Tot ce ati vrut vreodata sa stiti despre Noul Cod civil
Lector univ. dr. Adriana Almasan
Facultatea de Drept, Universitatea Bucuresti
Cu siguranta ca bunul doctor David Reuben si excelentul cineast Woody Allen ma vor ierta pentru indrazneala de a imprumuta un astfel de mod de abordare, arogant si atotstiutor. Unul dintre motivele pe care se intemeiaza aceasta incredere il reprezinta imprejurarea ca, dincolo de faptul ca amandoi se afla la venerabile varste la care isi pot permite sa fie ingaduitori, cel mai probabil nici nu vor fi auzit vreodata de involburata revolutie juridica din tara noastra, prilejuita de intrarea in vigoare a Noului Cod civil, cu atat mai putin de editorialul de fata.
Cu siguranta insa ca observatia nu este aplicabila in aceeasi masura in privinta cititorului acestor randuri. Din perspectiva unui jurist roman, cu precadere din perspectiva unui „privatist”, cum s-ar recomanda cititorul acestei editii speciale a Curierului Judiciar, dedicate Noul Cod civil, pare greu de crezut ca ar mai exista si altceva decat coplesitorul act normativ. Replicile uzuale sunt filtrate prin porii fini ai noii reglementari, glumele cotidiene tind sa incorporeze iz de Nou Cod civil. Cu toate acestea, este posibil si se intampla efectiv sa existe viata complet neafectata de acesta. Mai mult, este posibil ca, oroarea-ororilor, inca sa se gaseasca juristi romani care nu cunosc despre aplicabilitatea acestei noi legi, dar, fireste, aceasta este o poveste care, imi veti spune, nu are nicio legatura cu o celebrii doi suscitati domni americani si speram sa nu aiba legatura nici cu noi.
Un alt motiv pentru care tind sa cred ca voi scapa de eventuala suparare a celor doi consacrati utilizatori ai unei astfel de perspective il constituie faptul ca demersul, chiar si daca initial ar fi declarat temeinic si serios, nu poate izbandi, fiind principial sortit esecului. Pentru acest motiv, afirm, de pe acum, ca nu mi-am propus nici sa spun tot ce s-ar putea spune despre Noul Cod civil, cu atat mai putin sa interactionez cu eventuale intrebari despre acesta. Prin urmare, siguranta se disipeaza la gandul daca as beneficia de aceeasi privire ingaduitoare din partea cititorului acestor randuri, cititor care, vigilent in fata unui truc simplu si flamand de informatia salutara legata de acest act normativ, ar dori nerabdator sa afle ce este Noul Cod civil.
Din aceasta perspectiva, anticipez dezamagirea ori chiar nemultumirea pe care o voi genera, intrucat nu voi spune in cele de urmeaza ceea ce este Noul Cod civil, ci, mai degraba, voi incerca sa identific ceea ce nu este.
Inainte de toate, Codul civil intrat in vigoare la 1 octombrie 2011 nu este propriu-zis nou. Fireste ca nu a fost aplicabil anterior si nu reprezinta o simpla rectificare legislativa, insa nu reprezinta nici un implant strain sistemului normativ romanesc. Sub un prim aspect, institutiile reglementate de el sunt rezultat al evolutiei doctrinei si practicii judiciare. Cu unele exceptii de notiuni, solutii ori, pe alocuri, de institutii intregi care au caracter de noutate, acest act normativ nou nu ar trebui sa surprinda un jurist familiarizat cu doctrina. Sub un al doilea aspect, adoptarea Codului a urmat unui proces indelungat de elaborare despre care, cu siguranta, redactorii proiectului sunt indreptatiti sa dezvaluie. Mai mult, o versiune de proiect matur a fost publicata in urma cu mai bine de o jumatate de deceniu, colectand, in aceasta maniera, observatii valoroase pentru membrii comisiei de elaborare, fapt ce a condus la o sedimentare chibzuita si la plusvaloare. Este deopotriva adevarat insa ca, exotice si misterioase, studiile publicate in ultimul deceniu despre prevederile proiectului de cod pareau sa intereseze mai putin mediul juridic. Pana, in fapt, la intrarea sa in vigoare, Noul Cod civil reprezenta o perspectiva de astru indepartat, prea putin probabil sa populeze vietile generatiilor care practicau contemporan dreptul, iar cineva care ar fi colectat cate un banut, de cate ori auzea ca intrarea in vigoare va fi amanata, avea vocatia devenirii unui om instarit.
