RIL admis. Calitate procesuala pasiva a Statului in actiunile in constatarea calitatii de unic mostenitor
Decizia ICCJ nr. 2/2011 pronuntata in recurs in interesul legii cu privire la calitatea procesuala pasiva a Statului roman prin MFP sau a unitatile administrativ-teritoriale, in actiunile avand ca obiect constatarea calitatii de unic mostenitor asupra unei mase succesorale a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 365/25.05.2011.
Examenul jurisprudential a relevat ca, in practica instantelor judecatoresti, nu exista un punct de vedere unitar cu privire la calitatea procesuala pasiva a statului roman prin Ministerul Finantelor Publice in litigiile avand ca obiect constatarea calitatii de unic mostenitor asupra unei mase succesorale, identificandu-se, astfel, 3 orientari:
1. Intr-o prima orientare a practicii, instantele au considerat ca, in actiunile cu acest obiect, statul nu are calitate procesuala pasiva, intrucat nu este persoana obligata in raportul juridic dedus judecatii si nici persoana fata de care reclamantul sa poata stabili existenta unui drept potrivnic.
S-a apreciat, pe de-o parte, ca Statul roman, prin Ministerul Finantelor Publice, poate avea calitate procesuala pasiva in aceste actiuni numai atunci cand mostenirea este vacanta, situatie ce trebuie atestata fie prin certificatul de vacanta succesorala eliberat de notarul public, fie prin hotararea instantei de judecata, iar, pe de alta parte, ca, intrucat in cauza nu mai sunt alti mostenitori carora reclamantul sa le poata opune litigios dreptul sau si nici nu este o succesiune vacanta, partea se poate adresa, pentru realizarea dreptului sau, notarului public, conform procedurii prevazute de dispozitiile din Legea nr. 36/1995.
2. Intr-o a doua orientare a practicii, instantele au considerat ca, dimpotriva, statul are calitate procesuala pasiva in actiunile cu acest obiect, intrucat, in lipsa de mostenitori legali sau testamentari, acesta este singurul care ar putea contesta dreptul reclamantului, in calitatea sa de titular al mostenirii vacante, in lumina dispozitiilor art. 85 din Legea nr. 36/1995.
In acest sens s-a argumentat, pe de o parte, ca, asa cum constatarea existentei unei succesiuni vacante si a componentei acesteia se poate face si de catre instanta judecatoreasca in mod direct in lipsa certificatului de vacanta succesorala eliberat de notarul public, tot astfel, instanta poate constata calitatea de unic mostenitor a unui succesibil, indiferent daca vocatia acestuia isi are izvorul in lege sau in manifestarea de ultima vointa a defunctului, iar, pe de alta parte, ca, potrivit art. 680 C.civ., in lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea statului.
3. Intr-o a treia orientare a practicii, instantele au considerat ca, in situatia actiunilor avand ca obiect constatarea calitatii de unic mostenitor asupra unei mase succesorale, calitatea procesuala pasiva apartine consiliului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei circumscriptie se afla imobilele din masa succesorala, deoarece, in cazul in care o succesiune ar fi vacanta, bunurile ce o compun ar urma sa intre in domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, conform Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, apreciindu-se in acest sens ca atributii privind administrarea domeniului public si privat al comunei, orasului sau municipiului are consiliul local, dupa cum rezulta din art. 36 alin. (2) lit. c)din Legea nr. 215/2001.
Procurorului general al Romaniei, Laura Codruta Kovesi, considera ca, in situatia actiunilor avand ca obiect constatarea calitatii de unic mostenitor asupra masei succesorale, statul nu are calitate procesuala pasiva, intrucat nu exista un raport juridic obligational intre el si reclamant, atat timp cat nici statul si nicio alta persoana, cu exceptia reclamantului, nu invoca un drept asupra mostenirii, persoana interesata avand la indemana procedura notariala reglementata de Legea nr. 36/1995.
Inalta Curte de Casatie si Justitie considera ca, intrucat reclamantul declanseaza procedura jurisdictionala, lui ii revine sarcina de a demonstra atat legitimarea sa procesuala, cat si pe aceea a paratului, respectiv faptul ca transpunerea pe plan procesual se face in legatura cu un raport juridic de drept material in care partile litigiului au calitatea de titular al dreptului si, in mod corespunzator, al obligatiei corelative.
Raportat la aceste considerente de ordin teoretic, se retine ca, in situatia actiunilor analizate (vizand pretentia asupra calitatii de unic mostenitor), statului nu ii este justificata calitatea procesuala, deoarece el nu este parte in raportul juridic dedus judecatii si nu se afla intr-o opozitie de interese fata de reclamant pentru a i se legitima pozitia de parat in cadrul litigiului.
Promovand actiunea, reclamantul se prevaleaza de vocatia sa succesorala concreta la mostenirea defunctului, ceea ce inseamna ca, ab initio, este contestata orice vocatie a statului, avand in vedere dispozitiile art. 680 C.civ., potrivit carora bunurile trec la stat „in lipsa de mostenitori legali sau testamentari”.
In acelasi sens sunt dispozitiile art. 85 din Legea nr. 36/1995, potrivit carora „in lipsa mostenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constata ca succesiunea este vacanta, eliberand certificat de vacanta succesorala, dupa expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii”.
Rezulta ca in absenta unui astfel de certificat de vacanta succesorala (a carui eliberare ar putea semnifica nesocotirea drepturilor mostenitorilor, in ipoteza in care acestia exista si nu au fost exheredati sau chiar exheredati fiind, daca sunt in acelasi timp si mostenitori rezervatari), statului nu-i poate fi justificata prezenta in proces in asemenea litigii.
O vocatie succesorala generala, abstracta a statului nu ii poate legitima acestuia calitatea de parat, intrucat nu are nido legatura cu dreptul subiectiv care este supus dezbaterii judiciare, iar reclamantul nu poate justifica atragerea in procedura jurisdictionala a unei parti careia nu are motive sa ii opuna dreptul afirmat si nici aceasta din urma, motive de a contesta dreptul pretins de catre reclamant.
In aceste conditii, ICCJ admite recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in consecinta: stabileste ca, in situatia actiunilor avand ca obiect constatarea calitatii de unic mostenitor asupra unei mase succesorale, statul nu are calitate procesuala pasiva decat in ipoteza in care pe seama acestuia s-a emis certificat de vacanta succesorala.
