RIL admis. Chemarea in garantie a MFP in litigiile vizand acordarea unor drepturi de natura salariala personalului bugetar
1. Problema de drept care a generat practica neunitara
Recursurile in interesul legii vizeaza aceeasi problema de drept referitoare la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 60 din Codul de procedura civila raportate la art. 19 din Legea 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 1-4 din OG 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificarile si completarile ulterioare, cu privire la chemarea in garantie a Ministerului Finantelor Publice in litigiile vizand acordarea unor drepturi de natura salariala personalului bugetar sau a ajutorului financiar prevazut de Legea 315/2006 privind stimularea achizitionarii de carti sau de programe educationale pe suport electronic, necesare imbunatatirii calitatii activitatii didactice, in invatamantul preuniversitar.
2. Examenul jurisprudential
Prin recursurile in interesul legii se arata ca in practica judiciara nu exista un punct de vedere unitar cu privire la cererile de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice formulate de institutiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevazut in favoarea cadrelor didactice titulare si/sau suplinitoare calificate din invatamantul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achizitionarii de carti sau de programe educationale pe suport electronic, necesare imbunatatirii calitatii activitatii didactice, in invatamantul preuniversitar.
3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti
3.1. Unele instante de judecata au admis cererile de chemare in garantie formulate de institutiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, retinand ca, in temeiul dispozitiilor art. 60 din Codul de procedura civila, poate fi chemata in garantie persoana impotriva careia se poate indrepta cel cazut in pretentii, iar potrivit dispozitiilor art. 19 din Legea 500/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate cu prevederile art. 3 alin. (1) pct. 6 din HG 34/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice, cu modificarile si completarile ulterioare, acest minister coordoneaza actiunile care sunt in
responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin elaborarea proiectului legii bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, a proiectelor legilor de rectificare a acestor bugete, precum si ale legilor privind aprobarea contului general anual de executie.
3.2. Alte instante au respins cererile de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice formulate de institutiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, retinand ca intre institutia publica chemata in garantie si institutiile publice parate nu exista un raport juridic obligational.
4. Opinia procurorului general
Procurorul general a opinat in sensul ca cererile de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice sunt intemeiate in masura in care institutiile publice bugetare, in calitate de parati in litigiile avand ca obiect plata unor drepturi de personal, urmaresc pe aceasta cale asigurarea opozabilitatii hotararii ce se va pronunta in contradictoriu cu acest minister.
in esenta, procurorul general a sustinut ca rolul Ministerului Finantelor Publice, de administrator al bugetului general consolidat, indreptateste chemarea sa in garantie exclusiv pentru asigurarea opozabilitatii hotararii care ar urma sa se pronunte in contradictoriu cu ordonatorul principal de credite, intrucat, in conditiile in care acesta din urma ar pierde procesul, s-ar putea indrepta impotriva chematului in garantie, propunand un proiect de rectificare bugetara ori includerea sumelor stabilite prin titlurile executorii in proiectele de buget.
De asemenea, se sustine ca Ministerul Finantelor Publice nu ar putea fi obligat pe aceasta cale la alocarea fondurilor bugetare necesare, in lipsa parcurgerii procedurii bugetare; insa, in conditiile in care participa in proces impreuna cu ordonatorul principal de credite, va fi in masura sa ii sprijine apararile acestuia din urma, asigurandu-se astfel si opozabilitatea hotararii ce ar urma sa fie pronuntata fata de acest minister in vederea elaborarii proiectului de rectificare a bugetului ordonatorului principal de credite ori prin includerea cheltuielilor stabilite prin titluri executorii in proiectele de buget pentru perioadele urmatoare.
5. ICCJ a admis recursurile in interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ si de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Suceava si, in consecinta, a stabilit ca: in aplicarea dispozitiilor art. 60 din Codul de procedura civila raportat la art. 19 din Legea 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 1-4 din OG 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificarile si completarile ulterioare, cererea de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice formulata de catre institutiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevazut in favoarea cadrelor didactice titulare si/sau suplinitoare calificate din invatamantul preuniversitar de Legea 315/2006 privind stimularea achizitionarii de carti sau de programe educationale pe suport electronic, necesare imbunatatirii calitatii activitatii didactice, in invatamantul preuniversitar, nu indeplineste cerintele prevazute de textul de lege.