Noul Cod nu este o reglementare perfecta, adapostita de critica si ameliorare. Anumite critici au fost enuntate chiar inainte de intrarea in vigoare a acestuia, semn ca din corpul abstract si lipsit de viata al textului, inainte de orice incrucisare cu o situatie concreta, reies limpede cel putin semne de intrebare in privinta transpunerii in realitatea juridica, daca nu cumva vicii efective de aplicabilitate. Predispus la perfectare, Codul deja a facut obiectul unor timpurii corectii (sa le spunem rectificari?) si, iertati-mi indrazneala de a impartasi ceea ce vad eu in viitor, va constitui interesul altor numeroase si importante modificari. Categoric, Noul Cod va primi provocarea unor demersuri legislative reformatoare, armonizarea sa cu nevoile societatii si cu ansamblul legislativ fiind imperativul caruia se cuvine sa se supuna o reglementare moderna, evoluata fata de, bunaoara, legea romana. Ar trebui, cel putin, sa intelegem din lectia dreptului roman ca regulile de interpretare au vocatia sa remedieze o parte din erorile de redactare a textului legal. De altfel, adoptarea Codului a prilejuit modificari ori abrogari privind alte acte normative iar consecintele pe care acesta le poarta asupra ansamblului normativ nu par a fi integral calculate. Si in aceasta privinta poate fi imaginata o activitate legislativa febrila.
Codul cel Nou nu este familiar si confortabil. Cu siguranta ca auzim inca in urechi ecourile vocilor care reclamau amanarea intrarii in vigoare a Noului Cod civil. Temerile legate de insuficienta aprofundare a dispozitiilor sale vizau principial juristii. Este deopotriva adevarat ca un astfel de act normativ, de o importanta capitala pentru viata intregii societati, se cuvenea insusit de publicul larg ce traieste efectele Codului civil precum l-a „inzestrat” Moliere pe domnul Jourdain sa faca proza fara sa aiba habar. In mod nelinistitor, Codul inca este privit cu suspiciune de catre o parte a lumii juridice. Intrebarile legate de mentinerea ca instrument util de lucru a literaturii juridice si jurisprudentei fundamentate pe Codul de la 1864 vor determina in continuare disconfort pentru practician.
In mod categoric, Noul Cod cvil nu este panaceu. Folosind drept instrument acest act normativ, nu se vor putea gasi solutii pentru orice problema de drept in sfera relatiilor private si este foarte probabil ca chiar si aspecte de drept pe care in mod natural ar trebui sa le rezolve Noul Cod civil sa esueze sa o faca. Este firesc acest lucru. In continuare, in raporturile juridice de drept privat isi vor gasi aplicare norme straine Codului. Cel mai important, portul in geanta al unui exemplar din Codul civil nu echivaleaza cu detinerea unei surse de informatie juridica enciclopedica.
De asemenea, Noul Cod civil nu ne va transforma instantaneu si miraculos in juristi mai eficienti ori mai valorosi. Noul Cod nu scuteste legitim de deschiderea unei lucrari de specialitate, el nu cuprinde informatia necesara si suficienta pentru a rezolva orice probleme de drept civil. O abordare simplista confera Codului autosuficienta, caracteristica ce socotesc ca nu se va verifica. Este insa adevarat ca reprezinta o extraordinara provocare, fiind premiza ameliorarii propriei performante profesionale. Din interactiunea cu aplicabilitatea Vechiului Cod, cu literatura de specialitate privind vechea reglementare (si, imi veti spune, cel putin o perioada de timp, literatura juridica fondata pe dispozitiile legii vechi va avea pondere coplesitoare) ni se impune un efort suplimentar. Totul insa depinde de noi, iar prilejul acesta cu totul aparte de a studia mai mult, de a reflecta mai serios asupra aplicarii legii, este o simpla circumstanta abstracta si nevolnica, ce ne va afecta pe fiecare in mod diferit.
Noul Cod nu asigura o justitie mai dreapta. Justitia este infaptuita de oameni iar Codul este un biet instrument, cu imperfectiuni inerente, pe care acestia il valorifica in procesul realizarii ei. Codul nu are aptitudinea intrinseca de a asigura practica unitara a instantelor in materia dreptul civil si nici nu este intr-atat de explicit incat sa fereasca de interpretari contradictorii. Este insa adevarat ca aceasta din urma afirmatie se mentine intr-o mult mai mica masura atunci cand vorbim de Noul Cod decat in privinta Vechiului Cod. Efortul de formulare a unui text limpede, ce i-a preocupat pe redactorii proiectului, este evident. Cu toate acestea, nu cred ca Noul Cod civil este ferit de a fi pervertit in sensuri pe care legiuitorul nu le-a inchipuit. Poate ca, din aceasta perspectiva, ar fi salutare explicatii teleologice din partea membrilor comisiei de elaborare.
Noul Cod nu permite insusirea sa instantanee, iar acesta este un viciu fara remediu. Volumul colosal de materii reglementate, tehnica subtila de redactare care valorifica incrucisat textele din diferite carti ale Codului, trimiterile la acte normative speciale, complexitatea si chiar noutatea unora dintre aceste materii presupun ca dispozitiile sale sa necesite filtrare in vederea cunoasterii. De altfel, procesul de asimilare a prevederilor Codului de catre juristii practicieni merita o observatie aparte. Am observat in ultimii doi ani, perioada in care fenomenul febrilei popularizari a Codului a primit accente comice, cum o multime de juristi au cautat (unii poate cauta inca) modalitati facile si rapide de familiarizare, cum ar fi un seminar fulger, ori o conferinta in care adevarurile profunde si esentiale despre Noul Cod sa se dezvaluie intr-o formula atat de concentrata, precum o pastila, incat sa implice efort minim. In goana disperata de dobandire a cunostintelor privind dispozitiile acestui act normativ au aparut conferinte, seminare, website-uri, brosuri si alte surse informative dedicate prezentarilor accesibile din cat mai multe perspective. Probabil ca nu gresesc prea mult afirmand ca in acest proces de familiarizare a Noului Cod s-a format si o piata in care produsul este reprezentat de formarea profesionala legata de aceasta lege.
