Femeia-avocat in era „post-Strauss-Kahn”
Autor: Marina Topsa, Avocat Partener Bostina & Asociatii
Destinul poate fi ironic, inclusiv in privinta constelatiei din care fac parte Fondul Monetar International si fostul sau director general. Daca s-a intamplat ca o femeie sa determine, in modul cel mai dramatic, demisia lui Dominique Strauss-Kahn din fruntea institutiei, exista mari sanse ca o alta sa-i succeada acestuia din urma, si – de ce nu? – sa-si plaseze amprenta inconfundabila asupra celei mai influente organizatii financiare internationale.
Conationala lui Strauss-Kahn, Christine Lagarde, gestioneaza de patru ani sofisticatul portofoliu de ministru al economiei, finantelor, industriei si muncii, adica job description-ul unei jumatati de guvern. La nivelul tarilor membre G-8, a fost prima femeie careia i s-a incredintat postul de ministru al economiei, un mandat care, in cazul ei, se confunda, practic, cu perioada crizei financiare mondiale. Fara sa para glaciala, Christine Lagarde dispune totusi de repertoriul retoric sec, pentru a contra obiectiunile reprezentantilor „capitalului de cazinou” la adresa reflexului de reglementare a pietelor financiare. Intrebata de David Frost, intr-o emisiune, daca tendinta reglementarii globale nu ar putea descuraja „creativitatea” operatorilor de pe piata (ghilimelele semnifica derapajul pietelor financiare dincolo de granita legii), Lagarde a replicat: „Well, thank you very much for creativity, we don’t need too much of that!”, adaugand imediat ca orientarea pe care o propune are menirea exclusiva de a delimita ceea ce este dezirabil si benefic pentru cresterea economica in avantajul tuturor (inclusiv al sectorului financiar), de ceea ce ne-ar expune pe toti unor riscuri incontrolabile.
Altminteri, Christine Lagarde este, pe toate segmentele carierei ei, produsul propriei supradoze de creativitate. Fiindca (uitasem!) e avocata. Inainte de a se dedica serviciului public, Lagarde a dinamitat prejudecati si a impus standarde in privinta parteneriatului feminin din multinationalele de avocatura, conducand, intre 1999-2005, comitetul executiv al lui Baker & McKenzie, si devenind, in 2004, presedinta comitetului strategic global al firmei, un fel de trust de gandire pe termen lung, in business-ul avocatial international. In masura in care ea va continua sa scrie istorie si din calitatea de sefa a FMI, va fi – ce-i drept – a doua femeie in aceasta functie, dar prima provenita din profesia noastra.
Ascensiunea unei femei in functii destinate prin – hai sa zicem – excelenta barbatilor nu mai constituie ceva spectaculos. Cam de la Margaret Thatcher incoace. Exista insa o tendinta de a reduce totul, in astfel de momente, la o secventa unica, in care persoana e asociata pur si simplu cu titulatura functiei si nimic in plus. Fara o scrutare a performantei si o analiza din perspectiva mostenirii ei. Mai stie cineva astazi ce lasase Margaret Thatcher succesorilor ei? Ar putea fi amintirea guvernarii ei la fel de spectaculoase precum ziua in care agentiile de stiri consemnau preluarea functiei de prim-ministru?
Puteti citi forma integrala a articolului AICI.
