Intrebari frecvente despre normele comune pentru impunerea unei taxe pe tranzactiile financiare
Care este motivul pentru care Comisia a propus o noua taxa pentru sectorul financiar? De ce este nevoie de o taxa pe tranzactiile financiare la nivelul UE? De ce promoveaza Comisia o taxa pe tranzactiile financiare la nivel mondial? Acestea sunt intrebari frecvente la care acum puteti gasi raspuns.
Care este motivul pentru care Comisia a propus o noua taxa pentru sectorul financiar?
Exista 2 motive principale:
- Dupa ce a beneficiat de sprijin financiar semnificativ din partea guvernelor inca de la inceputul crizei actuale, sectorul financiar ar contribui in mod echitabil la costul acesteia
- Un cadru coordonat la nivelul UE ar ajuta la consolidarea pietei interne a serviciilor financiare, evitand denaturarea concurentei si descurajand activitatile de tranzactionare riscante. De asemenea, ar constitui un semnal puternic de sustinere a introducerii unei astfel de taxe la nivel mondial
De ce este nevoie de o taxa pe tranzactiile financiare la nivelul UE?
Este oportun sa se stabileasca o taxa armonizata la nivelul UE pentru a crea o piata interna solida a serviciilor financiare. Taxa pe tranzactiile financiare ar preveni frauda fiscala, ar evita dubla impunere si ar reduce la minimum denaturarea concurentei pe piata unica a UE. Obiectivul propunerii nu poate fi realizat intr-o masura suficienta daca statele membre actioneaza pe cont propriu.
Exista sustinere pentru introducerea unei taxe pe tranzactiile financiare?
Da. Conform ultimului sondaj Eurobarometru, 65 % din cetatenii europeni sunt in favoarea unei taxe pe tranzactiile financiare.
Serviciile financiare beneficiaza in prezent de un tratament preferential comparativ cu alte sectoare?
Da. Serviciile financiare sunt, in majoritatea cazurilor, scutite de plata TVA (datorita dificultatilor legate de evaluarea bazei de impozitare). Aceasta duce la subimpozitarea serviciilor financiare.
In plus, sectorul financiar beneficiaza de marje de profit foarte ridicate, precum si de protectie implicita din partea guvernelor, in conditiile crizei economice actuale.
De ce promoveaza Comisia o taxa pe tranzactiile financiare la nivel mondial?
O taxa pe tranzactiile financiare este necesara nu numai la nivelul UE, ci si la nivel mondial, deoarece pietele financiare sunt din ce in ce mai interconectate si au o dimensiune globala. Prin propunerea unei taxe pe tranzactiile financiare in primul rand la nivelul UE, Comisia doreste sa fie in masura sa promoveze o astfel de taxa la nivel mondial in cadrul G20.
Incepand din 2009, Comisia a discutat introducerea unei taxe pe tranzactiile financiare cu mai multe ocazii in cadrul G20 (Pittsburgh, Toronto). Cu sprijinul actualei presedintii franceze a G20, introducerea unei taxe pe tranzactiile financiare la nivel mondial ar putea fi inclusa pe agenda la urmatorul summit G20, care va avea loc la Cannes pe 3 – 4 noiembrie.
2. Definitii
Ce este taxa pe tranzactiile financiare?
Taxa pe tranzactiile financiare (TTF) este o taxa aplicata tranzactiilor financiare, de obicei la o cota foarte scazuta. Tranzactia financiara se refera la schimbul de instrumente financiare intre banci sau alte institutii financiare. Instrumentele financiare in cauza cuprind valori mobiliare, obligatiuni, actiuni si instrumente derivate.
Sunt excluse operatiunile efectuate in mod normal de bancile comerciale in relatiile cu gospodariile particulare sau cu intreprinderile, cu exceptia cazurilor in care operatiunile sunt legate de vanzarea sau achizitionarea de obligatiuni sau actiuni.
Ce este o institutie financiara?