Noul Cod nu genereaza confort si siguranta in exercitiul profesiilor juridice ce il valorifica. El nu ne lasa sa dormim cum ne-am dori. Contemporan cu epoca pe care o traim si promovand solutii menite sa constientizeze evolutia societatii romanesti, Codul fascineaza si surprinde placut pe specialist. Acolo unde nu convinge, intriga, starnind nelinistita preocupare suplimentara, genereaza polemici.
Dintr-o alta perspectiva, Noul Cod civil nu va face mai usoara viata studentilor, masteranzilor, auditorilor de justitie si celorlalti invatacei ai dreptului privat. Dimpotriva, Codul ne transforma pe toti in invatacei ai dreptului civil, ipostaza ce trezeste o emotie aparte pentru aceia care intrasem intr-o rutina nemultumitoare. Dintre toti cei care studiaza Noul Cod, studentii in drept din anii intermediari au situatia cea mai interesanta: dupa ce au studiat dreptul civil relationat la vechea reglementare, multi dintre ei gandesc ca au pierdut timp in acest fel, se privesc ca pe o generatie de sacrificiu, se tem ca viitoarele examene de admitere in profesii ii vor dezavantaja. Iluzoria fericire a studentilor din primul an rezultata din credinta ca aceasta pagina distincta a istoriei dreptului romanesc permite o viata academica noua, complet independenta de vechile cunostinte, se va risipi de indata ce vor incepe sa profeseze (ori poate chiar mai devreme, rezolvand spete la seminar), cand vor realiza ca studiul Noului Cod nu scuteste de aprofundarea Codului adoptat la 1864, deopotriva important in exercitiul viitor al profesiilor juridice. Raporturile juridice guvernate de Vechiului Cod vor reprezenta in urmatorii ani o pondere ce nu trebuie neglijata, iar jurisprudenta ce va sa vina sta sub semnul aplicarii concomitente a celor doua acte normative.
Despre Noul Cod civil s-au facut deja discutii extinse, inca mult inainte de intrarea sa in vigoare, deopotriva el va continua sa se situeze in centrul preocuparilor juridice in anii ce vor urma; pare mai degraba neverosimil ca acest subiect sa se epuizeze prin hiperuzitare. De altfel, imensul rol purtat de Noul Cod in societatea romaneasca reclama o atentie si o preocupare pe masura. Am observat cu incantare, in perioada recenta, ca despre Cod s-a facut vorbire in diferite medii non-juridice, emisiuni televizate, articole in ziare ori reviste (in special cele adresate mediului de afaceri) iar utilitatea demersului este inatacabila. Cu toate acestea, popularizarea dispozitiilor Noului Cod civil este inca timida: gandesc ca, in toate operand o ordine, va veni si vremea cand mediile de comunicare vor servi adecvat necesitatea informarii nu doar fata de juristi. Este firesc, asadar, ca o revista cu personalitate si format aplicative, precum Curierul Judiciar, sa afecteze o atentie speciala momentului intrarii in vigoare a Codului Nou.
Editia de fata a revistei Curierul Judiciar reprezinta un omagiu adus Noului Cod civil si este dedicata acestui extraordinar act normativ. In cuprinsul ei se gasesc studii din felurite materii ale Codului, in abordari dintre cele mai diverse. Articolele acestei editii speciale cerceteaza institutii complet nou reglementate, precum fiducia, logodna, reproducerea umana asistata medical, dar prezinta aspectele noi privind institutii consacrate de Codul civil de la 1864, cum ar fi riscurile in contracte, certificatul de mostenitor sau decaderea din drepturile parintesti. Cu siguranta ca editia din luna octombrie 2011 este debutul unei frumoase traditii in tratarea noii reglementari.
Tot in cuprinsul prezentei editii, revista gazduieste un interviu-eveniment, in cadrul caruia domnul profesor universitar doctor Lucian Mihai, presedinte al comisiei de elaborare a Proiectului Codului civil si al comisiei de elaborare a Legii pentru punerea in aplicare, are amabilitatea de a face vorbire despre activitatea in comisie si despre viziunea pe care domnia sa o are asupra implicatiilor Noului Cod in realitatea juridica. De asemenea, inedita devine si rubrica jurisprudentei, in care este prezentata prima speta solutionata de o instanta judiciara in temeiul Noului Cod.
Asadar, care este rolul prezentelor randuri?
Cu onestitate si entuziasm, cuvintele scrise in aceste pagini introductive sunt un simplu pretext pentru un indemn care cred ca ne va simplifica mult viata profesionala.
Avem un Nou Cod civil. Sa fim buni cu el!
