Exceptie de neconstitutionalitate admisa pe Codul de procedura fiscala
Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Decizia nr. 536/2011 a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 482 din 7 iulie 2011.
“Curtea Constitutionala admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata din oficiu de Judecatoria Constanta — Sectia civila in Dosarul sau nr. 32.569/212/2009 si constata ca dispozitiile art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala sunt neconstitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca organul fiscal emitent poate sa procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu inlaturarea nejustificata a ordinii de realizare a modalitatilor de comunicare prevazute la art. 44 alin. (2) lit. a)—d) din aceeasi ordonanta”.
Art. 44. Comunicarea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia ii este destinat. in situatia contribuabililor fara domiciliu fiscal in Romania, care si-au desemnat imputernicit potrivit art. 18 alin. (4), precum si in situatia numirii unui curator fiscal, in conditiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunica imputernicitului sau curatorului, dupa caz.
(2) Actul administrativ fiscal se comunica dupa cum urmeaza:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de catre acesta sub semnatura, data comunicarii fiind data ridicarii sub semnatura a actului;
b) prin remiterea, sub semnatura, a actului administrativ fiscal de catre persoanele imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicarii fiind data remiterii sub semnatura a actului;
c) prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate.
(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afisarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, a unui anunt in care se mentioneaza ca a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. in cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevazute la art. 35, afisarea se face, concomitent, la sediul acestora si pe pagina de internet a autoritatii administratiei publice locale respective. in lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judetean. In toate cazurile, actul administrativ fiscal se considera comunicat in termen de 15 zile de la data afisarii anuntului.
(4) Dispozitiile Codului de procedura civila privind comunicarea actelor de procedura sunt aplicabile in mod corespunzator.
Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de instanta, din oficiu, intr-o cauza civila avand ca obiect validarea unei popriri. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, Judecatoria Constanta sustine ca prevederile art. 44 alin. (3) din OG 92/2003 sunt neconstitutionale in masura in care nu prevad ca modalitatea comunicarii prin publicitate a actului administrativ fiscal poate fi folosita numai in cazul in care contribuabilul nu s-a prezentat la sediul organului administrativ fiscal emitent sau daca, prezentandu-se, a refuzat sa primeasca actul sub semnatura. in aceasta ipoteza, autoritatea administrativa trebuie sa faca dovada ca a trimis actul prin posta la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau prin alte mijloace, ca, de exemplu, fax sau e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia.
Precizeaza ca, in forma actuala, textul de lege criticat nu reglementeaza o ordine a modalitatilor de comunicare a actelor administrative fiscale, iar comunicarea prin afisare nu reprezinta doar o modalitate ultima si subsidiara de comunicare, care sa fie folosita doar in cazul in care celelalte modalitati de comunicare nu au putut fi indeplinite din motive obiective, asa cum Curtea Constitutionala a retinut in Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009). Arata ca, astfel cum rezulta din lege, autoritatea administrativa fiscala are dreptul de a opta pentru oricare dintre modalitatile de comunicare, fara a fi tinuta sa faca dovada ca folosirea modalitatilor care asigura comunicarea efectiva a actului fiscal nu a avut ca rezultat transmiterea actului catre contribuabil.
In concluzie, considera ca textul de lege criticat nu asigura efectivitatea dreptului de informare a contribuabilului si nici efectivitatea dreptului la aparare.
In plus, precizeaza ca instanta nu are posibilitatea de a constata folosirea abuziva a acestui mod de comunicare a actelor administrative fiscale, astfel ca acest aspect nu tine de aplicarea si interpretarea legii, in conditiile in care legea nu impune autoritatii administrative sa faca in prealabil demersurile ce tind la efectiva comunicare a actului.
Sursa: Infolegal.ro