In propunerea Comisiei, definitia unei institutii financiare acopera o gama larga de institutii, in scopul de a evita eludarea taxei, si include in principal intreprinderi de investitii, piete organizate, institutii de credit, societati de asigurari, organisme de plasament colectiv si gestionarii acestora, fonduri de investitii alternative (cum ar fi fondurile speculative), societati de leasing financiar si entitati cu scop special.
Care este diferenta dintre operatiunile efectuate pe piete organizate si operatiunile OTC?
Majoritatea instrumentelor derivate sunt tranzactionate pe pietele organizate. Produsele tranzactionate pe aceste piete trebuie sa fie standardizate pentru asigurarea transparentei tranzactiilor.
Produsele nestandardizate sunt tranzactionate pe asa-numitele piete extrabursiere (over-the-counter – OTC) ale instrumentelor derivate. Instrumentele derivate OTC au o structura mai putin standardizata si se tranzactioneaza in mod bilateral (intre doua parti).
Ce este principiul resedintei?
Taxa pe tranzactiile financiare ar urma sa aiba la baza principiul resedintei fiscale a institutiei financiare sau a traderului. Impozitarea ar trebui, prin urmare, sa aiba loc in statul membru in care se considera ca este stabilita institutia financiara implicata in tranzactie. Acest lucru ar contribui la reducerea riscului de delocalizare, deoarece o tranzactie financiara ar fi impozitata de fiecare data cand este implicat un rezident al UE, chiar si in cazul in care tranzactia a fost efectuata in afara UE.
3. Cum va functiona taxa?
Cine va fi impozitat?
Principalii contribuabili ar urma sa fie institutiile financiare care realizeaza tranzactii financiare, de exemplu bancile, intreprinderile de investitii, alte institutii financiare precum societatile de asigurare, fondurile de pensii, intreprinderile pentru investitii colective in valori mobiliare, fondurile de investitii alternative precum fondurile speculative etc.
Ce tranzactii vor fi vizate?
Comisia a propus ca taxa sa fie perceputa pe toate tranzactiile cu instrumente financiare efectuate intre institutiile financiare, daca cel putin una dintre institutiile financiare respective este considerata ca fiind stabilita in Uniunea Europeana. Instrumentele financiare in cauza sunt produse de tipul actiunilor, obligatiunilor, instrumentelor derivate si instrumentelor financiare structurate. Nu se va face nicio diferenta intre tranzactiile efectuate pe piete organizate si tranzactiile efectuate pe piete extrabursiere (OTC), ambele fiind impozitate.
Ce tranzactii vor fi excluse de la aplicarea taxei propuse?
Numai tranzactiile referitoare la instrumente financiare ar urma sa fie reglementate de propunerea Comisiei. Aceasta inseamna ca toate tranzactiile in care sunt implicate gospodarii particulare sau IMM-uri ar fi excluse din domeniul de aplicare a taxei. De exemplu, ipotecile imobiliare, imprumuturile bancare acordate IMM-urilor sau contributiile la contracte de asigurare nu ar fi incluse. Nu ar fi impozitate nici tranzactiile valutare spot si nici majorarile de capital efectuate de intreprinderile sau organismele publice, inclusiv, de exemplu, cele efectuate de bancile de dezvoltare publice prin emiterea de obligatiuni si actiuni pe piata principala.
Care este motivul pentru care Comisia va propune o baza de impozitare foarte larga?
Comisia a propus ca taxa pe tranzactiile financiare sa aiba o baza cat mai larga cu putinta in vederea reducerii riscurilor de evaziune fiscala si de delocalizare a pietelor. Baza de impozitare ar fi definita pornind de la activitatile de tranzactionare desfasurate de institutiile financiare. Instrumentele financiare reglementate ar urma sa includa actiuni, obligatiuni, inlocuitori ai acestora si instrumente derivate asociate.
Ce cote de impozitare vor fi propuse?
Pentru a reduce riscul perturbarii pietei, Comisia a propus sa impuna un nivel foarte scazut al cotei de impozitare a tranzactiilor. Cota minima de impozitare propusa este de 0,1 % pentru tranzactiile cu obligatiuni si actiuni si de 0,01 % pentru instrumentele derivate. Statele membre ar fi libere sa aplice cote mai ridicate. Taxa ar urma sa fie platita de fiecare parte la o tranzactie.
