Restrictionarea accesului la munca in Spania, o incalcare a spiritului unional
Lector univ. dr. Gabriel Liviu Ispas
In data de 22 iulie 2011 Spania a transmis Comisiei Europene, spre avizare, un proiect de act normativ care introduce obligatia de a obtinere un permis de munca pentru cetatenii romani care doresc sa detina un loc de munca pe teritoriul acestui stat. Spania porneste astfel demersurile pentru reactivarea restrictiilor impuse cetatenilor romani pe piata muncii.
Autoritatile spaniole, prin diversi reprezentanti oficiali, acrediteaza ideea ca masura are un caracter temporar, cu rol de a corela fluxul intrarilor de imigranti romani si de a evita ca aceste persoane sa presteze activitati de munca in economia subterana, fiind astfel victime ale abuzurilor si exploatarii in munca. Decizia reintroducerii permiselor de munca nu ar trebui sa afecteze situatia romanilor care au deja calitatea de imigranti in Spania. Autoritatile spaniole sustin ca aceasta masura restrictiva nu are implicatii legale sau materiale asupra liberei circulatii a persoanelor in Uniunea Europeana si ca intreaga problematica va fi gestionata in deplina coordonare cu autoritatile romane, chestiune care poate fi privita si sub aspectul combaterii abuzului de drept in exercitarea libertatii de circulatie pentru lucratori.
Privita ca o manifestare a unui stat suveran, masura guvernului spaniol ar putea sa para fireasca, cu atat mai mult cu cat situatia economica si financiara a statului este precara, iar criza datoriilor publice risca sa produca falimentul. Spectrul falimentului bantuie capitalele europene, iar incapacitatea de a identifica politici comune care sa relanseze economia si sa revigoreze piata de capital nu prevesteste un viitor linistit monedei europene. Spania este insa stat membru al Uniunii Europene, iar in aceasta calitate si-a asumat drepturi si obligatii corelative. Comunitatile si, ulterior, Uniunea au fost cladite pe un spirit comunitar al solidaritatii, iar valorile fundamentale ale constructiei unionale sunt cele ale unei familii mari, unite in fata provocarilor si vicisitudinilor istoriei, iar spatiul unic european nu poate fi conceput fara existenta celor patru libertati fundamentale de circulatie.
Romania a parcurs un drum lung si anevoios pe parcursul caruia a trebuit sa faca reforme structurale dureroase, greu de suportat pentru populatie, a trebuit sa intreprinda demersuri de liberalizare a pietei economice, de intarire a libertatilor democratice, pentru ca in final sa fie primita in marea familie europeana. In tot acest timp, intr-o inconstienta uluitoare, multe din statele membre huzureau, pe baza indatorarii publice, iar salariile depaseau cu mult productivitatea muncii. Odata primiti in familia europeana, cei care trebuie sa suporte desfraul bugetar al guvernelor sunt tot cetatenii.
Masura propusa de guvernul spaniol incalca flagrant tratatul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana si creeaza premizele unei discriminari multiple. Din momentul deschiderii pietei muncii, niciun stat nu poate restrictiona circulatia lucratorilor decat in conditii strict prevazute de tratate – clauze de salvgardare. Or, in cazul de fata nu sunt intrunite elementele constitutive ale unei perturbari grave a pietei muncii in Spania. Existenta unui somaj ridicat, dublu fata de media din Uniune, cresterea economica nesemnificativa si problemele sociale reprezinta aspecte cu care se confrunta orice stat afectat de criza economica. Din aceasta cauza, nu deschiderea pietei muncii, nu existenta unui mare numar de migranti romani au determinat problemele economice din Spania, ci politicile economice gresite ale statului si lipsa unor mecanisme functionale de control al cheltuirii resurselor financiare. Dincolo de cinismul declaratiilor, nu suntem in fata unei griji pentru potentialii lucratori, ci in fata unei decizii abuzive, haotice, discriminatorii, care incalca normele dreptului unional.
