceasta dezbatere apreciaza ca o interventie guvernamentala, de restituire eventual temporizata a sumelor platite cu incalcarea art. 110 TFUE, astfel cum a fost interpretat prin hotararea din 7 aprilie 2011, pronuntata de CJUE in cauza C-402/09, Tatu, este solutia preferabila, in considerarea restabilirii principiului legalitatii, a necesitatii mentinerii securitatii raporturilor juridice, precum si pentru o buna administrare a justitiei.
Sursa: INM