De ce va propune Comisia aceste cote specifice?
Comisia a decis sa propuna cote minime pentru a reduce riscul delocalizarii, pe de o parte, si pentru a garanta incasarile pentru UE si statele membre, pe de alta parte.
Unde se va aplica taxa?
Taxa ar urma sa se aplice pe teritoriul celor 27 de state membre ale Uniunii Europene. Instrumentul ar acoperi toate tranzactiile financiare, cu conditia ca cel putin o parte la tranzactie sa fie stabilita intr-un stat membru al Uniunii Europene si ca o institutie financiara stabilita pe teritoriul statului membru in cauza sa participe la tranzactie.
In cazurile in care tarile UE aplica o taxa nationala pe tranzactiile financiare, taxa respectiva ar trebui sa fie conforma cu normele UE. Toate tarile UE ar fi obligate sa respecte cotele minime de impozitare pentru diverse tipuri de tranzactii.
Cum se va aplica taxa, in practica, in cazul unei tranzactii?
Ambele parti la tranzactie si-ar plati partea care le revine din taxa in tara de resedinta sau unde se considera ca isi au resedinta.
Cum va interactiona o astfel de taxa cu sistemele fiscale ale statelor membre?
Belgia, Cipru, Franta, Finlanda, Grecia, Irlanda, Italia, Romania, Polonia si Regatul Unit dispun deja de o forma de impozitare a tranzactiilor financiare. Aceste state ar putea fi nevoite sa-si modifice normele nationale pentru a le alinia cu normele propuse de Comisie. Respectivele state membre ar fi, deci, obligate sa aplice o cota minima si sa armonizeze baza de impozitare in conformitate cu normele UE privind taxa pe tranzactiile financiare, in timp ce alte state membre ar trebui sa instituie taxa astfel cum a fost propusa de Comisie.
4. Veniturile incasate in urma aplicarii taxei pe tranzactiile financiare
Cum vor fi utilizate incasarile obtinute din aplicarea taxei pe tranzactiile financiare?
Ca orice alta taxa, taxa pe tranzactiile financiare poate contribui la finantele publice, care sunt cheltuite in interes public. In cazul unei taxe pe tranzactiile financiare la nivelul UE, o parte din aceasta ar putea alimenta bugetul UE, iar o alta parte ar putea contribui la finantarea bugetelor statelor membre. Desi la nivelul bugetului UE si al bugetelor nationale practica generala este de a nu aloca veniturile dintr-o anumita taxa pentru o anumita politica, trebuie retinut faptul ca o parte insemnata din bugetul UE este dedicata cresterii economice si crearii de locuri de munca, precum si abordarii problemelor globale precum schimbarile climatice si dezvoltarea.
Cum vor fi colectate veniturile?
Taxa ar urma sa fie platita imediat statelor membre de catre institutiile financiare pe baza tranzactiilor efectuate, inainte de compensarea si regularizarea operatiunilor. In mod normal, aceste tranzactii sunt electronice, caz in care taxa ar fi achitata chiar in ziua in care devine exigibila. In cazul in care tranzactia nu este prelucrata electronic, taxa asupra tranzactiilor financiare ar trebui achitata in termen de trei zile lucratoare, pentru a permite prelucrarea manuala a tranzactiilor, evitandu-se in acelasi timp avantajele nejustificate la nivelul fluxurilor de trezorerie.
Institutiile financiare susceptibile de plata taxei pe tranzactiile financiare ar fi obligate sa transmita o declaratie autoritatilor fiscale. Statele membre ar urma sa ia masurile adecvate pentru prevenirea fraudei fiscale, printre care: inregistrarea institutiilor financiare, contabilizarea si raportarea in vederea asigurarii platii, punerea la dispozitia autoritatilor fiscale a datelor relevante privind tranzactiile financiare si verificarea platii corecte a taxei.