Masura nu are la baza o cercetare recenta a pietei muncii, cu rezultate elocvente, si nu are in vedere protejarea unui drept potential al lucratorilor. Asa cum se poate observa din comunicarea Comisiei[1], migratia fortei de munca a cetatenilor romani nu a afectat piata muncii din Uniune in ansamblu si din Spania, in special. Cetatenii romani au acceptat locuri de munca in domenii in care era un deficit de forta de munca, iar munca necalificata, in special in agricultura, reprezenta o solutie si pentru angajat, dar si pentru angajator. Decizia autoritatilor spaniole aduce, asa cum precizam, o discriminare multipla: pe de o parte este o discriminare pe criteriu national, intre cetatenii romani si cetatenii tuturor celorlalte state, iar pe de alta parte o discriminare intre cetatenii romani care au un loc de munca in Spania si cei care ar dori sa obtina locuri de munca. Privita cu atentie, masura ar putea determina si consecinte asupra celor care au loc de munca in prezent. Ce se intampla cu un cetatean imigrant care, fortat sau nu, isi pierde locul de munca, iar in perioada somajului nu gaseste alte angajamente? Va fi nevoit sa paraseasca statul respectiv pe motiv de imposibilitate de intretinere a sa si a familiei?
Uniunea Europeana trece prin cea mai delicata perioada a sa de la infiintarea Comunitatilor. Riscul de incapacitate de plata care planeaza asupra unor state europene (Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania si Italia) determina Uniunea sa ia decizii fara precedent, de o insemnatate remarcabila. Nesiguranta monedei unice si zvonurile privind o posibila decizie a Germaniei de a reveni la o moneda proprie nu au darul de a linisti investitorii, dar situatia economica instabila nu poate genera astfel de masuri. O Uniune in care cetatenii nu mai sunt pe primul plan, nu mai poate dainui. O Uniune in care egalitatea suverana a statelor si a cetatenilor lor nu mai este de actualitate, nu poate subzista si nu poate reprezenta o solutie pentru viitor. Decizia Comisiei de a admite proiectul spaniol, chiar limitandu-l in timp, pana la 31 decembrie 2012, este surprinzatoare si netemeinica. Masurile populiste, luate cu un vadit scop electoral de catre autoritatile spaniole, nu vor aduce bunastare pentru cetatenii proprii si nu vor determina sfarsitul crizei datoriilor publice.
Recenta decizie arata insa si doua lucruri care pe noi, in calitate de cetateni europeni, nu pot sa ne bucure. In primul rand, birocratia excesiva de la Bruxelles si lipsa unei viziuni federative vor duce la masuri care contravin flagrant ideilor de egalitate cetateneasca si de egalitate suverana a statelor, iar dorinta de a salva aparentele va sacrifica bunastarea cetatenilor. Pe de alta parte, ne arata ca guvernantii nostri, atat de preocupati de disputele marunte, uita ca prin pasivitatea inexplicabila, incompetenta si fatalismul adoptat vor prejudicia bugetul cu cel putin un miliard de euro care ar fi venit de la lucratorii romani migranti. Iar din dorinta de a poza in salvatorii natiunii se lauda ca i-au convins pe guvernantii spanioli sa retraga restrictiile inainte de anul 2014, chiar daca, in mod absolut, restrictiile nu pot exista decat pana la data de 31 decembrie 2013.
_________________________________
[1] Comunicarea Comisiei catre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic si Social European si Comitetul Regiunilor, Impactul liberei circulatii a lucratorilor in contextul extinderii Uniunii Europene (http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Mobilitatea%20fortei%20de%20munca/24112008Raport_comisie_masuri_tranzitorii.pdf).
Recomandari Editoriale
Drepturile sociale ale lucratorilor migranti
Instrumente de coordonare a sistemelor de securitate sociala
Codul muncii republicat – modificarile aduse prin Legea nr. 40/2011
