Libera circulatie a persoanelor in Uniunea Europeana
Lector univ. dr. Gabriel Liviu Ispas
Spatiul unic european este conceput ca un spatiu comun al tuturor statelor membre ale Uniunii Europene si al tuturor cetatenilor europeni. Existenta si dezvoltarea acestuia nu se poate fara exercitarea celor patru libertati de circulatie: libera circulatie a marfurilor, a persoanelor, a serviciilor si a capitalurilor. Studiul de fata se refera la modul in care persoanele fizice pot sa desfasoare activitati salariate pe teritoriul Uniunii Europene, cu o parte aplicata, practica, referitoare la notiunea angajat al administratiei publice si la restrictiile pe care le pot introduce statele pentru protejarea pietei muncii din interior.
Dreptul statelor membre de a introduce masuri de liberalizare progresiva a accesului la piata muncii
Tratatele de aderare din 2003, care consfintesc extinderea Uniunii cu zece noi state, si 2005, care extind Uniunea la 27 de state, prin aderarea Romaniei si Bulgariei, permit statelor membre sa restranga temporar accesul liber pe pietele muncii pentru lucratorii originari din state membre care au aderat la UE in 2004 (cu exceptia Maltei si a Ciprului) si in 2007. Aceste „aranjamente tranzitorii” se pot aplica numai lucratorilor salariati, nu si lucratorilor independenti sau altor categorii de cetateni ai Uniunii. Chiar daca prin aceste restrictii se limiteaza practic exercitarea drepturilor de cetatean al Uniunii, statele membre isi stabilesc obligatia ca cetatenii statelor nou aderate sa fie tratati cu preferinta, in raport cu cetatenii extracomunitari.
Limitari aplicabile cetatenilor romani
Un numar de cincisprezece state membre au decis sa aplice restrictii privind lucratorii din Bulgaria sau Romania, in timp ce alte zece au deschis piata muncii inca de la aderare. Prin urmare, accesul pe pietele de munca este supus unor sisteme juridice diferite, ceea ce genereaza un sentiment de disconfort pentru lucrator, care nu intotdeauna are pregatirea necesara pentru a verifica schimbarile legislative din statele respective, multe dificultati fiind si de ordin lingvistic. Dintre cele cincisprezece state membre care au restrictionat accesul la munca pe teritoriul lor, sapte au introdus simplificari, care constau in proceduri accelerate sau proceduri simplificate (Austria, Belgia, Luxemburg), in derogari de la obligatia de a obtine un permis de munca pentru profesii in anumite sectoare sau pentru munca desfasurata in anumite conditii (Danemarca, Ungaria, Italia) sau in eliberarea permiselor de munca fara a lua in considerare situatia pietei nationale de ocupare a fortei de munca (Marea Britanie, Franta, Ungaria, Germania).
In prezent, zece din cele douazeci si sase de state membre ale Uniunii aplica restrictii cetatenilor romani care doresc sa munceasca intr-un alt stat membru. Statele care aplica restrictii sunt: Austria, Belgia, Irlanda, Germania, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Marea Britanie si Franta. Spania, Portugalia, Ungaria si Grecia au renuntat la aplicarea regimului tranzitoriu cetatenilor romani incepand cu 1 ianuarie 2009, iar Danemarca a liberalizat accesul complet la munca incepand cu 1 mai 2009.
Cea de-a doua faza a perioadei de tranzitie a inceput la 1 ianuarie 2009 si dureaza pana la 31 decembrie 2011. Pana la sfarsitul acestei perioade, statele care decid sa ridice restrictii pot dispune reintroducerea unor astfel de masuri in conformitate cu procedura de salvgardare din tratatul de aderare, daca piata muncii sufera sau exista riscul de a suferi perturbari, cu notificarea prealabila a Comisiei Europene.
Comunicarea Comisiei catre Parlamentul European, Consiliul, Comitetul Economic si Social si Comitetul Regiunilor analizeaza evolutia pietei muncii din statele membre pentru prima perioada a restrictiilor (1 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2008) si arata ca migratia fortei de munca nu a creat presiuni dramatice asupra somajului din statele membre sau asupra relatiilor de munca.
„Dimensiunea exacta a fluxurilor de mobilitate in urma extinderii este dificil de determinat, pentru ca datele existente sunt incomplete si granitele dintre statele membre sunt larg deschise. Cu toate acestea, statisticile si datele privind populatia furnizate de Ancheta asupra fortei de munca din Uniunea Europeana sugereaza ca numarul de cetateni bulgari si romani, cu resedinta in UE 25 a crescut de la 690.000 (2003) la aproximativ 1.8 milioane (la finele anului 2007); acest proces a inceput cu mult inainte de aderarea celor doua state, in ianuarie 2007. Aceste cifre corespund unei medii de crestere neta de aproximativ 290.000 de persoane pe an. Romanii reprezinta aproximativ 19% din totalul migrantilor intracomunitari, dintre cei care au locuit intr-un alt stat membru in ultimii patru ani, iar bulgarii aproximativ 4%”.
Cetatenia migrantilor intracomunitari (grupa de varsta 15-64 ani) in 2007 (in % din totalul migrantilor) determina urmatoarele date: 25% – Polonia, 19% – Romania, 7% – Germania, 6% – Marea Britanie, 5% – Franta, 4% – Portugalia, Bulgaria, Slovacia, Italia, Lituania, 18% – alte state.
Principala destinatie a cetatenilor romani a fost Spania, care a primit mai mult de jumatate din cetatenii romani si bulgari, care au migrat recent in interiorul Uniunii. Pentru romani, Italia (care a fost destinatia pentru aproximativ 25% dintre ei) este pe cea de-a doua pozitie, in timp ce fluxurile inregistrate spre alte state membre au fost mult mai reduse si nu au depasit 2% din total.
Recomandari Editoriale
Drepturile sociale ale lucratorilor migranti
Instrumente de coordonare a sistemelor de securitate sociala
Codul muncii republicat – modificarile aduse prin Legea nr. 40/2011