Exista estimari referitoare la incasarile care ar putea fi generate?
La o cota de 0,1 % pentru actiuni si obligatiuni si 0,01 % pentru alte tipuri de tranzactii, cum ar fi instrumentele derivate, taxa ar putea genera incasari de aproximativ 57 miliarde EUR pe an.
De ce propune Comisia utilizarea in viitor a unei parti din veniturile generate de taxa pe tranzactiile financiare ca resursa proprie pentru bugetul UE?
In propunerea referitoare la viitorul cadru financiar (2014-2020), Comisia a introdus doua noi resurse proprii: o taxa pe tranzactiile financiare si modernizarea resursei TVA. Noul sistem de resurse proprii gestionat de Comisie ar deveni mai echitabil, intrucat intre obiectivele politicilor UE si finantarea UE s-ar crea o legatura mai transparenta. Taxa pe tranzactiile financiare ar putea diminua considerabil contributiile statelor membre, sustinand astfel eforturile de consolidare bugetara din statele membre. Se estimeaza ca, pana in 2020, noile resurse proprii ar putea reprezenta aproape jumatate din veniturile bugetului UE, in timp ce partea contributiilor statelor membre calculate pe baza PNB ar scadea pana la aproximativ o treime, fata de trei sferturi in prezent (IP/11/799, MEMO/11/468).
Cine va beneficia si in ce mod?
Toti cetatenii si toate intreprinderile ar beneficia de aceasta taxa, multumita veniturilor publice suplimentare care ar putea fi utilizate pentru a genera o mai mare crestere economica si prosperitate in UE. ?i statele membre ar beneficia de acest nou flux de venituri publice, atat prin finantarea directa pentru propriile lor bugete, cat si prin reducerea contributiilor lor la bugetul UE.
In sfarsit, taxa pe tranzactiile financiare ar putea deveni o noua „resursa proprie” care sa permita Uniunii Europene sa-si finanteze politicile, in beneficiul tuturor.
5. Atenuarea riscurilor
Cum se va reduce riscul repercutarii taxei asupra consumatorilor?
Comisia a propus ca taxa sa acopere numai tranzactiile in care sunt implicate institutii financiare. Scopul este de a impozita sectorul financiar, nu clientii acestuia. Taxa ar viza 85 % din tranzactiile care au loc intre institutiile financiare.
Cu toate acestea, in cazul in care gospodariile particulare si intreprinderile ar fi in situatia de a cumpara sau de a vinde produse financiare, institutiile financiare ar putea repercuta taxa respectiva. De exemplu, pentru o achizitie de actiuni in valoare de 10 000 EUR, banca ar putea percepe 10 EUR, ceea ce nu reprezinta o suma excesiv de mare.
Ce riscuri ar putea presupune introducerea unei astfel de taxe? Ce solutii se propun pentru a atenua aceste riscuri?
Principalele riscuri ar fi incidenta taxei (adica cei care suporta in ultima instanta povara taxei), delocalizarea institutiilor financiare in alte tari, distorsiuni economice si o posibila pierdere de competitivitate. In vederea atenuarii acestor riscuri, propunerea prevede o cota de impozitare mica (diferentiata in functie de grupa de produse), o baza de impozitare foarte larga, criterii adecvate pentru a stabili domeniul de aplicare teritoriala a taxei (impozitare la locul de stabilire al institutiei financiare) si armonizarea sferei de aplicare.
6. Pasii urmatori
Care sunt etapele urmatoare?
Propunerea trebuie sa fie discutata si agreata in unanimitate de catre statele membre in cadrul Consiliului de Ministri al UE, in urma avizului Parlamentului European. In paralel, Comisia va examina modalitatile de a introduce o taxa pe tranzactiile financiare la nivel mondial, in special impreuna cu partenerii sai internationali in cadrul G20.
Cand ar urma sa intre in vigoare taxa propusa?
Comisia a propus ca taxa sa intre in vigoare de la 1 ianuarie 2014, dar acest lucru depinde de data la care propunerea va fi adoptata de Consiliu.
Sursa: Comisia Europeana